SRSFF, septembrie…

Cu excepția celor trei texte participante la concursul e-Text, SRSFF mai aduce în agora ficțiunii speculative de-nceput de toamnă încă patru piese, între care una, o nuveletă, publicată în două părți, iar o alta constituind un capitol dintr-un roman… Dar mai bine să vedem pe îndelete despre ce-i vorba.

La data de 25 septembrie 2012, Victor-Nicuşor Dragomir revine în spațiul public, după neplăcutul episod din iunie (a se vedea pentru detalii postul nostru Iunie dulce-amar la SRSFF), cu textul-avertisment, ecologist și distopic „Charis şi Eleos”. Așa cum ne-a obișnuit, autorul (își dorește, se pare, foarte tare acest apelativ) pornește de la o idee pozitivă, plasându-și lumea imaginară într-un viitor deloc roz, bântuit de fenomene extreme generate de un profund dezechilibru ecologic și în care oamenii sunt controlați prin implanturi hi-tec, timp pe care personajul său central îl atinge printr-un procedeu crononautic doar menționat, dar deloc explicat. Și, tot după cum ne-a obișnuit, tânărul nostru prieten îmbracă întreaga poveste în haina nepotrivită a unei scriituri neglijente, peticită și boțită la tot pasul. Între stângăcii am găsit expresii precum „cu ochii săi negri, neobişnuiţi de strălucitori” (se spune neobișnuit de…), „ce s-a întâmplat în ultimile decenii” (corect este ultimele), „Voi răspunde după ce îmi veţi onora altele două!.. Regulele voastre!” (alte două suna mai firesc, iar în loc de „regulele” trebuia, evident, regulile) sau „Complex de cultivare al cerealelor” (probleme de articol posesiv-genitival: a cui cultivare? a cerealelor). Situații aparte sunt cele din formula redundantă „Câteva zeci de secunde, apoi vijelia dispăru la fel precum pornise: brusc.”, în care precizarea din final e complet inutilă, și din sintagma „deasupra plafonilor de nori”în legătură cu care trebuie să precizăm că, indiferent de forma de plural la care recurgem, plafoane sau plafonuri (normele actuale admit, în mod bizar, ambele cazuri, deși forma a doua cam sună a… succesuri), substantivul plafon este și rămâne de genul neutru, deci „plafonilor” nu e corect în niciun caz… Cele mai multe schije vin însă din partea punctuației, fiindcă autorul abuzează de semnul două puncte, cum e cazul în enunțul „Timpul încremenise, ca de fiecare dată când misteriosul mesager îl vizita, blocând deopotrivă : oamenii , plantele, animalele, într-un tablou tridimensional extraordinar…”, de unde era mult mai bine ca ele să lipsească, ca și de virgule, așezându-le cu dărnicie în tot locul, ca să fie, ca de pildă în formula „Am ajuns în oraşul acesta, dintr-un loc pe care îl găsesc acum, minunat!”. Situația întâlnită cel mai des este însă cea a semnului de punctuație despărțit printr-un spațiu liber de cuvântul precedent, cum se întâmplă cu virgulele din „Se ridică în picioare privind câteva momente spre soţia rămasă neclintită în mijlocul bucătăriei , cu tigaia preferată în mână , în timpul procesului de prăjire al unui ou.” (unde avem parte și de stilul prețios până la ostentație – subliniat în context – de care autorul, pare-se, nu se poate dezbăra cu una, cu două). Precizăm legat de asta că, în toate cazurile, semnul de punctuație se alipește cuvântului dinaintea sa, fiind întotdeauna urmat de un spațiu liber.

Ne pare rău s-o spunem, dar, în ciuda unei dorințe vizibile de a intra în breasla oamenilor de condei și a evidentei strădanii, domnul Victor-Nicuşor Dragomir dovedește că nu-și poate valorifica ideile într-o formă estetică rezonabilă, nereușind totodată nici să elimine câteva din neajunsurile stilului său. Incapacitatea sa de evoluție, ca și o anumită disponibilitate la compromisuri inacceptabile, dovedită în urmă cu câteva luni, ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva suntem în fața unui caz tipic de grafomanie dintre cele mai nedorite. Și spunem asta în primul rând în interesul domniei-sale, fiindcă, încercând în van să facă ceea ce nu va izbuti niciodată, va stârni doar mila și amuzamentul cititorilor săi. În niciun caz admirația…

O povestire cu adevărat admirabilă este însă cea semnată de Dan Ninoiu, „Diminețile unui băiat cuminte”, publicată de SRSFF în serial, Partea I la 27 septembrie, iar Partea a II-a o zi mai târziu. Polifonică tematic, lucrarea pare să stea cel mai bine pe polița sience fiction-ului soft, fiindcă primează în poveste acea fină țesătură de relații dintre oameni, pe care autorul o radiografiază amplu, reușind să dea contur atât personalităților individuale puse pe scenă cât și imaginii de ansamblu a societății. În lărgimea panoramei existențiale astfel iscate încap frumușel și alte frecvențe tematice (nu neapărat scientificționale), secunde ca importanță, dar distinct perceptibile. Suntem astfel invitați să medităm asupra poziției individului reprezentativ, nepereche, într-o societate cu o ierarhie valorică schimonosită de ideologia oficială ridicată la rang de principiu ultim, înțelegând totodată că între lumea dinainte de finalul acelui ’89 neverosimil și cea în care ne-am așezat curgerea ultimelor două decenii nu e, în multe privințe, o deosebire de esență. Nu știu dacă povestirea de față a mai apărut undeva, dar sunt sigur de un lucru: merită cu prisosință să facă parte dintr-o antologie (ocazie cu care s-ar corecta și măruntele greșeli de tastare, peste care valoarea poveștii te obligă să treci ca și când n-ar fi…

SRSFF își încheie rubrica de proză a lunii septembrie la data de 29, cu publicarea celui de-al nouălea capitol al folietonului „Lenea”, de Victor Martin. Ca și până acum, servim aceeași monotonă satiră, aluzivă și din când în când aforistică, răsucită alteori în bifurcări plutind undeva între paradoxal și absurd, trimițând iremediabil la realitatea cea ruginită și mototolită pe care o traversăm tâtâș-grăpiș mai toți, și pe care, măcar când cititm ficțiune speculativă, ne-ar plăcea s-o uităm. Nu putem vorbi de greșeli („E o problemă ce resetarea luminilor interioare…”, poate și altele asemenea ei) dar nici nu putem rămâne din lectură cu altceva decât cu cele câteva enunțuri cu valoare aforistică gen „Să supraviețuiești propriei tale prostii nu e o nebunie, ci rețeta succesului…” sau, și mai amuzant, „Munca e sexul săracului.”. 🙂 În ciuda atâtor elemente, idei și teme specifice arealului scientificțional, construcția domnului Victor Martin pare tot mai mult o lucrare parodică, persiflantă, împroșcând acid mai în tot ce mișcă prin fandom și nu numai. Nu ne-am mira ca romanul să intre cumva în atenția criticii de canțelarie sau chiar să primească vreun premiu de la cine știe ce revistă literară cu ștaif, formatoare de opinii [mai mult sau mai puțin] culturale.

SRSFF ridică astfel cota de particpare la 7 texte luna aceasta, depășind SUSPANS.ro, aflată într-un evident declin, dar fiind întrecută la mustață de Gazeta SF, revenită după o îndelungă absență. Deși SUSPANS.ro pare să fi pierdut amarnic din viteză, nu credem totuși că ierarhia actuală se mai poate schimba până la finele anului scifient… Dar vom vorbi mai pe larg despre toate astea când vom încerca obișnuita privire de ansamblu asupra lunii de curând încheiate.

Până atunci, să trecem în revistă și celelalte publicații din aria de monitorizare… Puțintică răbdare. 🙂

Tuturor numai bine!

Anunțuri

2 Responses to SRSFF, septembrie…

  1. Îmi îngădui o semnalare. La 1 octombrie am lansat primul număr al Revistei de suspans: http://revistadesuspans.ro/ 🙂

    • mirco67 spune:

      Am aflat, stimate domn, cu bucurie de noua dumneavoastră întreprindere, căreia îi dorim viață lungă! Am observat și că o întreagă pleiadă de condeieri v-au trimis spre publicare texte literare, căci rubrica de proză a numărului ianugural la care vă referiți e un adevărat festin… 🙂 Chiar dacă vom vorbi aici despre noua publicație, mai devreme de anul scifient următor (care începe în martie, 2012) nu vom putea s-o includem în aria de monitorizare fără să încâlcim cumplit tabloul cifrelor.

      Ne bucurăm însă de revistă și suntem cu ochii pe ea! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: