ARGOS – un proiect la început de drum

Exact în zilele în care ideea de a opri Scifientland îmi dă târcoale din ce în ce mai asiduu, așteptările mele din urmă cu mai bine de trei ani se străduiesc să mai prindă nițel contur.

Mă întrebam pe atunci de ce nu construiește nimeni o platformă apreciativă profesionistă și de ce, pe baza ierarhiei de valori astfel realizate, nu se pornesc proiecte publicistice, pe hârtie sau nu, care să presupună achiziționarea textelor, pentru ca autorii să fie motivați.

Eram convins că o astfel de abordare nu ar face decât să aprindă motoarele unei piețe literare cu mare potențial (tuturor ne plac poveștile, nu?), a cărei creștere ar putea ajunge cândva foarte, foarte departe.

Exista, la vremea aceea, o comunitate de autori SF&F online (al cărei membru cred că mai sunt încă), unde se organizau, de mai multe ori pe an, concursuri cu premii în bani, sume tentante pentru cei mai mulți dintre participanți. Poate tocmai din această cauză, comentariile pe text ale competitorilor erau adesea laconice, iar notarea (fiecare participant trebuia să comenteze și să noteze toate textele din concurs, mai puțin al său) scotea la iveală atitudinea contraproductivă a multor aspiranți. Mă întrebam de ce nu intervin administratorii atelierului, pentru a elimina efectele acelor „manevre”, căci despre ce altceva putea fi vorba când, de pildă, o povestire primea numai note sub 5 și deopotrivă peste 7. Cu toate că erau permise astfel de „barbarii” la notare, inșii mai „contondenți” în limbaj erau totuși puși la colț, interzicându-li-se, măcar pentru un timp, accesul pe site. În plus, textele câștigătoare erau, în majoritatea cazurilor, meritorii, iar faptul că mie mi-au plăcut uneori mai mult altele, mai slab clasate, ține, bineînțeles, și de doza de subiectivism cu care, vrând-nevrând, consumăm literatură.

Respectivul atelier de creație avea legături cu una din editurile importante pentru fandom, iar posibilitatea ca unele texte să fie selectate pentru a apărea în volum era și ea o tentație mai mult decât semnificativă pentru orice aspirant.

Cu toate astea, lipsea platforma apreciativă, fiindcă, deși selectarea textelor în vederea publicării era făcută de profesioniști, nu exista o jurizare obiectivă în concursuri, care ar fi așezat și textele necâștigătoare într-o ordine mai aproape de firesc, dând încredere în forțele proprii și autorilor încă nedeprinși cu disciplina scrisului, dar care arătau un potențial bun.

Apoi a apărut Galileo

Propunându-și patru apariții pe an, revista, tipărită, aspira să acceseze o nișă de consumatori elitistă, oferind proză SF românească și universală într-un mix echilibrat valoric, dar și articole de critică, istorie literară de gen, interviuri etc. semnate de colaboratori valoroși, atât din țară cât și din cele străinătăți.

Ceea ce aducea însă nou Galileo era promovarea ideii de achiziționare a textelor, oferind astfel autorilor fireasca recompensă.

Și iată că, începând practic cu luna aprilie 2013, este anunțat un nou proiect: ARGOS. Ca și în cazul revistei Galileo, textele și articolele vor fi achiziționate, ceea ce este stimulativ. Platforma apreciativă este asigurată de o echipă experimentată (Bogdan Bucheru, Michael Haulică, Dan Doboș), ceea ce are darul să nu neliniștească. Lista colaboratorilor conține nume aproape exclusiv remarcabile (Liviu Radu, Oliviu Crâznic, Liviu Surugiu, Ioana Vișan, Narcisa Stoica și alții, cărora le cer iertare că nu i-am menționat). Una peste alta, pare să fie vorba de o inițiativă cât se poate de bine intenționată, făcută, din fericire, și cu pragmatism.

Ceea ce nu convinge însă este tocmai pretenția de profesionism din discursul inaugural (profesionism = practicare a unei îndeletniciri ca profesiune), vorbindu-se, la un moment dat, de o eventuală „carieră de scriitor”, dar oferind suma de 80 de lei pentru povestirea selecționată spre publicare și 40 de lei pentru recenzie. În același timp, „Nu se primesc solicitări multiple.”, cum ni se comunică în secțiunea Ghidul colaboratorului. Ar fi bine dacă, afară de ARGOS, ar mai exista încă cel puțin vreo câteva zeci de publicații organizate la fel. Cum însă nu există decât ARGOS și Galileo, cine se poate gândi la o carieră de scriitor, având perspectiva de a câștiga 80, eventual 120 lei o dată la două luni?

Nu-i mai puțin adevărat că avem nevoie de astfel de proiecte, care ar putea să crească cu timpul, punând bazele mult râvnitei piețe, acum inexistentă. Dar s-ar cuveni, de la bun început, să se spună că în prezent nu se poate mai mult, că ăsta e nivelul de la care trebuie să pornim și că perspectiva unui aspirant român de a egala veniturile lui Stephen King, oricât de mult și-ar dori el să devină scriitor, ține deocamdată de miracol.

Cred că proiectul ARGOS nu-și propune până la urmă altceva decât să construiască la limita superioară a zonei de germinație, folosind pentru asta o structură din care nu lipsește nici platforma apreciativă, nici latura stimulativă, nici posibilitatea de a dobândi notorietate, în compania unor figuri deja foarte vizibile. A construi în zona de germinație nu este însă numai lăudabil, ci absolut obligatoriu. Altfel, nișa producătorilor de ficțiune speculativă de limbă română, zgomotoasă, dar foarte friabilă, va sfârși prin a se descompune în particule elementare, ce vor completa valențele genurilor apropiate, mai fericit construite, mai bine reprezentate.

Ar mai fi poate de spus că magazinul ARGOS ar aduce un plus de consistență și sferei fanzinelor și revistelor online entuziaste, de care este indisolubil legat, căci poate prelua din autorii captați de ele și îi poate ridica, pe criterii concurențiale, pe un piedestal mai vizibil, ceea ce nu-i puțin. Un astfel de nivel intermediar, bine gestionat, ar putea atrage ulterior atenția editurilor importante și, poate, ar reuși să miște ceva în piață, deși asta e deja mult mai greu, fiindcă ține în bună măsură și de tenebrele economiei noastre naționale. Dar nimic nu-i imposibil…

Acestea fiind zise, nu-mi rămâne decât să urez din toată inima mult succes echipei de la ARGOS. Dar mai ales mult noroc în vremea care vine…

Anunțuri

28 Responses to ARGOS – un proiect la început de drum

  1. Ben Ami spune:

    sa traiesti din 80 de lei la 2 luni? care 120? 🙂
    „Nu primim solicitări de publicare pentru recenzii. Am semnat deja contracte pentru prima jumătate a anului 2013.”
    deci ne-am lins pa bot… va trebui sa ne multumim cu 80, adica 40 pe luna.
    ce poti sa-ti cumperi cu banii astia? 3 pachete de tigari?
    adica devenim scriitori profesionisti fumand 3 tigari pe zi?
    nu, pe bune?
    e BATAIE DE JOC… cred ca rade mike de se caca pa el…
    sincer.

  2. michael spune:

    Mircea, mulțumesc tare mult pentru articol, sînt lucruri care trebuie discutate și lucruri care trebuie făcute. Din păcate, trebuie să le facem pe ambele în același timp, dacă nu vrem să mai pierdem ani și ani în lamentările obișnuite ale scriitorului român care scoate o carte la 5 ani, vinde din ea 500 de exemplare și ar vrea ca, din drepturile de autor, să trăiască fericit el și familia lui, pînă scrie următoarea carte. Lucrurile stau cu totul și cu totul altfel, și cine urmărește totuși ce se întîmpă pe-afară, pe-acolo pe unde sînt destui scriitori care trăiesc din scris, iar unii dintre ei chiar bine de tot, își poate face o ideea despre asta.
    Revenind la articolul tău, am cîteva precizări de făcut. Sau, mai bine zis, de avut în vedere cînd discutăm pe tema asta.
    Cunoști tarifele oferite de revistele culturale din România? Unele oferă mai mult, altele mai puțin, dar, din cîte știu eu, pentru o pagină de 2000 de semne se poate lua între 10 lei și 40 de lei, poate chiar 50 de lei. Sînt convins că și la noi există scriitori care beneficiază de tarife speciale, asta avînd legătură cu notorietatea etc.
    Cunoști tarifele oferite de revistele de SF americane? Că, de pildă, nu toate revistele oferă peste 5 cenți/cuvînt, astea sînt doar alea încadrate la PRO. Majoritatea revistelor sînt ori SMALL PRESS (care nu plătesc), ori SEMI-PRO, unde tarifele sînt sub acei 5 cenți/cuvînt. Multe dintre astea nu au tarif pe cuvînt, ci au tarif pe text. Iar aceste tarife sînt cam de 10 usd pentru un text. Se poate ajunge și la 20 usd…
    La toate astea m-am gîndit cînd am stabilit tarifele pentru ARGOS. Nu plătim la fel ca revistele care au tiraje destul de mari cît să-și scoată investiția (sau sînt sprijinite de fundații etc.), dar nici chiar la nivelul cel mai de jos.
    Apoi, treaba cu trăitul din 40 de lei la două luni… mi se pare o exagerare, oleacă de rea-voință în abordarea problemei. Cunoașteți voi pe cineva ÎN LUME, care trăiește dintr-un articol publicat o dată la două luni? Numai din banii încasați de-acolo? Nu cred că problema se pune în termenii ăștia. Pînă acuma ne văitam că nu se poate trăi în România de pe urma unei cărți publicate. Acuma vrem să trăim cu un articol la două luni?
    Și încă: știu că toți ne gîndim la Stephen King cînd vorbim despre venituri, toți am vrea să avem veniturile lui. Știți cîte cărți are pe piață, simultan, domnul King? Cîte exemplare vinde el într-un an? Cu ce ne comparăm? Vrem doar veniturile lui, dar munca și toate celalalte nu? Am putea, eventual, să cercetăm după cîți ani de carieră a ajuns King la veniturile de acum. Am putea să cercetăm cîți scriitori importanți, cu premii etc., încă mai au un alt serviciu. Și așa mai departe.
    E bine că discutăm toate astea. ARGOS e un pas doar, așa îl văd eu (și nici măcar primul; sper că nici ultimul; și, din cîte știu, nu e nici singurul în zilele astea) pe un drum spre normalitate.

  3. Ben Ami spune:

    aha.
    atunci discursul (sau editorialul) trebuie SA REFLECTE aceasta realitate romaneasca.
    asta daca nu este, el insusi, o poveste SF.

    • Ben Ami spune:

      nu se poate sa dai de inteles ca esti „marginea de sus” si sa nu ai nici macar cele mai bune preturi de pe piata. nu se poate sa iesi in fata sa te falesti cu… NIMIC. fragmente de roman, povestiri vai mama lor, ciorbite reincalzite si autori agreati pe baza DE CONTRACT semnat cu terti. sa faci un nou FanSF intr-o alta zona (declarata elitista si concurand cu galileo, un alt loc deja securizat).
      nu se poate ca toate astea sa se sustina reciproc si peste tot mike sa-si dea cu parerea, sa sponsorizeze cele mai absconse premii, sa fie platiti doar cei care „sunt ok”.
      asta nu e profesionalism nici daca esti frate cu mike.

  4. uglybadbear spune:

    ben, iar esti cam confuz, asa ca o sa-mi permit sa clarific eu ce spui: nu-i bine ca mai e o revista, nu-i bine ca isi si plateste colaboratorii, si, categhoric, cel mai nasol e ca o face mike si nu lenghel. asta voiai sa spui, nu?

  5. Ben Ami spune:

    bai, ursule, ma port intim cu… concluziile tale. 🙂 lengel n-a vorbit cu mine din decembrie si pana acum cateva zile. a avut problemele lui. a crezut ca l-am injurat in facebook. eu acum inteleg ca-s grele softurile astea, da’ fiti si voi mai atenti. nu e totul sa stergi sau sa trunchiezi mesajele cuiva. nici macar de banat nu e vorba. E VORBA SA TE ADAPTEZI lumii in care traiesti. pe el poti sa-l banuiesti de o scapare, in fond stie programare cat noi toti ailalti la un loc, da’ pe tine de ce pot sa te banuiesc cand concluzionezi asa? de hiatus mental?
    mike isi poate plati toti prietenii, e treaba lui ce face cu banii lui Bogdan. modelul argos este izbitor de asemanator cu ce mai pastoresti tu, cred ca pe putin 5 comentarii au fost la „articolul” lui Mike si majoritatea ii cam spuneau acelasi lucru. eu mai nuantam cate ceva, si o dadeam in pulitic. le-ati sters… ca astia sunteti, niste stergatori.
    daca tot nu mai ai ce traduce (ma refer la ceva deja tradus), si nu mai merg nici vanzarile (cum n-au mers niciodata, din moment ce trebuia sa mai platesti si impozite si e din ce in ce mai nasol cu contabilitatea dubla) iar banii lui Bogdan se termina prea repede (chiar daca pompeaza in tine de ani de zile) si nici cu banii celor pe care „ii promovezi” nu te ajungi… nu vrei niste bani ca ai comentat aici?
    cum e la Argos? 800 o proza, 400 un articol… merge 200 un comentariu?

  6. Ben Ami spune:

    sunt abonat la Argos, ca sa nu crezi ca vorbesc aiurea, uite ce mesaj mi-a venit de acolo… si acolo ioc… sters.

    ande commented on Michael Haulică • Editorial – Cariera de scriitor.

    in response to argosmgz:

    Nu știu cîți dintre tinerii scriitori își doresc o carieră de scriitor. Nu știu cîți și-o doresc CU ADEVĂRAT. Dar înainte să vorbim despre a dori, poate ar trebui răspuns la o altă întrebare: cîți dintre ei chiar ȘTIU ce înseamnă o carieră de scriitor?

    Cariera de scriitor ? Are M.Haulica o “cariera” de scriitor ? In prag de 60 de ani, republicindu-si aceleasi texte cu alta coperta ? Asta inseamna “profesionalism” si “cariera” ?

    • cartuse spune:

      Acuma, ştii, o fi avînd Maicăl ceva mai multe texte decît tine, Ben, care-ţi tot frămînţi şi republici de douăzeci de ani alea cinci proze. Mă refer la tine pentru că e o mică problemioară la mijloc. La Argos comentariile sînt moderate. Toate. Adică n-avea ce să apară şi să fie şters, adică dacă era nu apărea de la bun început. Adică, iar zic, n-avea ce să ajungă la abonaţi. Ce deducem de aici? Că singurul care avea comentariul era chiar cel care l-a scris, adică, din nou şi ca de obicei, matale. Nici o noutate şi nici o mirare. Măcar aşa înţelege publicul cititor de ce nu scrii proză; n-ai timp, eşti ocupat să-ţi făureşti diverse identităţi cu care să comentezi peste tot, inclusiv personaje (ah, cît mi-a plăcut socioloaga care ţi-a dezgropat toată activitatea de pe net şi-a analizat-o; vezi, după ce mai studiezi limbajul sociologic poate-ţi amendezi puţin stilul, măcar să pară că se-apropie…) care să-ţi construiască encomioane, ceea ce mi se pare delicios. Măcar nu te plictiseşti. Dar e urît ce faci. Şi josnic. Nu că n-ai şti sau că ţi-ar păsa, dar fii pe pace, că nu pentru tine scriu asta. Acuma, ştiu şi ce urmează, ce-o să-mi aud şi cît timp şi pe unde… Vina mea, fiindcă hrănesc trollul, dar cîteodată şi trollul ăla trebuie ştampilat pe mînă, că prea zburdă din club în club să păcălească mioare presupuse a fi slabe de înger.
      Sper să mă ierte Mircea Coman că m-am întins oarecum offtopic, cu atacuri la persoană. 🙂

  7. Ben Ami spune:

    nu pot sa zic decat ca ai fumat ceva de nauceala. si inca una d-aia nasoala.
    se poate vedea totul din IP-uri. si daca ai asa multe idei e clar si ca te-ai uitat si ai vazut si asta.
    in mail NU VINE NIMIC cand e moderat, doar CAND APARE DEJA PE SITE. inteleg ca vrei sa prostesti pe cineva si pe ipoteza ta fantasmagorica – din lumea in care traiesti, dealtfel – ti-ai facut o mica poveste. tampita ca si altele, sarind de la una la alta, imbacsita, adicatelea.
    eu sunt cat se poate de clar, taticu’… despre Argos vorbim:
    da’ o sa pun si-o poza aici…ca sa se inteleaga ce zic cand afirm ca TU CHIAR ESTI din alt film. unde mai pui ca si unul de serie subnutrita… din moment ce incerci o asa manareala in public.
    luati de aici fratilor…si explicati-mi cum am primit mesajul asta IN MAILUL bennataben@yahoo.com:

    daca nici aici nu se vede reaua vointa (mai ales ca au venit si cu explicatia de mai sus – in loc sa taca dreacu’!)…

    • Ben Ami spune:

      mai sus e un comentariu cu o poza in el, in asteptare.
      ce vreau sa remarc este ca si eu i-am dat reply gagiului/gagicii care a scris asta.dar am fost moderat, adica nu mi-a mai aparut nimic in mail.
      in nici un caz nu m-am luat vreodata in viata mea de CAT a scris mike. dealtfel… nu m-am legat de nimeni vizavi de cantita. ever! nu vad relevanta. mai ales ca am o idee cat se poate de incotopenita despre cantitate versus calitate.
      da’ ce treaba are ona sa zica despre treaba asta, mai ales ca ea are chiar MAI PUTINE SCRIERI decat mine? (in caz ca a uitat).
      asa, si? scriu rar… ok… unde e problema?… nu inteleg!

      • cartuse spune:

        Bineînţeles că n-are treabă cantitatea cu calitatea, doar că tu ai adus-o în discuţie, „citînd” acel comentariu. Lăsînd discuţia despre calităţi la o parte, de ce ţi se pare ţie că un număr (mic) de proze scurte şi un roman de aproape 400 de pagini reprezintă mai puţin decît ai scris tu?

      • Ben Ami spune:

        de ce dracu duci tu discutia pe partea aia, daca am zis CAT SE POATE DE CLAR CA NICIODATA n-am facut si n-am sa fac greseala asta?
        am MENTIONAT ca ai MAI PUTINE SCRIERI… si ca tocmai tu te-ai gasit sa te legi de mine. ceea ce e cu totul si cu totul altceva

      • cartuse spune:

        pff… zici c-am fi pe f’un maidan aici? ‘aidi pa.

      • Ben Ami spune:

        nu-i aici maidanul. aici e un teren neutru unde lamurim „gioalele” de pe maidane de aiurea.

  8. Ben Ami spune:

    ca sa nu mai zic de comentariul la interviul lui Dan Dobos, in care am intrebat cine e gagiul ala… si cum ar putea crede cineva ca mai conteaza din moment ce chiar el declara dintr-un inceput: „Nu sînt un mare cititor de SF/Fantasy”. pai, daca omul nici macar mare cititor nu e, nu e clar ce-i cu el? 🙂
    autosuficienta asta… n-o sa va faca bine.

  9. Ben Ami spune:

    sa mai zic si ca Polichinelle a pus mana pe telefon si m-a sunat? :))
    o sa zica iar vreun prost ca „de unde avea numarul meu de telefon?” desi e atat de simplu… nu ma downgradez sa dau mura in gura….
    in fine… mi-a explicat omul cam care e povestea lui si m-a rugat sa nu-l deconspir, desi chiar daca mi-as propune asta nu as stii cum naiba s-o fac. e din lumea cartilor, am inteles.. ce mi-e clar e ca eu nu l-am vazut niciodata, da’ toate muraturile de care ma leg… il stiu foarte bine. 🙂 numai ca ei trebuie sa-si explice cumva de ce nu-i iubeste lumea, si e mai comod sa dea vina pe Ben… desi pe Ben il cam doare-n… de ei.

    • cartuse spune:

      Ştii, pentru unul care susţine că-l doare-n cur, te frămînţi cam mult.

      • Ben Ami spune:

        eu ma framant? eu mint pe aici?
        eu sterg comentariile cuiva (la gramada, ale mai multora) si apoi il acuz pe unul singur ca a scris ceva… ce nici macar nu mai apare? ramanand tot in seama lui sa bage poze ca sa arate ca nu el l-a scris?
        eu m-am legat de mike pe cateva idei cat se poate de clare, in nici un caz pe CAT a scris el… ce treaba am eu cu „meseria” lui, daca pentru mine e doar un hobby, si-am zis asta peste tot si in orice situatie?

      • Ben Ami spune:

        si – for the record – n-am sustinut niciodata ca ma doare in cur. inteleg ca esti obisnuita cu „barbati” de genul asta, de unde si punctele de vedere divergente.

  10. cartuse spune:

    :)) cum ştii tu să-ţi dai drumul la gură cînd te-apucă scamele. Pot conta pe tine cînd am capul mare de prea mult lucru.
    Auzi, da’ vezi totuşi cu marotele şi cu manierismele alea, mai periază-te de ele cînd scrii cu alte pseudonime, că aşa te-am prins şi pe AtelierKult, aşa am depistat-o şi pe „tovarăşa sociolog”, ca să pomenim doar cazuri noi-nouţe care mi-au ieşit în cale. Să-ţi luăm o perie de ziua ta?
    Pa, scumpete, ai grijă de aia mici şi nu-i încurca. Numerotează-i. 🙂

  11. Ben Ami spune:

    iar incepe fata asta. mai, ce-i dati sa fumeze?
    pe Atelierkult AM UN SINGUR CONT… de cand am intrat iar.
    si aici si acum scriu pentru ultima data treaba asta, ca am vazut ca ati tras sfori sa stergeti pana si de pe Gazeta SF cand am mai zis asta odata. prin urmare acum e a doua oara cand scriu asta. sper ca ultima, din moment ce Mircea nu are obiceiuri condamnabile.
    se poate verifica…
    peste tot am un singur cont de unde imi dau cu parerea… viata mea nu sta pe net … ca a ta, deci n-am nevoie de mai multe. unde dracu mai e farmecul daca ceilalti nu stiu… CA EU VA DAU IN FAPT? unde mai e spilul?
    a, cand imi mai sterge cate un dobitoc un comentariu… apoi ma si baneaza… incep sa am distrez… ca oricare.
    condamnabil doar pentru ca ma pun la mintea adminului-ad-hoc… si-l fac cu capul. asta da, e aiurea. cand ma pun sa-i explic ca nu ma poate bana oricat de mult ar incerca… e condamnabil. dar, am placeri vinovate fata de imbecili, de retardati, de oameni fara scoala… sunt un nasol cu toti prostii astia. dar imi permit pentru ca nu ei sunt cititorii mei. pentru ca cititorii mei se selecteaza singuri, asa ca n-am cum sa jignesc pe vreunul dintre ei, au creier cat sa dea si cititorilor tai, de exemplu. aia care mai cred ca „senzorii” sunt elemente SF 🙂

  12. mirco67 spune:

    @Michael Haulică

    Stimate maestre, autorul român scoate o carte la 5 ani (uneori și mai rar) mai ales fiindcă între timp trebuie să trăiască lucrând altceva, motivul acestei stări ținând în bună măsură de complicatele catacombe ale comerțului literar din România, unde 50% din prețul de raft al unei cărți noi merge de regulă la distribuitori.

    Referitor la prețuri, nu suma oferită în sine pentru un articol era problema, cel puțin în ce mă privește, ci faptul că publicațiile care achiziționează articole sunt foarte puține la noi. Din cauza asta nu se poate vorbi de o piață de acest fel la noi. Prețurile probabil că sunt comparabile, dar diferența față de occident e că acolo există piață (sunt destule publicații de gen pentru ca un număr de oameni să poată trăi din vânzarea articolelor), pe când aici nu.

    Mărturisesc că, în urmă cu mai bine de un an și jumătate, încercam să fac niște calcule de buget pentru un proiect similar cu ARGOS (fără nimic concret în minte). Am pornit de la ipoteza „5 bani cuvântul”, păstrând dimensiunea pentru povestirea scurtă de maxim 7500 de cuvinte („standardele” SFWA). Un text maximal ar fi costat 375 de lei – nesustenabil. Ca să susții un număr consistent de revistă, sunt necesare circa 20 de texte, adică 7500 de lei pe număr numai pentru achiziția articolelor (fără să luăm în considerare și „coada fiscală”). Nicio revistă de proză science fiction & fantasy din România n-ar putea susține un asemenea buget decât dacă ar avea în spate sponsori puternici, subvenție culturală de stat și încasări consistente din publicitate în același timp. Ca să se poată autosusține (fără sponsori și subvenții), ar trebui să aibă mare popularitate, deci ar trebui să se adreseze unui mare număr de cititori. Atingerea popularității respective ar necesita însă timp și ceva resurese pentru publicitate. Cam doi ani de susținere fără a miza pe încasări.

    Sunt convins însă că o revistă de „pulp fiction” autohton (povestiri aventuroase, scrise ca în anii 40-50, eventual cu subiecte actuale, fără să fie tributară unuia sau altuia dintre subgenurile spec-fi) ar dobândi, cu timpul, oarecare popularitate, dar nu m-aș hazarda să spun câtă, fiindcă aici s-ar cere o sondare statistică profesionistă. Această popularitate ar aduce și o anumită sumă din publicitate. Care ar fi ea? De la această sumă s-ar putea porni cel mai bine pentru a stabili un preț fezabil de achiziție a textului.

    În lipsa acestui amănunt, putem numai să speculăm. Și am tot speculat și am tot speculat, până când, la un moment dat, mi s-a părut că e foarte rezonabilă achiziționarea textelor „la bucată”. M-am oprit la suma de… 70-80 de lei pe text. Interesant, nu? 😉 Bugetul de achiziție a coborât astfel la 1400-1600 de lei pe număr (iarăși fără să luăm în considerare „coada fiscală”), o sumă mult mai lesne de acoperit.

    Treaba cu pretenția cuiva de a trăi dintr-un articol la două luni e o glumă, așa-i? 🙂 Cine și-ar putea închipui așa ceva? Tocmai din motivul ăsta spuneam că scrisul (de proză scurtă) nu poate fi o profesie la noi, fiindcă nu-i piață. Deci e exact invers. 😉 Cum spuneam și mai sus, nu prețul e de vină, ci numărul prea mic de publicații astfel organizate.

    Cât despre Stephen King, și aici există o mare diferență, fiindcă un aspirant din spațiul anglofon începe să scrie gândindu-se inevitabil și la posibilitatea, cât se poate de reală, ca într-o zi să ajungă și el la acel nivel. În România însă, niciun aspirant nu poate avea o astfel de speranță. Mai mult, speranța de a ajunge să trăiască din profesia de scriitor (venituri comparabile cu cele salariale) ține și ea de miracol. Iată de ce cred că până nu se „defeudalizează” piața, nu se va ivi nici măcar un pui de Stephen King în Carpați, decât în chip cu totul miraculos (ceea ce nu e chiar imposibil).

    Cred că e limpede acum că nu de rea-voință e vorba, cel puțin nu din partea mea. Pentru mine mai puțin contează cine face ceea ce trebuie făcut. Până la urmă, e important că treaba se face. Sper că modelul ARGOS va fi susținut și, mai ales, va fi urmat și de alții în viitor. Dar mai cred și că toate astea nu vor însemna decât un progres limitat, fără „defeudalizarea” pieței editoriale.

    Din fericire, câștigă tot mai mult teren cartea și publicația electronică, iar România, oricât s-ar strădui unii, nu va mai putea să stea pe tușă prea mult. Feudele lanțurilor de distribuție își trăiesc la noi probabil ultimii ani. Peste zece ani, lucrurile vor sta cu totul altfel, fiindcă vânzarea cărților electronice e mult mai directă, iar fiscalizarea se poate urmări în timp real. Probabil că marii operatori europeni în domeniu vor nivela și piața românească, aducând și autorilor noștri exact ceea ce merită.

    Tinerii pot spera la o carieră de scriitor. Numai să nu uite cu totul să scrie până atunci… 😉

  13. Ben Ami spune:

    na… a reusit fata care fumeaza… nu stiu ce (si nici nu-s curios!).. sa-l convinga pe Bucheru sa ma lase fara cont pe atelierkult. i-am scris si eu un mail lu’ bucheru, mirandu-ma sincer ca-i atat de prost. nu ma asteptam… mai ales ca eu i-am dorit dintotdeauna binele. chiar si cand propria lui nevasta nu i-l mai dorea! da, da!?! chiar cand ursu il tragea pe sfoara cu banii… ooo, si ce-a mai tras, ursulache! 🙂 ma rog, momentele lui nasoale. cine vrea sa stie mai multe E DE AJUNS SA MA INTREBE si ii dau si amanunte (sustinute si de alte dovezi, ca sa nu se creada ca eu… vreodata… mint in vreo privinta)… adica DOVEZI, fratele meu! ca nu ma mai pot purta cu manusi cu toti prostii de pa peste tot unde i-a trimis norocu’.
    si A SE VEDEA pe unde am scris de Bucheru… si despre singurul concurs corect de pe atelierkult (mai, da chiar singurul nealterat de clone!) ala de anul asta, in orb, cand a castigat, IN SFARSIT, cine a meritat (dupa ani si ani in care atelierkultul a dat premii intre membrii care aveau afaceri de familie, publicandu-se intre ei, laudandu-se intre ei… si atat, ca la partea de sex n-am informatii)… e nu, da’ zic si eu 🙂
    bai… deci degeaba e totul si desertaciune. chit ca nu traiesc in matriarhat depinzandu-le papica de parerea lu’ tanti care le zdrentuieste mintile.
    cum sa dai, mai, un autor afara pe motiv ca troleaza pe un ATELIER LITERAR???… cand pe atelierul ala doar Gaceff (50%), eu (25%), Radu (20%), (restul 5%) mai scriem si mai comentam cate ceva???
    adica si citim, si comentam, ne si preocupa…
    pai ce dracu’ ALTCEVA e un atelier literar?
    nu vorbeam de traducerile de CELEBRELE (deja) romana in romana ale lui Horia Nicola Ursu https://desfatarea.wordpress.com/2013/04/05/o-piatra-mica-pietricica-no-shit/
    , vorbeam de primul numar din Argos…
    ce oameni, frate, ce oameni!
    vine o tanti oarecare, care nu are ABSOLUT nici o treaba cu atelierul respectiv – mai, fratilor! – ABSOLUT NICI UNA! ea doar traduce ceva de pe dincolo (pe cine poate, e o atarnatoare la ce smechereste Mike de pe la o editura sau alta – si aici… jos palaria!, Mike ii gaseste de munca – ce nu inteleg e de ce ii gaseste lui Ursu de munca??? adica de ce face pentru el ce face pentru Ona? 🙂 da’ stiu, ce intrebari curioase se pot formula… ) ba, face chiar mai mult decat atat,il acopera, ii tine partea, fraiereste oeditura serioasa pentru el… mai, eu chiar am impresia ca tine la el mai mult decat la Ona… nu? de ce sa ne fie rusine? nu inteleg! trebuie sane obisnuim si sa dialogam cu toti deopotriva. trebuie sa-i intelegem. corect? adica… nu e nici un secret, ce mare smecherie? oamenii sunt diferiti… 🙂
    hoti si prostii… sunt aceeasi.

    • Ben Ami spune:

      greselile din ce am scris mai sus… sunt DOAR de gramatica, de cochelari, detastatura… dezvaluririle pe care le pot face sunt dementiale 🙂 nu mai putem asista impasibili la prabusirea SF-ului romanesc datorita unor indivizi TARATI pe diverse paliere, inapti sa mearga mai departe, naraviti la bani castigati pe degeaba, prin inselaciuni, trafic de influenta si prosteala pa fata…
      candva o sa va zic de pozele de la Ursu… 🙂 deci, o sa va tavaliti de ras… omul cica are…. secrete 🙂 da’ s a vedeti cu cine! du-re-re 🙂

  14. cartuse spune:

    1. Eu i-am făcut o favoare editurii Paladin traducîndu-i, nu invers, pentru că de obicei traduc pentru Polirom.
    2. Contractul de traducere dintre Horia și Art s-a semnat cu cel puțin o jumătate de an înainte de-a ajunge Michael acolo.
    3. Încă de acum vreo doi ani, Bogdan a jurat că-l dă afară pe Ben de pe Atelier de cîte ori îl va prinde. Ceea ce, previzibil, s-a întîmplat.
    4. Eu mă opresc aici, lăturile cuiva deja dau pe dinafară, îi urez cină plăcută.

  15. Ben Ami spune:

    1. deci esti o traducatoare care cere unui sponsor sa dea afara un autor dintr-un atelier literar. FOARTE LOGIC 🙂
    2. ce are asta cu traducerea lui Ursu din… romana in… romana? 🙂 (Haulica il tine in brate DUPA ce a comis-o)
    3. a jurat? ai si link sau poza (cum am eu de obicei) cand mancati cu polonicul vreo pomana… tiganeasca? 🙂 toata lumea stia ca eu sunt ala… cu Gaceff discutam relaxat, era de la sine inteles (da’ parca ziceai ca e clona… te-ai razgandit? sau doar atat te duce capul sa dai replica?) pe cine dracu’ sa dea afara Bogdan daca eu acum 2 ani NU AVEAM CONT acolo? 🙂 deobicei… iti dai seama cate muste prinzi deodata? 🙂 sau ai un sufleor care-ti zice numarul exact? eu am zis ca fumezi ceva stricat, desi am citit despre curele de trecere de la statutul de obez morbid la cel de obez cumsecade care antreneaza carente (nu stiam ca si de logica, dar oricand sunt in stare sa recunosc ca n-am citit destul).
    4. daca vrei merg pe mana ta… ca sa-ti fac placere 🙂 ii urez si eu cina placuta cui mananca cacat strasnic si gospodareste (ca asta e cuvantul, nu?)

  16. Ben Ami spune:

    am ridicat suficiente mingi la fileu…. dar eu recunosc cu mana pe inima ca nu urasc pe nimeni. mai, nu am de ce! pur si simplu ambitiile mele nu converg cu cele ale celor care isi ridica tot felul de statui. eventual se intersecteaza cand si cand. la mine daca iese… iese, daca nu… fac sport.
    pentru SCIENCE fiction am un respect deosebit chiar si doar pentru ca nu prea iese… tuturor (si daca stam sa cautam in ultimii ani ce s-a produs in Romania pe segmentul asta… mai ca ar trebui sa… mai dam o tura).
    mi-as dori sa schimb ceva, macar perceptia asupra „arealului”. macar sa stabilim din start ca nu publicul e de vina. macar sa intarim ca SCIENCE fictionul nu se scrie… „la liber”, dupa ureche, permitandu-ne sa ne batem joc de stiinta, de logica, sau de pustii care-si doresc sa viseze la viitor si cam cum va fi el.
    mi-as dori ca premiile sa se dea EXACT pentru ce sunt ele numite, sa nu se mai faca acele confuzii degradante exact de catre cei care jurizeaza. pune-l, dom’le, in categoria care trebuie, nu mai incerca sa zici ca scrie SCIENCE fiction daca vezi ca e un amarat de fantastic! ce e atat de greu? NU MAI DA PREMIUL pe sectiunea aia… da-l pe cea pe care ai pentru ce.
    si nu mai prosti oamenii ca vor cumpara cea mai tare carte SF. nu mai fa asta, draga criticule (de prin reviste deja citite de o gramada de oameni) ca vad si cititorii ce se scrie pe dincolo… si compara! de la 6 ani poate face un copil treaba asta!
    putini sunt cumparatrorii de romani, si daca sunt imbacsite blogurile cu laude la o carte precum HARUL a lu’ Baceanca… cum dracu sa mai cumpere careva o carte de-a lu’ Mitoceanu, de ex. sau a altuia care mai si zice cate ceva in ea?
    de ce sa se mai apuce careva SERIOS sa scrie o carte SCIENCE fiction (care, daca vrei sa iasa ceva… apai muncesti de iti sar ochii din cap vreun an) cand observa ca pe piata ies, sunt ridicate in slavi pe bloguri, sunt premiate si promovate „carti” care se pot scrie si in 2 saptamani?!?
    pai… e totuna?
    si cum naiba sa-ti vina sa scrii un roman SCIENCE fiction intr-un nenorocit de an de zile daca stii ca un traducator intr-o luna (muncind la jumatate de turatie) va lua bani cat nu vei lua tu de pe cartea ta in urmatorii 10 ani???
    e greu sa spargi LOGICA FIREASCA, greu sa nu te consideri tu singur … dus cu pluta!
    si cand traducatorul te si scoate de pe un atelier unde discuti cu amarati de genul tau… incercand sa-ti incarci bateriile, incercand sa te reambitionezi, sa mai slefuiesti cate o idee, impreuna cu altul ca tine… doar apeland la unii carora li se confera premii pentru INCURAJAREA autorilor… deja esti in plin… ABSURD.
    opriti-va din ceea ce faceti, haulicilor! ca ne-ati nenorocit destul in ultimii 10-15 ani… in care v-ati dat singur premiile! v-ati publicat aceeasi carte in 70jdemii de editii, v-ati prostit prietenii cu tiraje de 200 de exemplare si ati mancat banii editurilor bine intentionate care mai erau in tara asta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: