SRSFF în miezul verii

În această ultimă lună de vară, seria recenziilor pe iulie, începtă cu articolul „e-Text” la cuptor, apărut la 1 august, o vom continua în mod atipic. Pierderea neașteptată a datelor de pe hardul calculatorului (asta înseamnă toate pozele din excursiile ultimilor ani, toată colecția de hărți montane adunate cu greu de-a lungul anilor de prin coclaurile internetului, toate proiectele literare aflate în lucru – erau și câteva de mai mari dimensiuni – și multe, multe altele) ne obligă să recompunem mai mult din memorie observațiile la povestirile lunii lui cuptor. Din motive de întârziere, dar și de ergonomie, vom așeza, iată, în cap de listă, contribuția singulară a SRSFF, care, în afara celor trei povestiri intrate în concursul e-Text, publică în rubrica sa de proză din iulie o singură lucrare: un nou fragment (Capitolul 7) din romanul „Lenea”, de Victor Martin.

Pe întreg parcursul lecturii, am avut parte de acelaşi ton satiric ştiut din părţile anterioare, turnat într-o frazare acidă, dar monotonă. În plus, ţinta de bază a ironiilor de tot felul este un model social în care nu-i deloc greu să recunoaştem tiparele propiei noastre tranziţii fără de sfârşit, şi nu ne face prea mare plăcere să găsim toate aceste toxine cotidiene până şi în landul ficţional unde am fi dorit mai degrabă să evadăm, să respirăm, să trăim altfel, alături de personaje calde, credibile, demne de empatie, prinse în vârtejul unor aventuri extraordinare. (Asta o spune copilul din mine. Iar eu nu pot decât să-i dau dreptate.) Din loc în loc, monotonia propriei noastre existenţe mizere prinse în chihlimbarul amărui al zicerii e întreruptă de sclipirea câte unei formule cu iz de cugetare („Nimeni nu are interes să se despartă apele şi să părăsească acest deşert al cuvintelor.”, ne spune, de pildă, autorul) sau de arsura câte unui adevăr incandescent, de care nu putem scăpa nici aici („Membrii acestei adunări (e vorba de o adunare cu rol conducător, fireşte – NN) nu au nici un interes să salveze onoarea instituţiei, ci pe ei inşişi. Au strâns destul şi se pot retrage liniştiţi la ţară. Ca instituţie, comitetul poate rămâne proştilor ce vor veni după ei, dar, vedeţi, şi aceştia îşi vor plăti locurile mai în faţă şi vor voi să-şi scoată pârleala. Pe banii contribuabilului. Deci, nici o intenţie de salvare a ideii de democraţie.”). În câteva rânduri, hiatusurile sunt însă dintre cele mai puţin plăcute, căci neatenţia cu privire la uzul virgulei nu lipseşte nici de astă dată („Faptul că o fac cu o atât de absurdă seriozitate, e un element în plus în favoarea teoriei.”, „“Visul care a dezvăluit bunăstarea poporului”, este o carte realizată…”), cum nu lipssc nici măruntele (şi, din fericire, puţinele) greşeli de tastare gen: „ai acos un ceas din buzunar”.

Astfel, numărul de povestiri româneşti oferite de SRSFF în mijloc de sezon estival se ridică la 4, o realizare onorabilă, fireşte, și vom continua să fim atenţi la propunerile revistei, mai ales că avem şi o obligaţie asumată faţă de participanţii la competiţia e-Text, între care am găsit câteva condeie promiţătoare.

Până data viitoare, vă dorim numai din cele bune!

Anunțuri

4 Responses to SRSFF în miezul verii

  1. aurelia chircu spune:

    Imi pare rau de probleme cu hardul.

  2. aurelia chircu spune:

    Imi pare rau de problemele cu hardul.

  3. […] din articol era deja scris înainte de pierderea datelor despre care vorbeam în postul nostru SRSFF în miezul verii. Nu fiindcă articolul ar fi fost unu laborios, scris cu mare caznă, ci pentru că am dorit să […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: