Şi a fost iarăşi concurs, etapa întâi…

Din dorința de a păstra la un loc toate cronicile de proză ale lunii noimbrie, reproducem mai jos articolul nostru apărut în Gazeta SF nr. 23/decembrie 2012.

Deschidem prima cronică a noului concurs de ficţiune speculativă, găzduit de astă dată de Gazeta SF, cu două-trei aprecieri fără legătură directă cu literatura, fie ea ştiinţifico-fantastică, dar care sperăm că au darul să aşeze lucrurile la locul lor, în contextul mai larg al timpurilor pe care ne e dat să le traversăm…

Deşi nu au intrat în competiţie decât două texte, daţi-ne voie să apreciem că începutul este unul promiţător. Spunem asta în primul rând fiindcă anunţul s-a făcut la 1 noiembrie, termenul limită stabilit pentru expedierea primelor povestiri prin e-mail – 20 ale aceleiaşi luni – fiind unul destul de scurt. În al doilea rând, credem că perioada n-a avut deloc darul să stimuleze forţele creative din fandom, intervalul 1 – 20 noiembrie suprapunându-se în bună măsură cu o campanie electorală de interes naţional, dominată de tensiuni politice trăite, ca de obicei în societatea românească, cu patos exagerat. Cu toate astea, textele sunt demne, fiecare în felul său, de toată atenţia noastră.

Dar să vedem, mai cu binişorul, despre ce-i vorba…

„Traversarea”, de Daniel Barbu, prima povestire intrată în cursa inaugurală, este, în primul rând, un text literar în toată puterea cuvântului. El curge firesc, aducând în imaginar o poveste care, deşi nu are iniţial nimic ieşit din comun (aşa cum pretind uneori reţetele anglofone ale ficţiunii de divertisment), te face să-ţi doreşti să citeşti, cuvânt după cuvânt, tot ce urmează. Încet-încet, povestea capătă dramatism, îşi atinge punctul culminant şi, exact când trebuie, ajunge la limanul unui deznodământ care nu doar o împlineşte literar, dar o şi aduce între graniţele regatului ficţiunii speculative, mai precis în tărâmul straniu al călătoriei în timp. Abordarea temei este şi ea destul de neobişnuită, fiindcă autorul recurge la o istorie alternativă răsturnată, neexplorând un culoar temporal generat de deznodământul diferit al unui eveniment deja cunoscut, ci explicând un segment al istoriei cunoscute printr-un eveniment straniu, neaşteptat şi, mai ales, credibil.

Sigur că, structural, textul s-ar fi putut şlefui mai mult. Întotdeauna se mai poate… Dar nivelul atins este elocvent. El face să nici nu conteze micile accidente de grafie („să mai fi”, „rămânem la exemplu pe care l-am dat”, „credea că nu vă muri”), oricum, din câte se pare, cu totul involuntare…

Din cea de-a doua povestire înscrisă în concurs (în acelaşi timp şi un debut), „Inevitabil”, de Bogdan Frigioiu, reţinem în primul rând universul cyberpunk şi ideea. Ambele meritau însă a fi tratate cu mai multă atenţie şi, mai ales, cu mai multă răbdare. Orice început este însă anevoios, iar o anumită doză de nerăbdare poate să ascundă, până la urmă, chiar acea combustie artistică numai bună să mute munţii din loc…

Ceea ce ar trebuie în primul rând perfecţionat este stilul, fiindcă autorul recurge adesea la formule preţioase („marile minţi ale lumii contemplau asupra nimicurilor de zi cu zi.”), dialoguri nenaturale („Da, cu siguranţă, dar hai mai întâi să-l consultăm pe Zeu. În funcţie de comportamentul său faţă în faţă, vom hotărî cine şi ce a fost victima unui hacker. Dacă ăsta este cumva cazul.”) sau involuntar comice („Îşi întoarse capul spre un terorist de statura mică şi spuse:/- Şoarec, vezi care-i treaba cu transportorul ăla.”), cărora li se adaugă destul de multe erori de scriere („ar putea da greşi”; „probabil ar fi dus cu în mod cert la un război”; „atât de înainte cât şi de după accident”; „să mai reflecte asupra războiului”) sau informaţii nerelevante în economia poveştii, care nu ajută prea mult imaginarul cititorului să creeze filmul celor citite („stăteau la o masă aproximativ rotundă”).

În pofida tuturor acestor scăderi, am decelat în text o anumită uşurinţă de a creiona personaje empatice (Şoarec e, la urma urmei, un exemplu pozitiv) şi de a croi scenariile unor desfăşurări ample. Totuşi, pentru a depăşi inerentele dificultăţi ale uceniciei scrisului, recomandăm tânărului nostru prieten să înceapă cu exerciţii mai simple. Încet-încet, va putea să ajungă la performanţe pe care acum cu greu şi le-ar putea imagina…

Acestea fiind zise, nu cred că e dificil de ghicit deznodământul etapei. Vom fi, sperăm, în asentimentul tuturor cititorilor noştri alegând drept câştigător al primei runde pe Daniel Barbu, pe care nu-i prima oară când îl remarcăm.

Totodată însă, credem că şi Bogdan Frigioiu ar putea, într-un viitor deloc îndepărtat, să ne convingă până la capăt.

Ivirea acestor nume noi nu poate decât să ne dea încă şi mai multă speranţă, fiindcă, de o bună bucată de timp, clubul scriitorilor de ficţiune speculativă românească pare să aibă tot mai mare nevoie de sânge proaspăt, iar noi, cei care organizăm aceste concursuri, nu încercăm decât să-i încurajăm şi să le netezim puţintel calea către viitorul pe care, în sinea lor, şi-l doresc, probabil, şi ei…

Nu e însă mai puţin adevărat că scrisul nu se numără între lucrurile uşor de făcut. Satisfacţiile izbânzii sunt însă nepreţuite: poţi câştiga astfel respectul, dragostea şi admiraţia unui mare număr de oameni.

Anunțuri

One Response to Şi a fost iarăşi concurs, etapa întâi…

  1. […] a competiției recent inaugurate de Gazeta SF, cărora li se adaugă și cronica noastră (deja reprodusă și pe blog), pentru a poposi în zona SLIPSTREAM, cu care se încheie generosul festin ficțional […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: