NAUTILUS 54

Am așezat de astă dată la final cronica nautilă a lunii lui cuptor fiindcă mare parte din articol era deja scris înainte de pierderea datelor despre care vorbeam în postul nostru SRSFF în miezul verii. Nu fiindcă articolul ar fi fost unu laborios, scris cu mare caznă, ci pentru că am dorit să păstră în cuvinte amprenta impresiilor de la prima citire, așa cum am făcut de fiecare dată. Ceva-ceva din vechile obișnuințe s-a păstrat însă…

…Ca şi data trecută, începem cronica prozei publicate în numărul 54 al revistei online NAUTILUS prin a spune câte ceva despre foiletonul „Stăpânul castelului”, de Teodora Matei, ajuns, iată, la partea a IV-a, intitulată „Anul fluturilor şi ceţii”. Referită analeptic, povestea de dragoste adolescentină dintre tânărul Nikos şi Rita, mica vrăjitoare romany, îşi găseşte cu uşurinţă drumul prin labirintul sufletului oricărui cititor sensibil. În structura intrigii întregii lucrări, fragmentul este însă numai un alt colţ de văl ce se ridică treptat, promiţând viitoare dezvoltări.

Remarcabilă grija autoarei pentru forma corectă a limbii, aşa încât nu vom menţiona cele câteva erori de tastare.

Am întrezărit în „Evanghelia după apus”, de Andra Spirescu şi Mihai Perşinaru, primul dintre cele două texte literare nautile din luna lui cuptor, o poveste misterioasă despre singurătate, revărsată ca o apă mâloasă în cuvinte. Fiind în momentul lecturii la final de concediu, atmosfera piesei nu mi-a priit. Mi-a accentuat întrucâtva o anume stare depresivă. Dar asta înseamnă că mecanismul lăuntric al poveştii reuşeşte, în final, să provoace vibraţii. Sumbre, ce-i drept.

Nu m-aş grăbi s-o aşez însă pe poliţa ficţiunii speculative, căci fantasticul din ea pare să vină dintr-un plan ipotetic, halucinant, ireal, acceptat numai de mintea personajului principal. Seamănă mai mult a suprarealism.

Rubrica de proză nautilă a miezului de vară se isprăvește cu un alt basm semnat de Aurel Cărășel, sub un titlu cât se poate de potrivit: „Povestea lui Alb Împărat și a fântânilor cu apă-vie”. Ca și data trecută (ne referim aci la aprecierile noastre din articolul NAUTILUS 53), nu vom pomeni nimic despre cele câteva greșeli mărunte de tastare, tot spre a nu risipi vraja zicerii, ci ne vom mărgini să remarcăm densitatea de isprăvi a intrigii, sensibil mai mare ca la un basm obișnuit, și cele câteva ancore prin care autorul izbutește să se conecteze cu mediul mitologic universal (uriașul Poly-phemus, de pildă, în care-l recunoaștem ușor pe ciclopul Polifem, cel orbit de Ulise în Odiseea). Să mulțumim domnului Aurel Cărășel pentru frumosa poveste, pe care am reușit s-o citim cu sufletul, semn că nu suntem chiar atât de bătrâni, și să ne bucurăm că am dus la capăt, până la urmă, cronica povestirilor din luna iulie a anului 2012 de la nașterea Mântuitorului Isus, chiar azi, în ziua de Sîntă Mărie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: