NAUTILUS la mijloc de toamnă

Așa cum ne-am obișnuit, vom deschide și seria cronicilor de proză speculativă consacrate lunii octombrie tot cu NAUTILUS. Pentru a fi consecvenți până la capăt, are întâietate, și de astă dată, foiletonul „Stăpânul castelului”, de Teodora Matei, ajuns, iată, la cea de-a VII-a parte. Fiindcă scriitura autoarei a devenit suficient de consistentă pentru a mai risca să dăm sfaturi, ne vom ocupa, în câteva cuvinte, de dimensiunea tematică a lucrării și vom porni în demersul nostru teoretic de la observația că universul ficțional propus de autoare admite existența practicilor magice, pe de o parte, convenție care plasează povestea în domeniul fantasy, dar, pe de altă parte, magia e folosită pentru a da personajului central puterea de a pendula între două lumi desfășurate pe fire de timp neconcurente (tema scientificțională a universurilor paralele). Castelul devine astfel un fel de tărâm izolat, aparținând unui trecut al iubirii și al binelui, în care stau ferecate ca într-un sipet valorile cele adevărate ale vieții. În afara acestei enclave fericite stă lumea pe care o știm cu toții, alăturare de sfere concentraționare obținute prin aplicarea de reguli stricte, asupra respectării lor veghind cu cerbicie chiar deținuții, căci asta suntem cu toții, gardieni ai unui bine comun convențional, și tocmai de aceea imperfect, prizonieri prin propria voință, legați unii de alții precum condamnatul de laț și biciușca de cal, atât de ocupați să ne trăim viețile noastre simple încât nici nu mai putem accepta că exită și altceva în afara mărginitei noastre realități. Acest univers tematic hibrid ce pune în simbioză una din laturile esențiale ale ficțiunii fantasy (magia) și una din marile teme science fiction (realitățile multiple) ne face să credem că nu greșim foarte tare așezând lucrarea Teodorei Matei în zona transficțională.

Încă o dată, calde felicitări autoarei! 🙂

Rubrica propriuzisă de proză se deschide cu o nouă tabletă criptic-ermetică semnată de cuplul Andra SpirescuMihai Perșinaru: „Dublura”. În nota deja cunoscută, cei doi autori compun un tablou simfonic încărcat de tristețe, folosind și de astă dată limbajul poetic, prozodia, simbolul. Construcția rezultată face parte, în opinia mea, din zona de căutare a unui orizont de expresie încă insuficient definit, împrumutând mult din modernismul ostentativ al mainstream-ului contemporan. Fantasticul, tenebros și oniric, rămâne așadar ferecat în învelișul excesiv de simbolic, îndepărtându-se mult de ceea ce înțeleg eu prin science fiction sau fantasy. În plus, lucirea poetică a limbajului pălește, cu certitudine, la fiecare ciobire de tastare („îîi”, „ucide li scuipă” „E linişte, fecioară plînge lîngă mine.”, „notele au devenit au devenit fantezii”, „virsta”, „simone”), alăturare cacofonică („întuneca culorile”, ca cele”) etc.

Cea de-a doua piesă însă, „Povestea lui Triști-copil și a taurilor-de-piatră”, de Aurel Cărășel, are tot ce-i trebuie unei povestiri fantasy de bună densitate și, ce-i mai important, găsim în ea și mult căutata Poveste. Ca și rândul trecut, vom face câteva observații, pentru a încerca să deslușim câteva particularități, nu doar ale textului de față, ci și ale precedentelor basme fantasy semnate de autor în NAUTILUS, cu începere din numărul din mai, anul curent, toate făcând parte din același univers ficțional. Unitatea lumii se vede cu ușurință în denumirile locurilor (toate întâmplările se săvârșesc în preajma miticului munte Golia, toponim de împrumut, ce mă duce cu gândul la cunoscuta mânăstire ieșeană), în denumirile raselor care sunt implicate în poveste (elfi, gnomi, zmei, zânișoare etc.), chiar și în reapariții ale unor personaje (Urendhal, de pildă, apare și în „Piticul Dindin și cartea fermecată”). Toponimia și onomastica fac totodată legătura și cu alte spații mitologice sau univesruri ficționale, creîndu-se astfel impresia de veridicitate. Achamoth, numele unui ținut înghețat din poveste amintește de fiica Sophiei din mitologia creștină sau de unii monștri NPC din saga unor jocuri de calculator actuale, Rubezahl este numele unui spirit al muntelui sau gnom pomenit în mitologia germanică, cehă etc., Picus este numele primului rege din Latium, trimițând, evident, la mitologia romană, Kirke este o variantă a numelui Circe, faimoasa zeiță-vrăjitoare din mitologia greacă, iar zmeoaica Pasiphae împrumută numele ficei lui Helios, Soarele personificat al Eladei. Deși autorul pare a fi încercat, prin diverse mijloace, să asigure o anume uniformizare a spațiului ficțional pentru basmele din acest ciclu, limbajul, în special dialogurile, capătă, aici mai mult ca în precedentele lucrări, accente tot mai îndepărtate de limba populară, distanțându-se gradual de basm: „Îl lăsăm să intre şi încercăm să ne dumirim cum funcţionează Poarta. Ai mei povesteau, uneori, despre ele. Dacă reuşim s-o închidem, atunci când el se află aici, o să rămână definitiv în lumea noastră. Va trebui să-şi găsească un adăpost, să caute hrană. Va fi complicat să se descurce şi, până învaţă, găsim un mijloc să-i venim de hac.” sau „Zmeul are patru aripi, se strâmbă flăcăul. În caz că nu ai observat…”. În ciuda acestei deplasări către spectrul limbajului academic, stilul folosit este unul echilibrat, cedând numai în câteva rânduri, când autorul recurge la repetiții contraprozodice („apa unui izvor cu ape albastre”) sau alăturări „eufonice” 😉 („ducă către”, „zmeoaica, care”). De asemenea, povestea se leagă mult mai bine ca în numărul trecut, așa încât conchidem că propulsia narativă a domnului Aurel Cărășel funcționează din nou la parametrii proiectați. Așteptăm și alte povești, cel puțin la fel de rumene ca aceasta… 🙂

Descoperim cu surpriză între autorii publicați de NAUTILUS în luna octombrie pe mai vechea noastră cunoștință Liliana David, semnând povestirea cu titlul „Casa de dans”. Spun „cu surpriză” pentru că domnia-sa a tăcut o bună bucată de vreme și crezusem că a renunțat să mai bată la porțile imperiului fantastic. Ultima dată am avut prilejul să vorbim despre încercările dumisale în noiembrie 2011, când SRSFF îi publica în cadrul rubricii Autor X povestirea „Scop final”. Mai e puțin și se face anul… În textul de față regăsim înclinarea autoarei către o anume morală cu substrat ezoteric, semn că sensibilitatea îi permite să vadă și altceva afară de latura strict materială a lumii. Am rămas cu impresia că personajul principal al lucrării sale de acum este lumea, în care personajele sale evoluează prinse în tainice legături de iubire, așa cum planetele și sateliții lor dansează maiestuos în chingile gravitației. Ceea ce nelămurește totuși în poveste este un amestec schimbător de bine și rău, pe care, mărturisesc, n-am știut cum să-l iau… Orice început e greu. Iar reînceputurile încă și mai și… Dar nu ne îndoim nicio clipă de tenacitatea Lilianei David. Nu vom spune nimic despre micile scăpări, cu totul nesemnificative…

În încheierea rubricii nautile de proză din octombrie avem parte de o mică bijuterie fantastică, semnată de Călin Sămărghițan: „Apocalipsa mieilor de catifea”. Demnă de un episod dintre cele mai bune al serialului „Zona crepusculară”, povestirea ne transformă în martorii unui straniu accident cronospațial. Totul se petrece în micul orășel deșertic Laarisa, unde, în aparență, nu se întâmplă niciodată nimic, dar de fapt se întâmplă totul, fiindcă piatra de hotar, cea surprinsă și în fotografia publicată de ziarul local, străveche și misterioasă, desparte, nu două teritorii învecinate, ci două realități…

Nu ne rămâne decât să mulțumim din nou redacției nautile pentru tot ce ne-a oferit și în această a doua lună de toamnă însorită și să așteptăm cuminți lunile ce vor veni…

Toate cele bune! 🙂

Anunțuri

5 Responses to NAUTILUS la mijloc de toamnă

  1. lili3d spune:

    Mulțumesc! Da, așa e. 🙂

  2. mirco67 spune:

    Mulțumesc tuturor celor care apreciază ceea ce încerc să fac! Gesturile lor înseamnă mult pentru mine. Mă ajută să merg mai departe…

  3. Teodora Matei spune:

    Autoarea e coplesita! Nu credea ca poate transmite atat. Toti avem nevoie de un castel… Unii dintre noi ii gasim si calea… Multumesc din suflet! Mergeti mai departe, ca unii dintre noi au de gand sa va mai dea de citit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: