Al doilea an de ficţiuni: 15.Satiră și umor SF

După lupte multiseculare, care au durat aproape un an, 🙂 iată-ne la ultima cronică retrospectivă a zonei science fiction din cel de-al doilea an scifient, cea despre satiră și umor cu fundal SF, cu care însă nu încheiem șirul de articole început cu circa zece luni în urmă, fiindcă ar mai fi de tras și unele concluzii. Dar pentru a nu mai pierde vremea (zece luni e totuși destul), intrăm direct în subiect, spunând că, în primul interval anual la care ne referim, numărul textelor subscrise temei a fost unul destul de important, fiindcă așezam aici, după cum precizam în cronica retrospectivă „Un an de ficţiuni (II): Autori, teme, idei (partea a II-a)”, probabil una din cele mai citate în spațiul acestui blog, un număr de 21 de texte, care reprezentau pe atunci 11,93% din recolta de ficțiune a ariei de monitorizare.

Într-o asemenea revărsare de lucrări vesele sau ironice, numele importante n-aveau cum să lipsească. Ne-am bucurat pe atunci să citim texte semnate de Liviu Radu (prezent cu construcția de fină ironie „Maşina de citit cărţi”, dar și cu „Loteria”, text cu trimitere la criza amară în care ne zbăteam și din care încă nu am ieșit), Casian Balabasciuc (îmi amintesc cu mare drag cele cinci texte ale sale, „Toate încep la saloon”, „Reintegratorul”, „Marea piramidă” şi „U-Ru-Hu”), Mircea Opriță („O călătorie în Lună” şi „Întîlnire de gradul III”, ambele satire sociale pe fundal SF), Cristian Mihail Teodorescu (cu absolut spumoasa povestire „Basme africane”) și, în final, dar nu în ultimul rând, Leni Jalabier (un pseudonim cu care s-a semnat autorul povestirii „Nuca”, una din cele mai consistente ale nișei în perioada considerată. Lor li se alătură Dan Ninoiu („Cum ne-a salvat Vasile de la invazia extraterestră” – o adevărată snoavă science fiction), Balin Feri (semnând „țiganiada SF” „Descoperirea secolului”) și Ștefana Cristina Czeller (cu două satire viguroase brodate pe tema contactului: „Bine aţi venit pe Terra” şi „Noaptea extratereştrilor”). La baza piramidei valorice îl găsim pe Gheorghe Rogoz („Factorul haos”, „O poveste‭ (?) ‬modernă”, „Salvatorul-stenograma”, „Altă poveste‭(?) ‬modernă”, „Povestea ţării Nucalanoi” şi „Povestea‭ (?) ‬pensionarului incredul”), care, din păcate, a punctat din plin la productivitate și foarte puțin la calitate.

Semn că timpurile au devenit mult mai apăsătoare și motivele de veselie s-au împuținat și în arealul spec-fi (criza, bat-o vina!), cel de-al doilea an scifient (martie 2011 – februarie 2012) n-a mai adunat decât 7 povestiri, adică abia 2,89% din toată ficțiunea publicată în universul observat. 😉 Cifrele spun destul despre tristețea care ne-a cuprins…

Deși nu e mare lucru de împărțit, vom fi consecvenți și vom repartiza și de astă dată puținele povestiri pe publicații. Vom începe cu… Ați ghicit! 🙂

…care punctează o singură dată, prin textul „La bere cu profetul”, de Emanuel Grigoraș, o satiră virulentă ce pune sub semnul întrebării viitorul poporului, atunci când el e condus numai de persoane dornice de mărire, dar lipsite de calitățile necesare pentru a se impune într-o competiție corectă.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

În calitate de primă contributoare, SRSFF nu încearcă totuși să ne facă să zâmbim decât de trei ori, prin tot atâția condeieri. Doi dintre ei sunt figuri consacrate în galeria autorilor de ficțiune speculativă românească, primul fiind indiscutabil Mircea Opriţă, căruia revista îi publică un fragment din romanul „Capricia”, o nouă călătorie a lui Gulliver, de data asta în insula tranziției carpato-danubiano-pontice spre capitalismul original, cel de-al doilea fiind Victor Martin, care este și el prezent în paginile revistei cu povestirea „Omul providenţial”, construcție cu valențe satirice prezentă și în volumul „Mașina viitorului”. Al treilea poznaș este chiar autorul rândurilor de față, care a încercat și el, cu textul „Basm din viitor (cu accente horror)”, să spună o poveste de… poveste, fără a ști nici acum în ce măsură o fi reușit. 😉

SFera Online

SFera Online n-a punctat nici la umor în anul scifient precedent, dar trebuie să ținem seama că e vorba de anul în care ea și-a încetat, din păcate, activitatea, după un deceniu de statornice eforturi întru zidirea regatului fantastic de la noi.

HELION ON LINE

Ajungem astfel la HELION ON LINE, gazetă care, în pofida unei contribuții de ficțiune mai puțin consistente ca productivitate, în general, punctează aici de două ori, cu texte memorabile, semnate de autori care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Este vorba de Florin Pîtea, cu tableta de nostalgică anticipație „Onoraţi membri ai juriului”, și de Ştefana Cristina Czeller, semnatară a povestirii „Tulburătoarea păţanie a unui fruntaş al muncii socialiste”, premiată și la concursul de proză HELION 2011 (locul III).

GAZETA SF

Harnicei Gazete SF sucevene, cu care încheiem retrospectiva de față, i-a revenit un singur text, fiind vorba, în fapt, de o republicare („că de-aia e România republică”, 🙂 am încheiat citatul) a textului lui Liviu Radu, „Maşina de citit cărţi (şi scris recenzii)”, pe care ne bucurăm să-l vedem readus în atenție, fiindcă, pe vechiul site de la Pro-Scris, textul nu mai poate fi accesat decât eventual în condiții precare de lizibilitate. „La bere cu profetul”, de Emanuel Grigoraș, apărută în aceeași lună și la NAUTILUS, a fost deja trecută în contul respectivei publicații, așa că nu e cazul să revenim asupra ei.

Ce-ar fi de spus totuși despre povestirile cu tentă umoristică din acele douăsprezece luni la care ne tot referim aici încă din martie, anul trecut? În primul rând că nișa a înregistrat cea mai drastică scădere din toate. De ce? Greu de spus cu certitudine. Aș fi tentat însă să cred că principalul motiv ar fi acela că intervalul martie 2011 – februarie 2012 s-a suprapus cu o perioadă socială și economică foarte grea, marcată de privațiuni de tot felul, de renunțări și greutăți financiare pentru foarte mulți cetățeni ai României. Nemulțumirea unei părți tot mai mari a populației s-a tot acumulat în acest răstimp, răbufnind chiar în ultimele două luni ale perioadei în discuție, când oamenii au început să-și strige ofurile în stradă.

Nimic vesel în toate astea.

Și, în vreme ce întreaga societate scrâșnea din dinți, ducând pe umeri teribilele poveri ale crizei, cum ar fi putut fandomul românesc s-o țină tot într-o veselie? Ne-am putea întreba, însă, de ce ironia n-a devenit mai mușcătoare? De ce nemulțumirea nu s-a văzut, pe față, prin acumularea de mai multe texte satirice cu țintă precisă? De ce n-am încercat să îndreptăm și noi moravurile, râzând pur și simplu de ele?

Poate fiindcă toate tensiunile au fost preluate de mediul politic, unde frământările aveau să aducă, într-adevăr, schimbări importante, iar autorii și cei ce cochetează în general cu muzele caută să nu aibă de-a face cu politica. Sau poate fiindcă pur și simplu am obosit și nu ne mai pasă. Sau am obosit și căutăm un refugiu, să ne ascundem din calea realității.

N-ar fi fost deloc rău să fi încept reconstrucția generală postcriză prin a ne regăsi umorul. Măcar de dragul de a renunța la încrâncenare. N-ar fi fost rău. Numai că cel de-al treilea an scifient ne-a adus mai cu seamă încrâncenare…

…Dar să nu anticipăm…

Anunțuri

One Response to Al doilea an de ficţiuni: 15.Satiră și umor SF

  1. Ben Ami spune:

    mda, interesante concluzii. pentru mine… o privire noua a… intregului. interesant de interesant 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: