Al doilea an de ficţiuni: 14.Civilizații extraterestre/tema contactului

Cugetarea „Un singur spic de grâu pe o câmpie întinsă e la fel de straniu ca o singură lume în nesfârșirea spațiului.” este atribuită gânditorului presocratian Metrodor din Chios, care a trăit în secolul IV înainte de Cristos. Ea dovedește că omul antichității a fost și el preocupat de ideea existenței altor lumi în Univers și e de la sine înțeles că este vorba de lumi locuite, pe care își duc viața semeni întru rațiune.

Gândirea modernă nu numai că a acceptat idea lui Metrodor din Chios, filosof din școala lui Democrit (părintele atomismului), dar a mers încă și mai departe, încercând să socotească numărul acestor lumi din galaxia noastra. Așa a luat naștere, în 1961, Ecuația de la Green Bank, locație unde, cu un an înainte, radioastronomul american Frank Drake începuse să caute sistematic semnale radio care ar fi putut proveni de la civilizații extraterestre aflate cel puțin în același stadiu de dezvoltare cu noi.

Deși omul își pune asemenea întrebări de peste două milenii, iar căutările sistematice durează deja de mai bine de o jumătate de secol, răspunsurile unanim acceptate încă întârzie, iar tema contactului/civilizațiilor extraterestre continuă să rămână una din cele mai importante abordări ale literaturii science fiction.

Vom încerca să rememorăm, într-un articol ce face parte din seria începută cu zece luni în urmă, cum anume este reflectată sus-numita temă în ficțiunea speculativă românească publicată la liber pe Internet în primii doi ani scifienți: martie 2010 – februarie 2011 și respectiv martie 2011 – februarie 2012.

Vom începe, cum e și firesc, prin rememorarea primului interval de analiză, pe care l-am tratat și în articolul „Un an de ficţiuni (II): Autori, teme, idei (partea a II-a)”, apărut la 31 martie 2011. Remarcam pe atunci că 15 texte se încadrau acestui areal tematic, numărul lor reprezentând 8,52% din totalul povestirilor apărute în decursul celor douăsprezece luni, texte semnate de nouă autori, pe care îi vom aminti aici ținând seama de criterii valorice. În zona superioară a piramidei de calitate se cuvine să menționăm pe Aron Biro (cu „Paradisul pierdut” – un „District 9” autohton), Diana Alzner (autoarea povestirii „Trovantul”, o broderie pe marginea ideii de ecosistem concurent, amintind de „Moartea Pământului”, a lui J.-H. Rosny Aîne) și Balin Feri (cu ale sale „Pietre prețioase” – ironie la adresa belicoasei naturi umane și mai ales „Divina tragedie” – un plonjon curajos în abisul celor mai întunecate instincte ale lui Homo sapiens). Zona mediană cuprinde patru autori și anume: Daniel Crăciun (cu textul „Tarsius” – o repoziționare extraterestră a clasicei lupte dintre bine și rău), Cătălin Cofaru (reușind în „Acolo unde merg stelele” o piesă de atmosferă cu trimitere la fenomenologia abducției), Liliana David (încercând, în „Holisticromii”, dificila abordare exclusivă a rasei nepământeși) și Cătălin Hidegcuti (cu nițel prea războinica sa „Anul 10000”). La baza piramidei stau doi autori: Gheorghe Rogoz (căruia îi remarcam totuși ideea de pornire a povestirii „Cristerra” – contactul cu o inteligență de natură minerală) și prolificul Paul Boncuțiu (dovedind, în „Între‭ „‬EI‭” ‬şi noi,‭ ‬Pământul‭!”, o adevărată fervoare imaginativă, din păcate foarte slab organizată).

Cel de-al doilea an scifient așază în nișa extraterestră un număr de 20 de texte, provenind de la 15 autori, tema deținând o cotă de 8,26% din totoalul ficțiunilor oferite în această perioadă. Cifrele arată că, numeric, creșterea reflectă tendința generală pozitivă a ficțiunii speculative la acel moment, în cadrul căreia însă interesul autorilor pentru tema în discuție (procentul adică) pare să rămână aproape constant.

Ca și în precedentele intervenții din serie, vom repartiza povestirile pe publicații și, în virtutea bunelor obiceiuri, vom începe cu…

…care este totodată și principalul furnizor de ficțiune aliană din cel de-al doilea an scifient, participând la nișă cu 7 povestiri (35% din total), de la 5 autori. Între ei Alexandru Ioan Despina și Liliana David participă cu câte două texte, primul semnând „Închisoarea” (abordare dark, amintind de pelicula „Horror Express” (1973), cu Crhistopher Lee şi Telly Savalas, bazată pe o idee remarcabilă, dar departe de perfecțiune în privința punerii în formă) și „Hiperboreea” (în care autorul pare a cocheta, în chip fericit, cu mitul sanghinar, dar și cu motivul sburătorului, din mitologia populară autohtonă), iar cea din urmă „Toboganul” (în primul rând un model de povestire foarte scurtă) și „Lacul” (un mic exercițiu în slujba ideii de bine comun). Lor li se adaugă Andrei Zorilă cu povestirea „Ultima bătălie” (bazată pe clasica invazie, dar terminată cu o interesantă simbioză între cotropiți și cotropitori) și Cătălin Cofaru, semnatar al textului „Destinație” (mică tabletă cu iz apocaliptic, orbitând în jurul ideii de supercivilizație veghetoare). Am lăsat-o intenționat la urmă pe Ioana Vișan și a sa povestire „Camuflaj” ce mi-a pricinuit cea mai mare părere de rău. Bine construită, cu tensiune emoțională și ruperi de ritm, cu personaje vii, răsturnări de situație și o revigorantă idilă, nu i-a lipsit mult ca să fie una din cele mai serioase candidate la titlul povestirea anului scifient. Minusurile sale, pe care le-am pomenit la momentul cuvenit, au zădărnicit însă victoria.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

Cea de-a treia contributoare (întrecută totuși la acest capitol de NAUTILUS, cum deja am văzut, dar și de o altă publicație, după cum vom vedea) a fost neobosita, până de curând, SRSFF, înfățișând cititorilor 5 texte (25%), venind dinspre 4 autori. 😉 Trei dintre piese au fost competitoare în concursul e-Text, susținut de revistă pe parcursul unui întreg an, și ne referim aici la cele două povestiri semnate de Victor-Nicușor Dragomir, „2012-Un altfel de sfârşit” (în care tema în discuție, socotită de noi dominantă, se împletește cu cea a sfârșitului lumii și cu cea a realităților multiple) și „Realitax-Prime” (unde rugăciunea, în mod surprinzător, se dovedește salvarea de la extincție a omenirii urgisite de o specie extraterestră ostilă), precum și la lucrarea „Lacrimile civilizației Zetta” (versiune a ideii de civilizație extraterestră salvatoare), aparținând mai vechii noastre cunoștințe Rene Tinescu. Li se alătură „Cadoul” (semănând în ideație cu „Zeii înșiși”, de Isaac Asimov, departe însă ca realizare), de Nik Sava, și, în final, dar nu în ultimul rând, „Autopsia” (folosind tema în scop amar-satiric), semnată de Victor Martin.

SFera Online

SFera Online, portalul care și-a încetat activitatea la 11 decembrie 2011, după o istorie de zece ani, nu a participat în precedentul an scifient la consolidarea temei aci discutate. Ducem dorul echipei de la SFera și ne-am bucura să primim din partea membrilor săi un semn cât de mic, măcar că sunt bine sănătoși și mai iubesc lumile imaginare…

HELION ON LINE

Ajungem astfel la gruparea sefistă bănățeană HELION ON LINE, care vine în temă cu numai două texte (10%), fiecare de alt autor. Vom remarca în primul rând povestirea „Autobuzul”, aparținând Luminiței Valentina Manole, nu doar fiindcă are la bază ipoteza ufologică extraterestră, ci și pentru modul cum a fost realizată, chiar dacă și cealaltă piesă, „Ziua Lor”, de Mircea Băduț, preluînd motivul asimovian al unei superștiinței matematice capabile să prindă în ecuații complexa evoluție a societății, nu stă cu nimic mai prejos în privința ideii de pornire.

GAZETA SF

Ultima redută ficțională de care ne ocupăm, Gazeta SF, se află pe poziția secundă în clasamentul de productivitate al nișei, contribuind la zestrea de povestiri pe tema contactului cu șase lucrări (30%). Vom începe enumerarea ideilor cu „Piesa pierdută din Puzzle”, de Cătălin Cofaru, remarcabilă pentru abordarea ipotezei transdimensionale (mai puțin acceptată de către ufologia clasică), fiindcă accidentul suferit de erou își are rădăcinile dincolo de limitele realității. Tot cu entități de dincolo de marginile lumii avem de-a face și în „Mansarda viciului”, de Bianca Maria Stanciu, numai că acestea sunt spirite ale celor dispăruți, semănând în anumite privințe celor din povestirea „Oraşul morţilor”, de Jean-Pierre Laigle. În „Relații diplomatice”, Florin Pîtea, spre deosebire de autorii de mai sus, recurge la o construcție epistolară, prin intermediul căreia proiectează o meteahnă a prezentului – legată de un anume dogmatism – într-un univers social de o diversitate similară celui din „Războiul stelelor”. În cu totul altă zonă se plasează Florentin-Ionuț Haidamac, împletind eternul motiv al invaziei aliene cu tipul eroului popular din ficțiunea de aventuri și dând astfel naștere povestirii „Leacul”. Ar mai rămâne să spunem câteva cuvinte numai despre povestirea lui Teo Tucan, „Teroarea din ceață” (întrucât „Închisoarea” domnului Alexandru Despina, 😉 reeditată după opt luni de la publicarea sa în NAUTILUS, a fost deja pomenită). Și vom spune că ideea parazitului ce pune stăpânire pe mintea și voința personajului e una cât se poate de bine lucrată de autor, amintindu-ne de morela lui Brian Aldiss, din romanul „Sera”, dar și de istoriile cu posedați, care circulă încă în folclorul nostru religios contemporan.

Ar fi poate interesant să observăm că tema este una din puținele pe care SRSFF nu și le-a adjudecat ca productivitate în decursul celui de-al doilea an scifient, fiind devansată atât de NAUTILUS, câștigătoare a temei, cât și de Gazeta SF, ocupanta poziției secunde în acest clasament sui generis. Dar riscăm ca unii sau alții să ne apostrofeze că încercăm să inventăm hegemonii care nu există. Așa că ne mărginim să încheiem spunând că ideile ștințificționale se află și de astă dată la înălțime, semn că stăm bine cu imaginația, dar ar mai fi, desigur, de lucru la punerea lor în operă, fiindcă forma nu se ridică, în destule rânduri, la nivelul ideației. Riscând să fim catalogați drept subiectivi, îndrăznim să spunem că, și în privința aceasta, cel de-al doilea an scifient a stat, parcă-parcă, o idee mai bine decât cel dinaintea sa.

Mai trebuie să vorbim doar despre satiră și umor SF. Apoi să încercăm niște concluzii. Se apropie finalul celui de-al treilea an scifient, pe care se cuvine, deopotrivă, să-l răsfoim.

Numai să fie sănătate, ca să le-mplinim pe toate! 🙂

Țineți aproape! 🙂

Anunțuri

4 Responses to Al doilea an de ficţiuni: 14.Civilizații extraterestre/tema contactului

  1. lili3d spune:

    Numai bine! 🙂

  2. Frumos. Începe.. mi-am luat loc în faţă, bere şi floricele 😀

  3. […] doilea an de ficţiuni, de pe blogul domnului Mircea Coman, a ajuns la episodul 14, adică la una dintre cele mai importante abordări […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: