SRSFF de octombrie

Revista Societății Române de Science Fiction și Fantasy își începe expunerea ficțională de octombrie în data de 5, cu povestirea „Urmele pașilor ei”, de Bogdan Hrib. Avem încă de la început certitudinea că suntem în fața unui obișnuit al literei, fiindcă scriitura este una cât se poate de robustă și de bine echilibrată, iar în privința corectitudinii, afară de una sau două virgule rătăcite („…aş fi câştigat în proporţie de 90 la sută, că asta ar fi trebuit să fie prima frază…”), câteva diacritice lipsă („lame de sabii) sau litere mâncate (copletaţi aici”), totul pare rânduit exemplar. Tot sub semnul echilibrului pare să funcționeze și intriga, fiindcă acțiunea, deși e plasată într-o ipotetică lume a căutărilor detectiviste, nu este, nici pe departe, una dinamică. Proiectată pe fundalul unei societăți viitoare (așadar, o anticipație), lucrarea se bizuie și pe alte elemente scintificționale, cochetând, de pildă, cu tema timpului (la final, secundarul ceasului din perete se rotește invers). Ceea ce primează însă sunt relațiile dintre oameni și ecuația simbolică, alcătuind împreună eșafodajul unei parabole din care s-ar putea desluși că fiecare, în trecerea sa prin lume, lasă urme inconfundabile, pe care doar o răsturnare a timpului le poate șterge. Cu toate aceste elemente de ficțiune speculativă și în pofida unui final din care nu lipsește senzația miraculosului, textul de față nu poate fi socotit, credem noi, decât cel mult unul de graniță. Adică un fel de fantastic particular, pe care nu-l putem considera ancorat decât parțial în solul regatului nostru ficțional.

La 8 octombrie, rubrica de proză a sus-numitei reviste ne oferă povestirea „O mie de ani”, de Alexandru Șchiopu, un text de la început frust în privința principlei sale convenții ficționale, nelăsând cititorului de descoperit decât amănuntele unei rescrieri didactice a dogmei creștine și, prin extensie, a istoriei întregii lumi, pusă în pagină aproape chirurgical. Procedeul conferă lucrării mai degrabă aspectul unei expuneri rezumative, îndepărtând-o simțitor, în multe paragrafe, de bogăția inconfundabilă a textului literar. Tematic, piesa alătură frecvențele desacralizării mitologiei iudeo-creștine și ale cronochirurgiei, având, în această ultimă privință, unele asemănări constructive cu „Timperfect”, de Gregory Benford: ambele se bazează pe modificarea istoriei prin expedierea în trecut a unor mesaje folosind fluxuri de tahioni. O vom încadra în aria temei timpului, fiindcă, tangențial, nu doar creștinismul își pierde, în viziunea autorului, caracterul deic, ci și toate celelalte mari religii ale lumii, figurile lor exponențiale devenind simpli agenți într-un uriaș plan de rescriere a cursului timpului. În privința corectitudinii, textul stă bine. Ne-au atins însă câteva expresii, între care menționăm pe „din totdeauna” (corect era fie dintotdeauna, fie, eventual, de totdeauna) și dezacordul flagrant din „în scopul obţinerii celei O Mie de Ani de concordie”. Am remarca însă, în contrapondere, vizibila dimensiune a instrucției culturale a autorului, care dă semne și de o bună inventivitate verbală, propunându-ne termenul scientificțional „pschyborgi”, unul pe care eu nu l-am mai întâlnit până acum.

Toate celelate povestiri din oferta pe octombrie a SRSFF (în număr de patru, „Exodul”, de Eugen Cădaru, „Jocul”, de Anișoara Peța, „Interacțiunea”, de Adrian Vlad Vicențiu și „O dramă pierdută”, de Daniel Barbu), publicate la 12, 17 și respectiv 31 ale lunii, participă în ultima etapă a concursului e-Text. Ele au fost tratate, ca de obicei, separat, într-un articol care a fost trimis către revista SRSFF pe aceeași traiectorie ca și până acum. Sperăm că el va fi publicat cât mai curând, spre a risipi nerăbdarea concurenților (și poate nu numai a lor), împlinind cum se cuvine un an de încercări, de căutări, de speranțe și confruntări.

Deși nu am încheiat cronicile consacrate ficțiunii speculative din cele cinci publicații on line de care n-am ocupat și luna aceasta, suntem în măsură să spunem că SRSFF nu a reușit să profite de declinul evident de la SUSPANS.ro și să-și adjudece prima poziție în clasamentul lunar de productivitate. Ea a fost întrecută de puțin de Gazeta SF, aflată în evidentă revenire de formă.

Ceva îmi spune că vom avea un final de an scifient cât se poate de interesant… 😉

Tuturor, numai bine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: