Nu există niciun acolo,
nu există niciun aici,
unde sunt prea mulţi, nu e nimeni,
ca-ntr-un muşuroi de furnici…
Noi cu toţi avem şase picioare,
drumul însuşi e cu trei cărări,
de la dragoste la disperare,
dintr-o zare spre cele trei zări…
Peste toate mileniul sfârşeşte
ca un ultim baril de petrol,
gura ştirbă a lumii rânjeşte,
furnicarul acesta e gol…
(15 mai 1992 – Timişoara)