e-Text pe final de vară

Reproducem mai jos textul articolului consacrat etapei din august a concursului e-Text, apărut în data de 2 septembrie 2012 la SRSFF.

Etapa a 10-a a concursului e-Text, inițit de SRSFF în noiembrie 2011, începe în ziua de 9 august, când intră în scenă povestirea „Aripile Mândriei”, de Teodora Matei, autoare ce ne este cunoscută din paginile revsieti NAUTILUS, unde îi apare un roman-foileton promițător: „Stăpânul castelului”. Textul de față ne duce însă cu gândul că producțiile de mai mici dimensiuni nu-i sunt tocmai confortabile Teodorei… Deși piesa se dezvoltă într-un limbaj aproape firesc, autoarea probând că e posesoarea unei scriituri bine exersate, căci n-am descoperit în miezul zicerii decât un caz de topică nițel răsucită („prinzându-şi aripile dintr-o mişcare spre spate a încheieturii”) și un enunț în care verbele diluează nițel sensul („Urcă atentă treptele de granit lustruit până când devenea alunecos.” – lustruit de femeia de serviciu?), faptele descrise, incitante (între trucuri, la loc de cinste, capcana sexuală), uneori chiar spectaculoase, nu se articulează într-o construcție unitară. Andrei, prototipul bărbatului bun și nefericit, cade victimă unei ființe celeste, un soi de înger frivol, care-l folosește ca partener sexual. Deducem din context că embrionii rezultați din astfel de experimente sunt foarte importanți pentru rasa (specia??) căreia îi aparține Vanity, alias Vera, alias Mândrie și… cam atât. Restul intrigii rămâne ascunsă, căci nu aflăm până la final nici dacă Vera este direct răspunzătoare de moartea lui Andrei, nici dacă progeniturile ei și ale celorlalte Talente sunt un fel de umanoizi-hibrid, ca-n istoriile cu oameni răpiți de extratereștri, nici dacă Vera îl iubea cât de cât pe bietul Andrei și așa mai departe. Cu atât de multe necunoscute, ecuația rămâne veșnic una multinedeterminată, iar noi ne pierdem iremediabil în jungla atâtor semne de întrebare… În privința corectitudinii limbii, n-avem nimic de zis, fiindcă o virgulă lipsă („Dădea nervoasă din mâini şi în penumbra încăperii, pietrele aruncau sclipiri multicolore, de stroboscop.” – înainte de precizarea „în penumbra încăperii”) și o insignifiantă neatenție (Femeii înfăşurată în cearşaf fusese a lui.”) nu înseamnă nimic. O mai așteptăm pe Teodora Matei. Cu texte însă pe măsura capabilităților sale…

La 10 august, o zi mai târziu, intră în competiție și cea de a doua povestire din etapa e-Text a ultimei luni de vară, „Puzzle”, de Daniel Barbu. Folosind procedeul poveștii în ramă, autorul reușește să aducă un strop de neliniște, de uimire, tipice ficțiunii speculative, care m-au dus mai întâi cu gândul (poate sub imperiul textului precedent) la aceleași experiențe de răpire, în urma cărora subiecții se plâng de hiatusuri de memorie, de acele părți din viața lor despre care nu-și mai amintesc nimic, de parcă viața însăși le-ar fi fost furată vremelnic de altcineva. Autorul pune însă, până la urmă, toate aceste întâmplări stranii pe seama unor subtile conexiuni între evenimente, care par să aibă legătură cu destinul și cu trecerea în neființă. Dar pe care nu suntem capabili să le deslușim în toată profunzimea lor. Dincolo de acest joc, inteligent, să recunoaștem, rămâne însă și impresia lăsată de o certă stângăcie în manevrarea cuvintelor, observabilă mai cu seamă în cele câteva greșeli, pe care ne-am dori să le credem de tastare („O mulţime de pătrate din carton colorat acoperii bucata de covor…”; „Herman, care avea întradevăr figură de neamţ, la corectat.”; deabia ce-o auzeai”;„îţi doreşti să fi trist”), ca și reușita numai parțială de a construi legături suficient de puternice între secvențele ce alcătuiesc textul, tablouri care nu dau, în ansamblu, acea notă de monolit, de întreg temeinic constituit. Transmitem pe această cale domnului Daniel Barbu că de lucru ar mai fi, desigur, dar nimic nu e pierdut… Porțile, credem noi, îi sunt deschise.

Data de 27 august este cea în care triada competițională de august de la e-Text se împlinește. Autorul, pe numele său Robert Frederic, ne propune, sub titlul „Șobolanul”, un SF militar, în care armele și gadgeturile, lesne de imaginat, sugerează că respectivul conflict are loc într-un viitor apropiat. Localizarea ne-ar putea fi și ea oarecum familiară, căci episodul descris are loc undeva pe malurile unui fluviu numit Dunăre (sau Dulnăre??). Din păcate, restul elementelor de intrigă nu sunt foarte clare, fiindcă Paul, personajul focal, trece brutal dintr-o tabără în alta, ducându-ne cu gândul la un fel de infiltrare (cu ce scop? spionaj? altceva?), sau la pierderea rațiunii, ca urmare a șocului (războiul nu era, până la urmă, o joacă, nu?), sau la o ființă malefică, un fel de zombi, în care Paul se transformase după prăbușire, dar deja ne folosim prea mult de imaginație, nu? 🙂 Afară de intriga cețoasă, stilul este și el perfectibil, fiindcă timpurile verbale se succed uneori neferict, cum este cazul în paragraful următor: „Însă după ce fuseseră doborâţi, se pierduseră. Vincent începu să alterneze între stări de un optimism incredibil si depresii maladive, iar Paul încercă să îşi păstreze calmul, dar nu reuşise.” La capitolul corectitudine stăm ceva mai bine, dar aș atrage totuși atenția asupra formulei „mai extremă”, cu precizarea că adjectivul extrem nu admite grade de comparație. Cu toate acestea, credem sincer că Robert Frederic are suficiente atuuri ca să poată deveni, dacă își dorește cu adevărat, autor de proză speculativă. Îi dorim succes și sperăm să-l revedem cât mai curând.

Suntem nevoiți, iată, să alegem din nou între două piese, fiindcă povestirea Teodorei Matei, socotim noi, se află pe un nivel valoric vizibil mai scăzut decât textele propuse de Daniel Barbu, respectiv de Robert Frederic. Oricât ar părea că situația se simplifică astfel, lucrurile nu stau deloc așa, findcă distanța între ultimele două texte concurente nu e una netă, fiecare dintre ele având plusurile și minusurile sale. Până la urmă, preferăm să desemnăm câștigător în etapa din august pe domnul Daniel Barbu, pentru acea scânteie de miraculos pe care am găsit-o în încercarea domniei-sale. Așadar, iată ierarhia:

1.„Puzzle”, de Daniel Barbu
2.„Șobolanul”, de Robert Frederic
3.„Aripile Mândriei”, de Teodora Matei

Finalizăm, iată, cu punctualitate, și această a 10-a etapă. Au rămas din concurs numai două etape, în primele două luni ale toamnei. Sperăm ca feeria cromatică din natură (toamna este, din acest punct de vedere, un adevărat miracol) să dea autorilor cât mai multă inspirație.

Până la 1 octombrie, scrieți și bucurați-vă de viață.

Pace bună tuturor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: