HELION ON LINE – 29 – februarie/martie

Numărul 29 al revistei HELION ON LINE, consacrat perioadei februarie-martie, a apărut în chiar ultima zi a iernii, dacă nu în chiar prima zi a primăverii. În seara de 28 februarie, n-am mai verificat, dar, peste zi, încă nu apăruse pe site. Vineri dimineața în schimb, l-am găsit. Și am decis să-l atribui, prin pură convenție, lunii februarie. 🙂

Mare încurcătură cu numerele astea simple, acoperind câte două luni și petrecându-se unele peste altele! 🙂 În ianuarie, de pildă, avem numărul 28, pe ianuarie-februarie. Tot în februarie însă avem și numărul 29, pe care-l găsim și-n martie. Greu de tot cu numerele astea! 🙂

În fine! Important e că au mai apărut două povestiri…

Prima dintre ele aparține lui Sergiu Someșan și poartă titlul „Tocăniţă de înger cu smântână”. E un text stând foarte bine pe polița ficțiunilor postapocaliptice, fiindcă întâmplările se petrec într-un viitor incert, după o conflagrație nucleară, cu ale cărei urmări se confruntă o comunitate rurală, de munte.

Ineditul adus de povestire constă în implicarea cu totul necanonică a miraculosului, readucând în actualitate un procedeu de stil revolut – deus ex machina – frecvent întâlnit în mitologia elenă, de pildă. În mod uzual, rezolvarea intrigii prin intervenția divină, aparent fără legătură cu faptele în sine, este astăzi considerată mai degrabă o stângăcie. Dar nu putem spune asta și despre textul de față, în care autorul dă metodei un rol primordial: Dumnezeu își sacrifică îngerii pentru ca lumea să renască.

Din păcate, redactarea de care a beneficiat textul pare să fi fost una ceva mai… expeditivă, fiindcă destule virgule sunt lipsă, mai cu seamă când complementul circumstanțial, eventual însoțit de alte cuvinte determinante, sau subordonata completivă circumstanțială sunt plasate în față (cum e cazul în „După numai câteva zile au început să urce spre satul nostru orăşeni…”, unde era necesară o virgulă după „zile”), dar și una sau două repetiții supărătoare („părea că nimic rău nu părea că s-a întâmplat”) și alăturări „eufonice” („dacă cad”).

Cineva îmi spunea de curând că ipostaza astrologică prin care trece acum omenirea se caracterizează printr-o încețoșare a gândirii tuturor, tradusă printr-o vizibilă creștere a agresivității și prin alterarea felului în care ne exprimăm. 😉 Or fi știind ei ceva, astrologii aceștia, fiindcă, de atunci, rămân surprins inclusiv de mine însumi, recitind ce-am scris și adesea nefiind foarte mulțumit. 🙂

De cea de-a doua povestire a rubricii helioniene Laborator SF sunt însă, în cea mai mare parte, mai mult decât mulțumit. În „Domini Canes”, Oliviu Crâznic reușește, în opinia mea un science fiction gotic dens, zugrăvind o lume ficțională amplă, detaliată, în care evoluează personaje vii. Toate aceste elemente împreună cu intriga, bine articulată și suficient tensionată, lasă impresia că povestirea ar fi numai un episod dintr-un proiect mai vast, lucrarea etalând suficiente resurse pentru a susține chiar și un roman.

Un astfel de proiect nu credem că ar fi cu nimic mai prejos față de alte lucrări asemănătoare ale scientificțiunii universale (ne gândim în primul rând la „Lordul luminii”, de Roger Zelazny), operând cu gadgeturi și tehnologii futuriste într-un univers dominat de instituții religioase extinse în spațiu, agresive și extrem de organizate.

Textul beneficiază în plus și de o scriitură atentă, care nu scade decât în foarte puține rânduri, atunci când autorul recurge la intercalări explicative nițel prea stufoase, ce răsucesc topica, obligând pe cititor la eforturi de înțelegere suplimentare, cum este de pildă cazul în „Îl văd atingând cu inelarul, rapid, expert, ecranul informativ („INF-ul”, cred că aşa îl numesc ei – proiecţiile nu funcţionează în afara bărcii, probabil din cauza climatului ori din cauze mai misterioase chiar de atât) fixat, cu o cureluşă din piele purpurie de grief, pe încheietura butucănoasei lui mâini drepte.”

Să facem și mențiunea că povestirea a participat la Concursul Național de Proză Scurta Helion 2012, unde a obținut Premiul al III-lea, alături de lucrările „Oracolul” și „Transformarea”, de Eugen Cădaru, și „Gică”, de Sergiu Someșan.

Încercând o concluzie, nu putem decât să ne bucurăm că, într-un peisaj publicistic agitat, prins de febra unor schimbări mai mult sau mai puțin benefice, HELION ON LINE pare să-și vadă în continuare de ritmul ei așezat, oferindu-ne povestiri deloc multe, dar, în general, de bună calitate sau articole profesioniste, semnate de Mircea Opriță și Lucian-Vasile Szabo, oameni care nu mai au nevoie de niciun fel de recomandare.

Anunțuri

7 Responses to HELION ON LINE – 29 – februarie/martie

  1. Multumesc pt aprecieri. Cum bine ati intuit, povestirea este parte a Ermengaarde Saga, o suita de povestiri, nuvele si romane in lucru. Numai bine va doresc in continuare.

    • mirco67 spune:

      Mulțumesc și eu pentru vorbele bune. Sunteți amabil, ca de obicei. 🙂

      Spor la lucru și multă inspirație! Sunteți pe drumul cel bun! 🙂

  2. Angi spune:

    O intrebare scurta: ce e un grief?
    Multumesc

    • mirco67 spune:

      Din câte știu, e un termen din psihologie, și are legătură cu stările de depresie complexe provocate de pierderea unei persoane foarte apropiate, de aflarea unui diagnostic de boală cronică sau incurabilă etc.

      În textul domnului Oliviu, cred că i se atribuie un sens nou, sugerat numai parțial, așa încât putem doar bănui, de pildă, că este numele unui animal fictiv, cu o piele foarte valoroasă. 🙂 Autorul, cunoscător profund al ființelor fabuloase din universurile ficționale gotice, știe probabil cel mai bine și ne poate răspunde în cunoștință de cauză. 🙂

    • Multumesc si eu pt intrebare, pt ca denota interes.

      Dupa cum bine a intuit – din nou – domnul Coman :), grieful este o fiinta imaginara inspirata de grifonul din Bestiarele medievale, dar avand si alte caracteristici (unele sugerate de sensul cuvantului grief in limba engleza).
      Mai multe despre grief pot fi aflate din povestirea Transport periculos, publicata de mine acum ceva timp in revista Galileo nr. 4.

      • Angi spune:

        Multumesc amandurora pentru raspuns. Motivul pentru care am intrebat este ca m-am lovit de termen in timp ce lucram la traducerea povestirii pe care ati mentionat-o, care urmeaza sa apara in curand in revista Egophobia, iar „grief” si „mord/morzi” m-au pus putin pe ganduri. Partea buna este ca „grief” se explica singur in engleza 🙂 , insa vroiam sa ma asigur.

      • A, e vorba de Transport periculos. Pai succes la traducere si sunt disponibil pentru orice intrebare pe mailul personal (il au cei de la EgoPHobia), ca sa nu il incurcam pe domnul Coman aici 🙂
        Multumesc:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: