Solo de noiembrie la SRSFF

Rubrica de proză a SRSFF din noiembrie oferă doar capitolul al zecelea din romanul „Lenea”, de Victor Martin. Fiind vorba de o producție literară de mai mare amploare (doream cândva să ne ocupăm aici doar de proza scurtă), din care ni se oferă numai o parte, nu avem de spus prea multe despre lucrare fără să riscăm a nu o desluși cum se cuvine. Putem însă cu ușurință să observăm că autorul recurge și de astă dată la aceleași și aceleași mijloace de expresie ca în restul capitolelor prezentate anterior, la aceleași și aceleași întâmplări mici, rostogolite ca într-o avalanșă de mărunțișuri sub care ne simțim îngropați de vii, transformându-ne noi înșine în biete ființe bagatelizate. De sub muntele de cuvinte, nici nu ne mai vine să luăm în seamă cele câteva accidente de punctuație („Cele câteva asociaţii şi societăţi planetare de anticipare a progreselor ştiinţifice, precum şi cele câteva reviste electronice de gen, nu coagulează o viitoare adunare de forţe…”), de eufonie („sferică, ca un meteorit”) sau de redactare („M-am saturat să nu fac nimic”), chiar dacă, din când în când, se ivesc din masa amorfă a zicerii și enunțuri cu iz aforistic („s-a trecut prea brusc de la forţa legii la legea forţei”), ce dispar însă pe dată, ca niște mici lumini depășite în nopate, cu prea mare viteză…

N-am dori să ne încheiem succinta intervenție fără să urăm SRSFF o grabnică regăsire, căci gruparea are vizibilă nevoie să-și strângă rândurile pentru a ieși cu bine din vria de activitate în care pare să fi intrat. Sperăm din toată inima ca anul ce vine să aducă tuturor iubitorilor de ficțiune speculativă o Societate Română de Science Fiction și Fantasy nouă, reactivată, redefinită clar, demnă de numele pe care-l poartă. Odată cu renașterea brandului Anticipația/CPSF de la Nemira, cu acelerarea vizibilă a Gazetei SF și a veșnic tânărului NAUTILUS, ba chiar și a inimoaselor grupări timișorene HELION și H.G. Wells, ultima renăscută de curând din propria-i cenușă, aidoma importantului grup de sefiști și graficieni din Bănie, concurența pare să fie tot mai acerbă. Noi, cititorii, n-avem, se pare, decât de câștigat.

Anunțuri

One Response to Solo de noiembrie la SRSFF

  1. Ben Ami spune:

    nu mai rasucesc vreun cutit pentru ca n-are rost. nu zic nici „v-am zis eu”, pentru ca am zis prea multe si prea dure cand mi-a fost sa zic. imi pare rau doar ca, desi sunt tras de urechi (pana la urma poate ca e vreun exercitiu de slabit si asta, mai modern, asa), raman singurul care are linkurile catre SRSFF de peste tot de unde pot, si chiar il dau prietenilor, pentru ca acolo sunt piesele mele. si voi face si in continuare treaba asta. si mai si incerc sa comentez si sa arat altora ce comentez, in speranta ca starnesc reactii, orgolii si toata pleiada de sentimente care te determina sa comentezi de nebun – chiar daca nu-ti doreai prea mult treaba asta. i batranii stitu foarte bine ce-am scris acum. nu mi-am luat chiar de putine ori libertatea de-a juca rolul bufonului la curtea unor regi mai nebuni decat mine.
    SRSFF incepe sa semene cu Helion si nu e deloc un semn bun pentru ca ma obisnuisem ca fiecare revista sa aiba specificul ei. eu luam de la fiecare cate putin, si-mi completam in minte o revista a mea. si nu cred ca eram singurul care facea treaba asta.
    prea putini au curajul sa comenteze, sau timpul, sau cheful. dar asta nu inseamna decat ca nu vor sa modeleze nici un fel de viitor. nu e chiar un compliment.
    pentru nimeni. si nu, nu cred ca lipsa dezbaterii conduce in vreo directie coerenta. atat.

    apoi. in ultima vreme, facebookul nu pare sa ne fi apropiat in vreun fel, mai ales ca e folosit pentru a face reclama – lucru care poate fi usor oprit prin modificarea setarilor… pentru cei mai insistenti.
    lumea copy/paste ne inghite si pe facebook, si nici macar comentarii personale nu-s alaturi. ti se ofera linkuri care nici macar nu te distreaza. linkuri ale altora. total aiurea, total pe langa.. orice.
    inteleg sa le faci remarcate celorlalti locuri cu vreo muzica de-a ta, cu o bucata de articol stiintific de vreo insemnatate oarecare, cu ceva de arta, cu un banc – oricat de cretin, si chiar cu vreo poza. da’ sa-i pisezi cu acelasi lucru de dimineata si pana seara, nu prea inteleg. e o forma de dejectie personala. te caci si te pisi pe toti. de dimineata si pana seara. si cum facebookul este un soft rudimentar…nici nu poti face o cautare cum trebuie, dupa autor, dupa subiect, cam dupa nimic, asa ca e o alta mizerie prin care pierzi timpul. pentru ca nici prea „in timp real” nu este. lasand la o parte faptul ca daca intri in albumul vreunuia care nu intelege sa-si aleaga pozele relevante si baga cateva sute, calculatorul incepe sa-ti dea rateuri.
    deci, pe de-o parte lipsa de reactie si de vointa, oameni care intra in grupuri care n-au nici o treaba cu preocuparile lor, milogi de-un link cu care n-au ce face, pe de alta parte acceptarea unor „spameri copy/paste”… in grupuri care pareau ok altadata, si unde tot se mai intampla cate ceva. facebookul nu mai e nici macar un soft de socializare. diferenta dintre ce trebuia sa fie si ce este pare imensa. a devenit un animal greoi care trage din greu si consuma resurse aiurea. e atat de mult gunoi ca nu mai poti gasi nimic din ce te intereseaza – la modul imediat (nu sa-ti pierzi o zi pentru asta).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: