HELION ON LINE în culori de toamnă

Despre povestirea „Zâna”, de Mircea Boboc, deschizătoare de listă a Laboratorului SF timișan din cel de-al 25-lea număr al revistei, pe luna septembrie, anul curent, spuneam, în postul nostru „HELION ON LINE, iunie/iulie”, afișat la 25.07.2012, următoarele:

„În aria unui text de mici dimensiuni, autorul evoluează strălucitor, ca un gimnast al imaginaţiei pe bârna îngustă a talentului. Am citit aci o istorie completă, despre diferenţa între valoare şi „valoare”, despre banii care ucid iubirea şi despre iubirea care sporeşte, în final, cu atâta uşurinţă, bogăţia, despre multidimensionalitatea imaginaţiei omeneşti, la care acceptăm cu detaşare să renunţăm, primind în schimb o existenţă ştearsă, de sclavi moderni, închistaţi în materia vâscoasă a unor corporaţii fluide, toxice, sorbindu-ne energia.”

…Numai că, pe atunci, textul se numea… „Driada”, și apărea în rubrica Laborator SF de la HELION ON LINE în numărul său dublu, 23/2012, consacrat lunilor iunie și iulie. Ceea ce nu putem înțelege nici în ruptul capului este motivul pentru care aceeași povestire, de calitate, să recunoaștem, apare în două numere diferite, sub două titluri diferite… S-ar cuveni în cazul de față, zicem noi, o explicație…

Cea de-a doua piesă a rubricii Laborator SF (HELION ON LINE nr. 25/septembrie 2012) este semnată de Adrian Chifu și poartă un titlu nu tocmai explicit: „Ambrotos”. Termenul este asociat unei (unor) entități deice, un fel de martor din interior al civilizației, care veghează și îndrumă pe calea binelui. Autorul asociază însă o astfel de zeitate cu însuși Lucifer, al cărui scop (presupunem că din cauza enormei frustrări provocate de opacitatea și îndărătnicia lui Homo sapiens) a devenit, nu ocrotirea, ci distrugerea umanității. Micul text (depășește de puțin limita de 1000 de cuvinte, care l-ar fi consacrat ca povestire foarte, foarte scurtă) e construit discursiv, monoton, liniar, având însă darul de a dezvălui gradual miezul ideatic, care, să recunoaștem, are în el nițică stare de miracol, amintind cumva și de ficțiunea speculativă. Ceea ce îngreunează însă și mai mult lucrurile este modul confuz în care sunt formulate, în câteva rânduri, unele enunțuri. „Cum aş putea să ţin cu voi oameni când încă din zorii civilizaţiei…”, de pildă. Dacă „oameni” ar fi avut valoare atributivă, aducând o precizare suplimentară în legătură cu pronumele „voi”, ar fi trebuit încadrat de virgule, dar forma corectă ar fi fost în acest caz cea articulată („oamenii”). Dacă vocabula s-ar fi dorit o adresare directă (vocativ), forma corectă ar fi fost „oamenilor”. Așa însă, doar autorul știe ce a dorit să spună… Încă și mai confuză este formula „şi dacă cineva pe care îi numiţi Lucifer şi Demoni îi consideraţi răi, satanici atunci înseamnă că…”, și las cititorilor mei plăcerea găsirii sensului său exact. Eu n-am reușit. 🙂 Deși, ceva-ceva tot am înțeles…

Simțind parcă insuficienta consistență a rubricii de ficțiune din acest recent număr, cineva din redacția HELION ON LINE a decis să completeze meniul cu alte două texte. Grupate în rubrica Arhiva, ele sunt două fotocopii (imagini scanate) containerizate în format pdf, pe care, dacă doriți, le puteți obține de la adresele: „Casa dintre Tei”, de Cristian Lăzărescu și „Numele lui fie tot Gabriel”, de Paul Tatomir. Cele două povestiri au apărut în numere mai vechi (1987, respectiv 1989) ale revistei HELION (versiunea tipărită), iar digitizarea lor, chiar și în această formă nontextuală, este, până la urmă, binevenită. Cele două texte nu vor fi luate însă în discuție când va veni vorba de statistica celui de-al treilea an scifient… Cred că e lesne de-nțeles pentru care motiv… 🙂

Anunțuri

11 Responses to HELION ON LINE în culori de toamnă

  1. Ben Ami spune:

    Zana este o povestioara frumoasa, da’ daca o baga cineva la Science Fiction… n-are nici o treaba cu realitatea. Ambrotos e slabuta, dezlanata, intr-un flux aproape incoerent. Si nu, nu este poveste! imi voi face special timp a citesc Casa din Tei si Numele lui fie tot Gabriel, dar nu le voi comenta aici pentru ca inteleg ca-s deja intrate in BDV-ul fandomului (Baza de Date Valoroase) 🙂

    • mirco67 spune:

      Nu din motivul că ar fi deja clasate valoric am evitat să le comentez, Ben, ci din cauza că, pur și simplu, oricare din publicațiile pe care le am în vedere poate să încarce într-o bună zi rubrica de proză cu sute și sute de astfel de texte, reeditate, capturate cu snapshot și prefăcute în pdf-uri, situație care, trebuie să recunosc, m-ar cam îngropa. 🙂

      Altfel, „Driada” (ca să păstrăm totuși titlul inițial) se află într-o zonă a fabulosului mai apropiată de fantasy, dacă e să iei în considerare că unele personaje sunt ființe mitice, împrumutate din mitologia populară. Dar se află încă și mai aproape de domeniul parabolei (nu în sensul de „artificiu de stil”, firește), deci ar fi cam de graniță. Cum bine spui, nici vorbă de science fiction. Cochetând însă, prin unele elemente folosite, cu aria supranatural-fantastică, și-ar găsi locul, prin bunăvoință editorială, atât într-o antologie mainstream cât și în una fantasy. Poate că face parte dintr-o aumită tendință de mixare actuală a genurilor literare, lucru pe care eu îl socotesc un procedeu industrial de inovare, tipic perioadelor de stagnare culturală, în care noul nu mai poate fi obținut decât prin combinări de n luate câte k. Asta nu înseamnă însă că toate producțiile hibride sunt nereușite. Cazul de față e o bună dovadă. 🙂

      • Ben Ami spune:

        „procedeu industrial de inovare, tipic perioadelor de stagnare culturală” foarte de acord cu exprimarea gasita. dar deja zisesem ca e frumoasa si eu, si nu la tine ma refeream ca ai baga-o la SF. in nici un caz.
        da’ mai zic ceva: povestioare de genul asta scriu adolescentele, o stii p-aia cu… daca n-ai… scrii poezii, nu?
        este atat de siropoasa ca nu-si va gasi locul nici intr-o antologie fantasy, unde lumea respectiva nu mixeaza, ci cauta cu tot dinadinsul sa pastreze… poteca. sunt mult mai indaratnici decat cei din SF, care au o anumita deschidere, cel putin in ceea ce priveste ideile. din pacate insa… povestioara NU ARE O IDEE A EI pe care n-o mai gasesti in alta parte. e doar frumos scrisa!

      • mirco67 spune:

        cu totul de acord, prietene… 🙂 și-ar găsi locul într-o antologie siropoasă, care ar avea de scos în evidență tocmai amprenta epocii, hibridizarea industrială a genurilor și, bineînțeles, rezultatele sale cele mai bune… 😉

        cât despre canonul fantasy, mare dreptate ai. uneori am impresia că fantasy e un soi de nazism literar, fantezie bogată dar riguros ținută în frâu, atenție maximă la corelarea amănuntelor ș.a.m.d. toate astea mă fac uneori să cred că la noi nici nu se scrie cu adevărat fantasy, ci un fel de magism lasciv, balcano-danubiano-pontico-etc., așa, ca democratura originală… cu diferența că el, uneori, reușește să aibă farmec. 🙂 măcar în formă, dacă nu în rigoare…

  2. Ben Ami spune:

    da, sa stii ca ar fi bun si un volum de genul asta, de bijuterii bizare romanesti. cineva trebuie sa se apuce sa mai stranga din ce s-a scris in ultimii ani, chiar daca-s exercitii literare atipice, macar cei „in statu nascendi” sa aiba parte de un punct de referinta.
    desi, mai intai ar trebui sa culeaga povestirile SF care inca n-au aparut nicaieri, daca tot sunt promotori ai genului, traitori din visele altora si autopremianti 🙂

  3. adrian chifu spune:

    – va multumesc pentru ca v-ati facut timp sa cititi proza mea.
    – aveti dreptate in ceea ce priveste greseala de ortografie.
    – in acelasi timp ati oferit exemplul perfect pentru ceea ce personajul a vrut sa spuna, nu ati inteles nimic din pasaj deoarece este scos din context. Pasajul ceva mai complet arata asa: şi dacă cineva pe care îi numiţi Lucifer şi Demoni îi consideraţi răi, satanici atunci înseamnă că ignoranţa voastră voită şi dementă nu are limite… Era indeajuns sa stiti ca Lucifer inseamna de fapt „Purtator de Lumina”. Iar demoni? V-ati pus vreodata intrebarea daca este vreo legatura intre DEMONI si DEMONSTRATIE? . DEMONI inseamna „Intelepti” iar DEMONSTRATIE inseamna „A arata intelepciune”. Cum pot sa fie rai sau satanici personaje care inseamna Purator de Lumina si Intelepti? Cat de perversa ( in adevaratul sens al cuvantului ) poate sa fie traditia? Doar ignoranta voita ii face pe oameni sa fie partizanii unei anumite surse de informatii, in cazul de fata literatura crestina.
    – cu respect Adrian Chifu

    • mirco67 spune:

      Mai întâi de toate se cuvine să vă mulțumesc pentru vizită! 🙂

      Mai pe urmă însă, mă văd silit să precizez că în aprecierea mea legată de neclaritatea enunțului formulat de dumneavoastră și citat de mine astfel: „şi dacă cineva pe care îi numiţi Lucifer şi Demoni îi consideraţi răi, satanici atunci înseamnă că…” nu era deloc vorba de tiparele gândirii creștine care ucid întotdeauna, închizitorial, esența spiritului, ci de banala gramatică! „Cineva” e un pronume nehotărât de formă singulară, așadar, formula „cineva pe care îi numiți…” e un soi de contradicție în termeni. E ca și cum ați spune „oaia pe care le pasc”, iar asta, trebuie să recunoașteți, nu e foarte clar. Subtilitatea elementelor la care faceți referire mai apoi în demonstrarea ignoranței de care aș fi dat dovadă este mult dincolo de prozaica țintă a aprecierii mele.

      Se pare că nici eu, nici dumneavoastră nu ne-am făcut înțeleși. Iar pentru asta suntem vinovați fiecare în parte: eu pentru că n-am precizat că era vorba doar de o formulă în dezacord, dumneavoastră pentru că ați recurs la un enunț formulat incorect și tocmai de aceea incert.

      Așa ne trebuie! 🙂

      Nu știu de ce ați reacționat totuși atât de târziu? Era cazul să limpezim lucrurile astea mai de multă vreme…

      Toate cele bune!

  4. adrian chifu spune:

    nu am obiceiul a raspund criticilor constructive sau altminterea…:) de aceea nu am replicat. Aveti dreptate din nou in ceea ce priveste ortografia. Sincer nu mi-am batut capul cu partea gramaticala deoarece este vorba de un text scris de un personaj imaginar ( sau nu ) si ca tot omul face greseli pe care nu si-i le corecteaza nefiind vorba de o lucrare didactica. 🙂 Numai bine 🙂

    • mirco67 spune:

      Se pare că pretențiile mele în privința corectitudinii gramaticale a textelor literare aparțin unei epoci trecute… Va trebui să mă obișnuiesc până la urmă cu ideea că, în arta cuvântului din zilele noastre, gramatica va conta din ce în ce mai puțin. Sunt din ce în ce mai uimt de direcția în care merge literatura, deodată cu normele de limbă, din ce în ce mai laxe. Dar, când văd că nu doar în litere stau astfel lucrurile, îmi dau seama că trăiesc într-o lume tot mai rău organizată… Încotro duce asta? Dumnezeu știe…

      Oricum, am să continui să cred că omul care scrie e dator să ofere nu doar idei distractive, interesante, vandabile, populare, dacă vreți, ci și modele de exprimare elevată. Altfel, limba literară nu se va mai deosebi nicicum, într-un final, de limba vorbită. Care are limitele ei. Un limbaj restrâns constrânge, până la urmă, gândirea, pe câtă vreme unul elevat deschide zările imaginarului.

      Ne barbarizăm… 😦

  5. adrian chifu spune:

    🙂 nu ne barbarizam, ne schimbam… in altceva. Pentru a-ti forma un limbaj elevat ai nevoie de timp pentru lecturi beletristice si didactice. Adica exact ceea ce in ziua de azi nu prea avem: timp. Cei care mai citesc prefera lecturi usoare si din cand in cand ceva mai inaltat ( elevat ). Normele de limba sunt facute de cele mai multe ori in intarziere fata de evolutia zilnica. Tendinta unei limbi este data de analfabeti si de cei care au prea putine lucruri in comun cu ortoepia, ortografia si morfologia limbii respective ( cel putin in ceea ce priveste neologismele ). Si da, cititorul actual nu-si bate capul cu corectitudinea exprimarii unui text, ii intereseaza doar continutul si sa nu fie nevoit sa gandeasca prea mult ( e trist dar adevarat ). In acelasi timp, desigur, limba unei natiuni este ceea ce ii da identitate fata de celelalte natii iar regulile ei trebuie urmate, dar acest lucru nu inseamna si nu va insemna veci ca in tot ceea ce scriem trebuie sa aplicam aceste reguli. Tocmai acest aspect inseamna constrangere. Si da, ( din nou ) diacriticele vor disparea in deceniile care vor urma. Asta din partea unui sefist. 🙂

    • mirco67 spune:

      Când or să dispară diacriticele, atunci n-o să mai existe limba românească. Vom vorbi cu toții un soi de conglomerat multilingv, un soi de nou-vorbă orwelliană, ridicată de Uniunea Sovietică Europeană la rang de idiom obligatoriu. Dacă vei folosi o altă limbă, vei fi arestat pe loc și ți se vor implanta cyberproteze care îți vor înlocui în totalitate memoria naturală. Nu vei mai vorbi decât neoeuropeana, versiune acceptată a terranglezei, o viitoare limbă globală. Vechile cărți vor fi arse (ca-n cele imaginate cândva de Bradbury), iar homo sapiens va fi expus în cuști, în unele grădini zoologice, noii humboți privindu-l ca pe o relicvă biologică. Progeniturile vor fi concepute doar pe baza acordului dat de Institutul Global pentru Controlul Speciei Umane, și neapărat in vitro, iar feții se vor dezvolta în recipiente străvezii de care vor avea grijă computerele. Încet-încet, computerele maternale se vor umaniza și vor modifica puii de om, astfel încât să nu mai poată primi implanturi. Noii oameni Bio vor trăi fericiți în rezervații paradisiace, unde se vor ocupa de arte, filosofie, cultură, hrana fiindu-le asigurată de humboți. Limba vorbită în fiecare rezervație va deveni tot mai deosebită de terrangleză și celelalte idiomuri acceptate. Încet-încet, limbile naturale se vor difersifica. Într-o mică rezervație din Carpați, la un moment dat, se va vorbi un dialect foarte apropiat de latina vulgaris… 😉

      Asta pare să vină cumva din partea unui sefist?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: