e-Text, final de final

Rreproducem mai jos articolul apărut la SRSFF în data de 5 noiembrie 2012, cuprinzând rezultatele ultimei etape a concursului e_Text inițiat de numita revistă în noiembrie 2011.

Etapa finală a concursului e-Text debutează în data de 12 octombrie, cu surprinzătoarea lucrare „Exodul”, semnată de Eugen Cădaru. Am folosit termenul „surprinzătoarea” fiindcă lucrarea se remarcă în primul rând printr-o polifonie tematică extinsă, neobișnuită pentru un text de asemenea dimensiuni (sub 5000 de cuvinte), reușind să conecteze, chiar și la această lungime, elemente de cyberpunk (conștiințe și personalități arhivate pe suporți informatici), realități multiple (există în poveste un univers virtual, denumit Simularea, și unul real, diferit extinse, dar la fel de dinamice), relații micro și macrosociale caracteristice ficțiunii speculative social-politice (soft-socio SF), toate așezate pe un fond space opera bine articulat, migrația cosmică a speciei umane fiind, în plus, impusă de o doar vag sugerată degradare a condițiilor ambientale ale Terrei (dimensiune postapocaliptică). Povestea, bine condusă până la un punct, acumulând secvențial suficientă tensiune, are din păcate un final retezat, ca și când autorul n-ar mai fi știut cum să meargă mai departe și s-a decis, din această cauză, să pună capăt demersului său. Ceea ce scade însă cu adevărat din punctajul povestirii nu sunt nici micile greșeli de tastare („Poate ne-au aduc comanda”; „scoatem din funcţiune două miliarde de severe”), nici măruntele derapări de stil („ridică capul”), ci unele evidente lacune gramaticale, având, din păcate, un caracter sistematic: „va împărtăşii” (împărtăşii este forma de perfect simplu, persoana I – eu împărtășii – la timpul viitor, persoana a III-a singular, se spune corect va împărtăși); „se oprii” (oprii este forma de perfect simplu, persoana I – eu [mă] oprii – la persoana a III-a singular se spune corect [se] opri); „vor primii” (primii este forma de perfect simplu, persoana I – eu primii – la timpul viitor, persoana a III-a plural, se spune corect vor primi). Sfătuim așadar pe tânărul autor să recapituleze cu sârguință, neîntârziat, gramatica verbului. Căci literatură fără limbă nu există. Altă cale nu-i!

Încă și mai surprinzătoare ni s-a părut cea de-a doua lucrare, intrată în competiție pe 17 octombrie: „Jocul”, de Anișoara Petea. În numai puțin peste 1000 de cuvinte, autoarea expune o bine articulată parabolă-averisment asupra rupturii sociale provocate de diferențele tot mai mari dintre generații, determinate mai ales de o dezvoltare mult prea rapidă a tehnologiilor, cu precădere a celor inteligente. Cu un discurs economic și corect, autoarea izbutește să ne convingă de potențialul său, ca și de dificultatea deciziei ierahiei finale a etapei, deja… dilematică. Tematic, nu credem să greșim încadrând lucrarea în sfera SF-ului de analiză socială (soft-socio SF).

Adrian Vlad Vicențiu ne este cunoscut din spațiul virtual al SFerei Online, unde, în primul an scifient, domnia sa încerca expuneri literare de mare întindere. Iată-l abordând de astă dată, în „Interacțiunea” (apărută în revistă chiar pe 31 octombrie), tema contactului dintre Homo sapiens și o specie de entități inteligente cu structură energetică, pe spațiul unui text de nici 5000 de cuvinte. Construcția secvențială a piesei dă în imaginația cititorului ecouri cinematografice dar, din păcate, câteva pasaje dezvoltă disproporționat unele direcții cu importanță secundară în ecuația narativă (prea mult spațiu rezervat vizitei grupului de elevi la observator, de pildă) și, în același timp, autorul comite câteva greșeli, de stil mai ales, nu foarte importante, dar suficient de vizibile ca să șteargă nițel din strălucirea literară a textului său. Aș aminti aici în primul rând lipsa de virgule, ce te lasă uneori fără suflare în unele fraze lungi (cum este cazul în „Uneori conflictul între cele două tabere se desfăşura de pe poziţii egale ― manifestându-se prin atitudini provocatoare sau prin cuvinte aruncate violent ― dar de cele mai multe ori victoria aparţinea acestuia din urmă care-şi transforma micuţii vizitatori într-o turmă de mieluşei.”) și folosirea surprinzătoare a perfectului simplu concomitent cu precizări ca „niciodată” sau „vreodată” („cauza morţii nu putu fi stabilită niciodată cu exactitate”, „nu reuşi să explice vreodată”), care au darul să dilueze vag firescul enunțurilor. Puținele greșeli de tastare (Copii erau liniştiţi.”) sau cele una sau două alăturări „eufonice” („să strângă cât mai rapid”) sunt nesemnificative și par cu totul accidentale. Precizând că scriitura domului Adrian Vlad Vicențiu este, comparativ cu cea din lucrările publicate de SFera Online, într-o evidentă creștere, felictăm pe autor și îi dorim s-o țină tot așa, fiindcă textul domniei sale dovedește unele calități numai bune de valorificat în lucrări spec-fi de mică întindere.

Dacă am fi la fel de conservatori ca marile reviste SF americane, textul domnului Daniel Barbu, „O dramă pierdută” (și ea publicată tot în 31 octombrie), n-ar fi fost admis în competiție. Din simplul motiv că e vorba de un concurs de povestiri scurte, adică cel mult 7500 de cuvinte, conform uzanțelor SFWA, iar bucata de față are mai mult decât dublu. În plus, deși suntem tentați să credem, până proape de final, că avem în față o mostră de new weird în a cărei montură sclipește o interesantă cronodistorsiune, reașezarea cu care autorul găsește de cuviință să-și încheie lucrarea duce mai degrabă cu gândul la manifestările perceptive ale unei minți tulburate de o stranie formă de alienare, fiindcă, pe nepusă masă, doctorița Feraru-Procopie revine la identitatea sa inițială, ca și când toate întâmplările din ultimul an nu s-ar fi derulat decât în imaginația sa, iar ceilalți protagoniști de prim-plan, Tatiana Firean și George Drumeș, n-au scăpat cu viață din accidentul rutier cu care se deschide intriga, sfârșind, în fapt, la morgă. Avem astfel în față o construcție ficțională perfect interpretabilă bivalent, pe care am îndrăzni s-o poziționăm în zona ficțiunii de graniță, undeva între spec-fi și suprarealism. Destul de bine implinită în ce privește articularea plotului, nuveleta are însă câteva hibe notabile, dezvăluind astfel că potențialul evident al autorului nu se poate împlini de această dată. O primă piedică în acest sens este insuficienta apropiere a domnului Daniel Barbu de regulile de folosire a virgulei, pe care fie o aruncă uneori aproape la întâmplare, șubrezind până la ilar logica frazei („E şefa secţiei chirurgie. Şi mi-a zis o asistentă, pe hol că e foarte bună…”; „Negarea cu atâta siguranţă, a folosiri lui George drept cobai, avea la bază inexistenţa oricăror dovezi.”; „Dar aranjase totul în aşa fel încât era convinsă, că dacă face rost de semnătură, nici o piedică nu va mai fi de netrecut.” – virgula trebuia așezată aici după „că”, și nu înainte), fie o interpune cu totul impropriu, prin omisiune (ca în „i-a trimis printr-o colegă, banii care îi reveneau”, unde o găsim între complementul direct și predicat – încă una, după „trimis”, ar fi rezolvat problema) sau pur și simplu flagrant (ca în „ceea ce auzise azi, o făcuse să vadă fundul iadului”, unde ea stă între propoziția subiectivă și predicat, sau, și mai evident, ca în „starea psihică a pacientului dumneavoastră, îi conferă în fiecare zi acelaşi nivel de stres şi emotivitate”, unde o găsim chiar între subiect și predicat). Se adaugă acestui major impediment și câteva greșeli de scriere, unele dintre ele cauzate evident de tastarea grăbită („S-a sus la spital…”; „la cât o că vă coste”; „nici unul”), altele având însă, din păcate, caracter sistematic („să fi femeie”; „ştie cum e să fi bolnav”). În câteva rânduri, descrierile devin artificioase (o decizie luată creează în sufletul Tatianei „o stare de euforie aproape orgasmică”; aceeași Tatiana, epuizată, „Şi-a pus o mână sub cap, şi-a tras genunchii spre piept şi a rămas aşezată pe-o parte, în poziţia fetusului.”), iar exprimarea personajelor cu totul improbabilă (doamna chirurg Feraru își întreabă un fost pacient: „vă mai doare apendicita?”; ne îndoim că un medic de talie academică se exprimă atât de… popular). Toate aceste greșeli, unele dintre ele deloc lipsite de importanță, nu reușesc să ruineze însă o expunere literară plină de suspans, corect articulată și, încă și mai important, localizată într-un spațiu ficțional autohton, calități care ne fac să afirmăm că, negreșit, pe domnul Daniel Barbu îl mai așteptăm…

Iată-ne ajunși la momentul stabilirii ierarhiei finale a etapei… finale. Spre deosebire de rândul trecut, misiunea de față se dovedește neașteptat de dificilă. Fiecare din cele patru texte are miezul său, atuurile sale, plusurile și minusurile sale. În plus, ele aparțin și unor nișe de ficțiune speculativă diferite, așa încât subiectivismul (e vorba de gust, la urma urmei) își face simțită din plin prezența. Ca să nu mai lungim vorba, preferăm să premiem potențialul literar cel mai vizibil în lucrările de față, motiv pentru care clasamentul acestei ultime etape este următorul:

    1.„O dramă pierdută”, de Daniel Barbu
    2.„Jocul”, de Anișoara Peta
    3.„Exodul”, de Eugen Cădaru
    4.„Interacțiunea”, de Adrian Vlad Vicențiu

La finalul acestei ultime etape credem că este de datoria noastră să spunem că fiecare participant a fost în fapt un câștigător. De această dată, parcă mai mult ca oricând, părerea de rău că nu sunt mai multe locri întâi a fost și mai mare. Ținem să mulțumim cu toată căldură tuturor competitorilor care au găsit de cuviință să-și încerce forțele în această întrecere de condeie și sperăm că cele învățate ne vor ajuta pe toți să mai urcăm o treaptă pe calea propriei deveniri.

Rămâne de văzut dacă și în ce fel, în aceste vremuri tulburi, o eventuală antologie legată într-un fel sau altul de munca depusă aici în acest an își va găsi calea către împlinire.

Vă mulțumim încă o dată tuturor și vă așteptăm cu speranță în fabulosul regat al fantasticului speculativ.

Tuturor, numai bine!

Anunțuri

One Response to e-Text, final de final

  1. […] ce am așezat aci și reproducerea după articolul consacrat ultimei etape din concursul e-Text, susținut de SRSFF pe parcursul unui […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: