GSF 21

Prima din cele șapte povestiri oferite de Gazeta SF în octombrie, „Întâlnire cu dragonul”, de Sergiu Someșan, atinge mai multe teme importante din arealul scientificțiunii, în ciuda dimensiunilor sale (foarte puțin peste 2000 de cuvinte). Debutând într-o formă intenționat croită să ducă pe cititor la gândul că e vorba de un basm cu balauri (autorul folosește termenul de dragoni, consacrat de fantasy), piesa virează brusc spre cyberpunk (eroul nu-i decât un robot umanoid de generație recentă), acroșând tangențial și nițică satiră socială în cheie SF, pentru a căpăta, până la urmă, valențele unui avertisment cu privire la reaua întrebuințare a energiei atomice (postapocaliptică, prin urmare). Deși pare să ia în ușor lucruri de mare gravitate, avertismentul, decriptat într-un anume fel, are darul să stârnească până la urmă frisoane, fiindcă noi părem să fim chiar copiii copiilor celor din vechime, ajunși la vremea uitării trecutului pe care-l considerăm pură mitologie, iar cine își uită trecutul e condamnat să-l repete.

Nu vom pomeni foarte măruntele neatenții, fiindcă nu par să conteze… 🙂

Tot o piesă cu mesaj (avertisment ecologist) este și „Ultima furtună”, de Marcel Gherman, făcând și ea parte din volumul de debut al autorului („Cartea Viselor”, apărut la Editura Arc din Chişinău). Tematic, ea aparține fără tăgadă ariei realităților multiple, prezentându-ne experiența onirică (transă șamanică) trăită de personajul său central, un sud-american educat în enigmatica tradiție precolumbiană. Constructiv, textul păcătuiește mai ales prin tonul artificios, impresie lăsată de uzul excesiv de neologisme (forțele telurice, de exemplu, devin, în viziunea autorului, „puteri htonice”) și de discursul aproape scolastic la care autorul recurge cu dărnicie, precum și prin dezechilibrul cauzat de ponderea prea mare pe care o are procedeul descrierii în ecuația narativă. Nemulțumește și lipsa unor virgule, menite să cadențeze derularea poveștii în imaginarul cititorului (cum este cazul în „Spre bucuria sa la ţărmul mării îl aştepta o mică barcă…”, unde, evident, respectivul semn de punctuație era absolut necesar după „sa”) dar și prezența unor forme grește de cuvinte („maestuos”, de pildă – normele admit, după câte știu, doar variantele maiestuos și maiestos). Așteptăm de la Marcel Gherman și ceva texte mai noi, pentru a ne edifica în privința potențialului său evolutiv, fiindcă asupra nivelului atins în „Cartea Viselor” ne-am făcut deja o părere…

Un gust cu totul aparte mi-a lăsat textul „Infinitul finit, finitul infinit şi alte dureri de cap”, semnat de Mircea Nanu-Muntean, iar când spun aparte, e aparte, fiindcă am simțit în el nu doar olecuță din dulceața graiului moldav de-acasă de la vatra sa, ci și pentru că m-a purtat într-o lume a viitorului (anticipație, domnilor!) în care sufletul ăsta al nostru, de care a ajuns azi să ne fie cam… lehamite??, nu numai că n-a pierit, dar parcă a prins iarăși viața sa din alte vremi, mai puțin zbuciumate în van, mai cuminți, mai patriarhale, în care viețile șed ceva mai rânduite în albia timpului, iar apa clipelor trece peste ele alene, mângâindu-le pe creștet. Nu știu din care pricină însă, în dulceața zicerii s-au strecurat și câțiva sâmburi amari („nu văd vre-o muiere pri preajmă”, „mânca carne”, „al patru-lea roman”, „se vorbrşte, „pe dea rostu”), de care buna redacție, dacă nu autorul însuși, ar fi trebui, cumva, să ne scape. Dar chiar și așa, fina autoironie, umorul hâtru, duhul zicerii m-au făcut să-mi zic: tare mai are gust de literatură… Credeam că nici nu se mai face… 🙂

Neortoxă și ea, „Mi’kkai și Luna”, de Elena Silvana Potocean, este o construcție care, de multe ori, scânteiază prozodic, pătrunzând adânc în lumea prozei poetice. Cu forță de sugestie și o dinamică a zicerii amintind de povestea sărmanului Dionis, construcția de față pare să aparțină unui alt fel de fantastic, din cel romanțios, croit din strălucirea și misterul unui timp în care scintificțiunea nu era decât în mințile câtorva gânditori excentrici, nici ei neștiind pe atunci că ea va fi, cândva, cât cerul și Pământul la un loc. Mainstream curat (părerea mea), dar cu scânteie de poveste. Semn că autoarea ar putea multe. O mai așteptăm… 🙂

„Agnus Dei”, de Florentin-Ionuț Haidamac, nu e nicidecum o piesă scrisă în regiștrii cu care autorul ne-a obișnuit. L-am putut vedea evoluând în zona space opera, apoi în teritoriul literaturii de suspans, abordând mixuri literare din care nu lipsea tușa genurilor policier sau spy. În semn că Florentin-Ionuț Haidamac este, de-acum, un autor de ficțiune speculativă cu deschidere largă, iată-l abordând aici subgenul dark fantasy. E lesne să recunoaștem în poveste motivul licantropic al vârcolacului (Werewolf), pentru care autorul alege un fundal cavaleresc, proiectând intriga în vremea prigoanei templerilor de către temuta Inchiziție (1313 este penultimul an de domnie al Regelui Filip al IV-lea al Franței, zis cel Frumos, rămas în istorie și pentru arestarea Papei Bonifaciu al VIII-lea, impunerea unui papă francez și strămutarea reședinței papale la Avignon). Construcția de față diferă de altele, de același autor, mai cu seamă prin ton, autorul abandonând povestea plină de umor a eroului popular, descurcăreț și sentimental, optând în schimb pentru o expunere tenebroasă, gravă, încărcată de mister, care face, pe final, loc ororii. Prin ea, autorul ne mai convinge o dată, iar noi ținem să-l felicităm pe această cale.

Cu „Dosar clasat”, Alexandra Niculae încearcă o piesă de atmosferă. Până la un punct, autoarea chiar reușește, fiindcă cititorul e proiectat într-o lume onirică, unde asistă la evenimente mărunte, dar vizibil stranii. Finalul, departe de a lămuri pe deplin lucrurile, te duce cu gândul la o experiență mentală, derulată în acel teritoriu nedefinit dintre viață și moarte, survenită, până la urmă, ca o izbăvire, în ciuda turnurii violente pe care par s-o fi luat evenimentele. Tragem concluzia că Alexandra Niculae se află într-o perioadă a experimentării și căutărilor. Îi dorim să reușească…

Gazeta SF încheie seria de octombrie cu o tabletă, „Compresor”, semnată de maestrul extinderii realității, Ovidiu Bufnilă. Când o citiți, treceți peste micile neuniformități („Kansokan” devine „Kankosan”, „coborînd” și „lângă”) sau greșeli de tastare („departe de lumina zile”, „îm Oraşul Plăsmuirilor”) și lăsați-vă prinși în plasa cuvintelor. Nu veți regreta… 🙂

Am avut impresia, pe tot parcursul lecturii acestor șapte povestiri, că buna noastră Gazetă SF înceracă să se reinventeze. În parte, cred eu, a reușit. Am simțit unda de nou. E loc însă și de mai bine și, cu o creștere de turație pe măsură, ea ar putea împlini chiar și proorocita hegemonie, dacă e să considerăm că destule din textele oferite de SUSPANS.ro, conducătoare detașată în clasamentul la zi, sunt de factură policier sau aparțin domeniilor mainstream, ieșind așadar de sub pulpana ficțiunii speculative. N-am făcut încă o calculație exactă, dar lucrurile ar putea sta chiar așa. Vom vedea însă această statistică abia în luna lui mărțișor, când anul scifient numărul 3 se va fi încheiat.

Până atunci, numai bine tuturor! 🙂

Anunțuri

7 Responses to GSF 21

  1. Elena spune:

    Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase! După mustrările primite nu demult pentru un alt text, chiar aveam nevoie de încurajare. 🙂

  2. Ne bucură gândurile dumneavoastră! Vă mulţumim mult. Cîteava observaţii au creat discuţii aprinse în redacţia restânsă, înecate cu o sticlă de „veritable scoch” şi ţigări de contrabandă :)…

    • mirco67 spune:

      Mmmmm!… Țigări ucrainene… Încă le mai jinduiesc, deși m-am lăsat de ceva vreme de fumat… Cât despre scotch… Să vă ție dumnezeu năravul!… 🙂

  3. Va multumesc foarte mult pentru ca mi-ati citit si analizat povestirile publicate in reviste SF ionline din Romania, pe toate sase, o munca deosebit de dificila. Sugestiile dumneavoastra sunt extrem de pretioase pentru efortul meu scriitoricesc. Voi incerca sa urmez sugestia de la capatul recenziei dumneavoastra, care imi aminteste ca scrisul este un proces continuu de invatare.

  4. […] 21 al Gazetei SF – octombrie 2012 – despre care am scris câteva cuvinte în cronica „GSF 21”), cele două lucrări având în comun atmosfera patriarhală și statornicia întâmplărilor […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: