Sfârșit de vară la SRSFF

Exceptând povestirile intrate în competiția e-Text, prima bucată de proză scurtă din oferta SRSFF pe august, „Frizeria Universală”, de Daniel Barbu, e dăruită publicului la 6 ale lunii. Textul e conceput clasic, dar păcătuiește printr-o introducere prea amplă, în care personajul narator vorbește nițel cam mult despre sine. Însă odată intrați în miezul problemei, descoperim că poveștii nu-i lipsește boaba de miraculos care o face să-i șadă bine în rândul producțiilor litarare de ficțiune speculativă. Între clienții unei mici frizerii de cartier se strecoară un intrus tainic, tocmai sosit dintr-o realitate multidimensională, realitate ce-i conferă o cu totul altă viziune asupra întregului univers. Astfel, el știe ceea ce noi încă dorim să aflăm, iar Daniel Barbu reușește cu brio să ne facă părtași la uimirea personajului său. Ceva-ceva am avea să reproșăm totuși autorului și în legătură cu paragraful lămuritor din final, care pare nițel din alt film, dar, până la urmă, uimrea și sentimentul miracolului rămân. Și asta contează cel mai mult… 🙂

Cea de a doua piesă, „În oglindă”, de Alexandru Şchiopu, apare abia la 21 august, iar noi găsim de cuviință să afirmăm răspicat că ne-a atras atenția, autorul izbutind un text tensionat, cu acumulare lentă, în care un personaj obscur, cu o existentă sordidă, se transformă într-un erou cyberpunk negativ – Cosmin Lovin, ratatul, devine o entitate psihoinformatică de sine stătătoare, integrată într-un shooter, împlinindu-și astfel destinul de ucigaș în serie. Povestirea pare să aibă și un mesaj metatextual, putând fi decriptată și ca un avertisment la subtilitatea cu care violența din jocurile video interactive poate influența, decisiv și nefast, anumite caractere. Deși impresionant, în sens pozitiv, desigur, textul domnului Alexandru Şchiopu are și câteva scăpări notabile, atât la nivelul limbii („un războinic a altei lumi”; „nu avea nevoie de curaj, ca să o facă” – virgula este aici mai mult decât inutilă; „trofeu bine meritat; „situri”, „siturile”site, site-uri; „răspunsurile monosilabile), cât și la cel al stilului („Îşi propuse să-l aducă la exasperare, uzitând artificii inutile şi manevre lipsite de sens.” – enunțul devine artificios prin folosirea verbului în gerunziu „uzitând”; „să se întoarcă înapoi”; „Creaturile alea inferioare faţă de care nu îl mai lega nimic!”; „Oglinda căreia o făcuse permeabilă prin repetiţia jocului şi prin intensitatea cutremurătoare a trăirilor sale.”). Finalul este și el, într-o oarecare măsură, paradoxal, căci suntem invitați să nu intrăm în nefastul shooter decât dacă avem cu adevărat șanse să câștigăm, pe nivelul trei, confruntarea cu cybercriminalul, eliminându-l, deși acesta nu mai este decât un personaj virtual, reloadabil la fiecare inițializare a jocului, adică practic nemuritor. Una peste alta, plusurile povestirii sunt clar mai multe ca minusurile, ceea ce mi-a plăcut în mod special fiind faptul că există o poveste… 🙂

24 august este data la care apare în rubrica de proză a SRSFF Capitolul 8 din romanul „Lenea”, de Victor Martin. Nu vom mai insista asupra acestui nou fragment, remarcând doar că satira acidă la adresa sistemului prea bine știut, cel real adică, pare să continue cu aceeași monotonie, în masa căreia nu sclipesc decât câteva enunțuri general valabile (gen „Credinţa poate crea o religie sau alta. Încercarea unei religii sau alteia de a crea credinţă e în van.”) și o concluzie, care rezumă foarte bine, cred eu, întregul conținut încărcat de paradoxuri al textului: „Lumea asta e plină de logică absurdă și de reguli fără sens…”. Scriitura e una în general atentă, în care n-am aflat decât o formă greșită a unui cuvânt („ghiarele” – corect este ghearele; probabil greșeală de tastare) și o „eufonie”, „animalică, care, încă spumoasă, în ciuda virgulei.

Nu știu de ce, dar am impresia că SRSFF, în ultima perioadă, se concentrează pe alte proiecte, limitându-se la a posta în rubrica de proză scurtă a revistei cu același nume texte ale unor autori foarte dornici să se vadă publicați undeva (cu excepția lui Victor Martin, firește), în vreme ce autorii din club, între cei mai valoroși din fandom, își păstrează condeiele pentru lucruri mai serioase. 😉

Sperăm că toamna, cu melancolia ei, îi va aduce aproape de publicul cititor al dragei noastre reviste.

Îi așteptăm! 🙂

Anunțuri

One Response to Sfârșit de vară la SRSFF

  1. […] pentru greșeala de a nu fi inclus și piesa pomenită mai sus în cronica tocmai apărută („Sfârșit de vară la SRSFF”), conchizând că impresia de la finalul respectivului articol ne apare acum ceva mai îndulcită. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: