Al doilea an de ficţiuni: 10.Realități multiple (universuri paralele)

Revenim asupra seriei de articole sintetice consacrate povestirilor din al doilea an scifient (perioada martie 2011 – februarie 2012, inclusiv), și ne vom ocupa în cele ce urmează de lucrările ce abordează tema realităților multiple (universurilor paralele). Să facem înainte de toate o precizare cât se poate de necesară: sfera tematică în discuție se constituie ea însăși într-un teritoriu ficțional de graniță, fiindcă dă posibilitatea autorilor să-și poziționeze universurile imaginare atât în domeniul strict scientificțional (atunci când trecerea între lumi se face cu ajutorul tehnologiei, fie ea explicită sau nu) sau fantasy (transferul ține aici de magie), dar și în zone unde lumile alternative, mixate sau nu cu universul cunoscut, dau naștere unei largi palete de stări alterate sau modificate ale conștiinței sau percepției. Se pot așeza aici experiențele onirice, inclusiv cele derulate în incertul teritoriu dintre viață și moarte, halucinațiile de toate felurile, provocate de suferința fizică sau psihică, de droguri, alienare etc., eșecurile adaptării la schimbările sociale ample, experiențele mistice și multe altele. Ca orice nișă ficțională a imaginarului, și aceasta este una puternic interferentă, putând să aibă suprapuneri cu sferele cyberpunk, horror, thriller, policier, cu ficțiunea de analiză psihologică etc. ori cu abordările temei contactului, dar și cu zonele satirei construite ludic, în felul eșafodajelor ce țin de simbolismul proiectiv.

Nu ținem să fim exhaustivi în enumerarea tuturor acestor ramificații tematice/stilistice (n-ar fi, oricum, posibil într-un material atât de mititel, și nici nu credem să fim noi cei mai în măsură pentru o astfel de întreprindere), așa că ne întoarcem cuminți la inventare mai pe măsura posibilităților noastre. Rememorând, în precedentul an scifient, am clasat aici 19 texte, adică 10,79% din recolta de ficțiune a întregului interval. Remarcam pe atunci între autori câteva nume importante. Am începe lista cu Ovidiu Bufnilă, un obișnuit al extinderii conceptului de realitate (semna nu mai puțin de 7 texte publicate în respectiva perioadă), așezându-l lângă domnia-sa pe Cristian Mihail Teodorescu, apoi pe Victor Martin, Ioana Vișan și Ben Ami, încheind enumerarea cu Leni Jalabier (pseudonim sub care nici nu dorim să știm cine se ascunde 🙂 ), pentru a trece apoi în revistă și restul plutonului: Felix Moga, Costin-Florian Miron, Marcel Gherman, Adrian Paparuz, Gheorghe Rogoz și Paul Boncuțiu.

Între abordările de atunci s-au distins, firește, explorările ludic-simbolice din ciclul „Meduza”, precum și din textele „Africa vrăjită”, „America pierdută” şi „Asia rătăcită”, toate semnate de Ovidiu Bufnilă, și extinderea creativă a universului din „Ciberiada” lui Stanislaw Lem izbutită de Cristian Mihail Teodorescu în… „Senzoriada”. Cu totul meritorii ni s-au părut parabola universului ca spațiu concentraționar, semnată de Victor Martin („Lumea zăbrelelor de pușcărie”), șueta de influență mitologică a lui Leni Jalabier („Noi, zeii”), variațiunea pe tema contactului (cu ființe umanoide dintr-un univers paralel față de care timpul nostru este un viitor neexplorat), creionată inspirat de Ioana Vișan („La distanță de un lift”), experimentul motocentaurian al lui Felix Moga („Muntele înghețat al morții”) și extensia atemporală a lumii („Catedrala”), imaginată de Rene Tinescu. Deloc lipsite de germinație ideatică au reușit pe atunci să fie și celelalte texte subscrise temei, dar autorii lor fie au recurs la formule narative ermetice, mai puțin ortodoxe („Eternitate”, de Ben Ami, „Un an în abis”, de Costin-Florian Miron, sau „Ar Ryad”, de Marcel Gherman), fie au eșuat literar, din varii motive, asupra cărora am insistat la vremea cuvenită și nu mai considerăm necesar să reluăm subiectul.

Cu cele 31 de texte așezate pe această poliță (în fapt 32, dar unul apare în aceeași lună în două publicații – îl vom identifica la momentul cuvenit), cel de-al doilea an scifient aduce, față de precedentul, un spor de 12 povestiri (circa 63,16%), nișa ajungând astfel la o cotă de 12,81% din total (242 bucăți ficțiune). 🙂 Ca și până acum, vom trata aceste povestiri separat pentru fiecare publicație în parte. Și, tot ca până acum, vom începe cu…

Contribuția nautilă la coșul anual cu universuri paralele 🙂 constă în 8 povestiri (23,33%), semnate de 7 autori, niciunul dintre ei o figură emblematică în fandom. Dar asta nu înseamnă că avem motive să ne plângem. Dacă „Timpul, doar o mașină”, de Cătălin Bizdadea, e o explorare a ideii de percepție modificată cu ajutorul substanțelor halucinogene, Liliana David ne propune în „Concertul” o viziune cu totul inedită, universul paralel imaginat de ea fiind cel al muzicii sferelor înalte, căile într-acolo fiind deschise de marii muzicieni, care aduc astfel pe Pământ armonia și energia pură necesare înălțării spirituale. Tot despre starea modificată a percepției este vorba și în „Spira”, de Nan Florian, lucrare ce beneficiază și de aportul unei scriituri experimentaliste, cu totul interesante. Nu la fel stau lucrurile în tableta „Așteptare”, semnată de Andrei Zorila, în viziunea căruia lumea ideilor, deci a ficțiunii, este o anexă încă insuficient înțeleasă a realității materiale. Același autor semnează și povestirea „Privind înapoi”, abordând tema de pe o poziție net scientificțională, căci personajul principal este un fugar urmărit în toate realitățile și, în final, capturat. În „Blestemata pisică neagră”, Ștefan Ciobanu tușează fugar o lume în schimbare, care devine, pe zi ce trece, tot mai greu de înțeles, semn că, în spatele fenomenologiei, stă ceva mai mult decât un proces fizic de suprafață. Un alt text remarcabil nu doar ca idee (integrarea spiritului într-o realitate extinsă), ci și ca realizare este „R.E.M.” (acronim de la Rapid eye movement, expresie ce defineşte somnul profund, cu vise, caracterizat printr-o activitate cerebrală asemănătoare celei din starea de veghe – tocmai m-am autoplagiat 😉 ), de Marian Dumitrașcu. Am lăsat la urmă povestirea „Supune-te fără teamă”, pe care NAUTILUS a avut amabilitatea să ne-o publice. Dspre ea, nu vom spune mai mult.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

Cea mai importantă participație de nișă o are, din nou, SRSFF, care punctează statistic de 17 ori, prin 8 autori: Victor Martin (8 povestiri și fragmente de roman), George Veonescu (o nuvelă-foileton în 3 părți), Beatrice Badea, Diana Alzner, Călin Sămărgițan, Mihail Grămescu, Rene Tinescu și Cătălin Cofaru, fiecare cu contribuții singulare. Trecerea în revistă a ideilor nu poate începe altfel decât cu broderia satirică a lui Victor Martin, care folosește drept fundal în fragmentele publicate din romanul „Lenea” o realitate extinsă, caricaturală, a societății actuale. Pe o frecvență apropiată se situează și povestirea „Scriitorul contra umbrei sale”, de același autor, lucrare care are ca țintă, străveziu de-a dreptul, starea de fapt din fandom (încă nu mi-e clar la cine se referă domnia-sa 😉 când spune „o critică amatoristică de forum sau weblog, ca substitut al unei critici de valoare, iar aceasta generează, în timp, o literatură de blog, agramată şi chinuită”). O țesătură simbolică de bună densitate reușește Victor Martin în „Dispariţia”, piesă în care tonul capătă irizări sumbre, punând în fața cititorilor straniul proces de dezagregare prin care pare că trece societatea umană de azi, anticipând un proces de izolare (divide et impera) care merge până la individ. Afară de „Lumea zăbrelelor de pușcărie”, pe care o știm din primul an scifient, Victor Martin mai contribuie cu încă două piese: „Fântâna”, o construcție complexă, polifonică tematic, în care destructurarea realității e numai un mecanism simbolic de anticipare sumbră, și „Timbrul”, povestire decriptabilă în mai multe chei, atacând teme profunde: modificările adesea dramatice ale individului și societății sub presiunea noilor tehnologii, inflențele reciproce între lumea modelelor de cunoaștere (tot mai complexe) și realitatea pe care acestea o extind etc. Nuvela în trei părți „Omul născut într-un miliard de lumi”, de George Veonescu, e mult mai bine centrată pe temă, fiindcă face apel la un model de univers fizic alcătuit dintr-o infinitate de realități, descriptibile, până la urmă, într-o manieră cuantificabilă, între care se poate călători instantaneu, printr-un procedeu descoperit de un cercetător (Profesorul). Abordările singulare sunt și ele remarcabile în privința ideilor, începând cu montura de legendă folosită de Diana Alzner în „Ușa”, continuând cu surprinzătoarea dobândire, de către personajul central, a unei conștiințe mult mai cuprinzătoare, dar incompatibilă cu viața pe suport biologic, concepută de Călin Sămărghiţan, în „Caietele lui Filip”, cu crepusculara rătăcire pe străzile altui București, imaginată de Mihail Grămescu în „Descoperirea”, sau cu trecerea fantastică în țesătura de realități pestrițe din timbrele unui clasor, devenit el însuși un univers plurivalent, din „Clasorul cu timbre”, de Rene Tinescu și încheind cu interesantul construct polifonic al lui Cătălin Cofaru, din „Dilema”. Rememorând toate aceste texte, aș putea să spun că bogăția de idei din oferta SRSFF e cu adevărat demnă de o asemenea temă…

SFera Online

Un joc al sorții ne-a făcut poate să întârziem cu aceste articole, spre a mai da SFerei Online șansa să ne mai trimită, de dincolo de timp, semnale cândva binecunoscute. Contribuția sa, singulară, poartă semnătura lui Ovidiu Bufnilă și se numește „Timpuri noi”, ducându-ne, încă din start, cu gândul la pelicula lui Chaplin. Lectura nu face decât să consoneze, completând sentimentul inițial, fiindcă recunoaștem în cuprinsul ei portretul robot al individului [dez]integrat în urzeala haotică a prezentului, unde nu are decât un rol marginal.

HELION ON LINE

Tot singulară este și contribuția publicației timișene HELION ON LINE, „Cicipity Ciu Cea Ci”, un text semnat de Mircea Boboc, prin care suntem proiectați într-o realitate fragilă din abisul mental. Deși insuficient finisat, textul anunța un autor ce avea să-și dovedească, nu peste mult timp, indubitabilul talent.

GAZETA SF

Și iată-ne ajunși la ultima publicație a cronicii noastre, Gazeta SF (care, la momentul scrierii acestor rânduri, încă se lasă așteptată, iar noi sperăm să-și reia cât mai curând locul prea binemeritat din mediul literar electronic), participând și ea cu 5 povestiri la nișa transreală a precedentului an scifient. Vom lua însă în considerare numai 4 dintre ele, întrucât „Blestemata pisică neagră”, de Ștefan Ciobanu, apăruse mai întâi, în aceeași lună (octombrie 2011), la NAUTILUS. Ca principal finanțator 😉 îl găsim (iarăși) pe Ovidiu Bufnilă, semnând și aici două texte: „Europa tăcută”, povestea unei stranii depopulări continentale, semn că și pe bătrânul continent omul e pe cale de dispariție, și „Big Bang Boo”, o restituire, fiindcă a apărut mai întâi pe hârtie – revista Titania, nr. 1/2008. Alături de el, se așază Marcel Gherman, autorul ezotericei „Dincolo de nori” și Alex Neagu, cu a sa „Spirală dublă”, o parabolă despre sensul destinului într-un univers cu mult mai complex decât cel reflectat de infirmele noastre simțuri.

S-ar cuveni, de-acum, să tragem o concluzie. Iat-o! 🙂 Nu știu dacă greșesc, dar eu unul consider că zona tematică despre care tocmai am vorbit este una dintre cele mai bine reprezentate la nivelul ideilor. Ca și în alte orizonturi tematice, problemele apar mai ales când vine vorba de partea tehnică, a punerii în operă. Firește, de cele mai multe ori la autorii aspiranți. Deocamdată, ne aflăm încă în ușoară ascensiune și sperăm că evidenta acumulare cantitativă va aduce cu sine, la momentul oportun, și așteptata detentă de calitate. Dacă nu se va termina benzina creativă, un asemenea final fericit ar fi inevitabil. Dar vremurile sunt grele, iar orizonturile fragile ale ficțiunii speculative de limbă română nu sunt cu totul senine.

Oricum, întunericul e departe, dar și în cea mai adâncă beznă va rămâne, mereu, un licăr de speranță, suficient ca să pornim din nou… Dacă nu noi, alții, mai vrednici de laudă.

PS
Rugăm pe această cale pe cineva de la Gazeta SF să ne spună totuși care este situația. Mesajul acela care apare la accesarea paginii lor de web nu are deloc darul să ne liniștească.

Pace!

Anunțuri

12 Responses to Al doilea an de ficţiuni: 10.Realități multiple (universuri paralele)

  1. […] al-doilea-an-de-fictiuni-10-realitati-multiple-universuri-paralele Rate this:Share this:TwitterFacebookEmailLinkedInMai multStumbleUponPrintDiggRedditLike this:LikeBe the first to like this. […]

  2. Domnule Mircea, Gazeta Sf intimpina anumite dificultati de ordin tehnic ( ceva cu host-ul, Sagy stie mai bine si se ocupa chiar acum de asta) care sunt pe cale de rezolvare. Va multimim pentru tot ceea ce ati facut si faceti pentru fenomenul sf, pentru autori, pentru Gazeta si va asiguram ca hegemonia mult comentata va fi o realitate. 🙂 Eurocon, sosim!!!

    • mirco67 spune:

      Vă mulțumesc mult pentru veștile bune, ca și pentru vizitele statornice. Sunt convins că hegemonia Gazetei SF va fi, până la urmă, o realitate. 🙂 Ar fi chiar păcat să nu se întâmple. Fiindcă a crescut frumos și pare să aibă un viitor bun.

  3. sefisme spune:

    […] cu numărul 10 al demersului domnului Mircea Coman de pe blogul domniei sale, dedicat povestirilor acumulate în cel de-al doilea an scifient, cuprinde, printre […]

  4. Eugen spune:

    De fiecare dată ne simţim bine şi mândri când suntem luaţi în seamă şi lăudaţi. Mulţumim frumos, dragă Mircea! Autorii în primul rând şi eu, muncitor pe câmpul slovelor. Fără să ne dorim cu tot dinadinsul altceva decât maxima deschidere pentru noii autori şi căutarea valorii, ne bucurăm când reuşita noastră este apreciată şi cantitativ. Iar toamna aceasta sperăm să vă oferim câteva surprize plăcute!

  5. Ben Ami spune:

    formule narative ermetice? 🙂 nu-ti place bucatica mai melancolica din mine 🙂
    multumesc frumos, oricum!

    • mirco67 spune:

      dar nu de mine e vorba, ci de modul cum a fost, în general receptată bucata. N-a stârnit nici pe departe entuziasmul de la „Suspendați într-o rază de soare” și, fiind scrisă așa, mai prozodic, am dedus că n-au gustat toți sonoritatea, iar simbolurile n-au fost foarte deslușite.

  6. Ben Ami spune:

    a fost singura mea piesa care i-a placut intradevar lui cbg. pentru mine, atunci, a fost o provocare de-a maestrului Bufnila. e ceva scris sub impuls pur, fara adaugiri, fara corecturi. n-am urmat o reteta, si cred ca am scris-o fumand 3 tigari.
    da’ pare ca le-am fumat pe toate deodata, e drept! 🙂

  7. […] Al doilea an de ficţiuni: 10.Realități multiple (universuri paralele) […]

  8. Sunt onorat ca povestirea mea a fost mentionata in acest articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: