SUSPANS.ro de cireşar

Începem cu destulă întârziere cronica textelor literare din rubrica de proză a numărului 25 din SUSPANS.ro, dar ne bucurăm s-o facem, până la urmă. Răgazul vieţii e prilej de bucurie atunci când reuşeşti să te-ntorci la ale tale… Dar să nu mai pierdem vremea cu mărturisiri… Are să vină cândva, poate, şi vremea lor…

Rubrica începe aşadar cu foiletonul „Cealată femeie”, de Nicolae Conescian. Încet, încet, în această a treia parte, câteva din legăturile esenţiale ale intrigii încep să prindă contur. Încet, încet, cu vizibil meşteşug, autorul începe să ridice vălul, iar faptele par a fi mai întunecate şi mai diabolice decât ne-am fi gândit. Scriitura s-a aşezat şi ea în vadul firescului, sau, oricum, foarte pe-aproape, căci n-am tresărit decât la una-două repetări de cuvinte (ca în „Cu excepţia cărţilor de identitate şi obiectelor de igienă personală, găsite în poşetele femeilor, nu exista nimic relevant, ceva ce ar fi ajutat la identificarea femeilor.”), la cele câteva scăpărări de tastatură, evident neintenţionate („scena din biroului directorului”) şi la câteva mărunte accidente de punctuaţie (cum e cazul formulei „cel care ne urmărea, probabil că nu făcea altceva decât să respecte planul impus”). Dar lectura a fost împlinită. Şi ăsta-i mare lucru.

Imediat mai apoi, Cătălina Fometici îşi încheie trilogia comorii din Pădurea Vrăjită, începută în aprilie 2012, cu „În zori, pădurea era albastră…”, şi continuată în mai, cu „Pentru toate comorile iadului”, dăruindu-ne textul „În urma lor, doar flăcările…”. Pe 31 mai, spuneam (a se vedea Ploaie de mai la… SUSPANS.ro) că partea a doua este cel mai bun text al autoarei, dintre cele pe care le-am citit. Ei, bine, povestirea de faţă este încă şi mai împlinită, vădind că avem de-a face cu o autoare dăruită, născută, cum se spune, cu verb, stăpână pe o scriitură din ce în ce mai bine cristalizată, mai puternică şi mai strălucitoare. E o adevărată plăcere să descoperi on line astfel de bijuterii.

Deloc lipsită de virtuţi este şi cea de-a treia piesă din lista rubricii de proză a generoasei reviste pe care o discutăm aci. Semnată de James R. Blaisse, ea adună, sub un titlu laconic, dar intrigant, „SMS+”, frecvenţe înrudite tematic cu cele ale folietonului domnului Cornescian, căci avem iarăşi parte de aşezăminte psihiatrice şi pacienţi demni de compătimit. Ne face plăcere să descoperim că şi scriitura tânărului autor argeşean se şlefuieşte cu sârg, fiindcă n-am mai găsit în text decât o ciobire a articolului posesiv-genitival („păpuşarul propriului destin şi a tuturor”) şi un cuvânt cu iz, să zicem, regional („teneşilor”), nerecomandat într-o expunere focalizată din punct de vedere omniştient, la persoana a III-a. Am să remarc şi structura curajoasă a compunerii, alcătuită din tablouri legate între ele într-un mod deloc direct, lăsând imaginaţiei cititorului destul de multe de făcut. Poate tocmai din acest motiv găsesc finalul puţin ambiguu, fiindcă nu pot fi sigur dacă dubla crimă pomenită la sfârşit e opera doctorului, tulburat de pacientul său cu totul deosebit, sau chiar a acestuia din urmă, externat, dar nici pe departe vindecat. Una peste alta, textul e cu siguranţă deasupra medianei calitative din presa electronică de profil, în nota obişnuită a povestirilor publicate de SUSPANS.ro.

Lista continuă cu tableta Andrei Pavel, „Mărgelel verzi”, în care avem parte de mărturisirea unei ciudate experienţe onirice, petrecute într-o călătorie cu trenul ( 😉 am eu o slăbiciune pentru trenurile astea). Nu ştiu dacă e pură întâmplare, dar eroina povestioarei pleacă la drum din… Curtea de Argeş (ce nostalgie îmi provoacă staţiile mici şi pline de istorie!), localitate de naştere a tânărului… James R. Blaisse, despre care tocmai ce-am vorbit. Dacă n-a fost o înlănţuire cu… premeditare a redacţiei, precis e vorba de un soi de eveniment sincronistic… Încărcat de mister… 😉 Şi brusc îmi aduc aminte că vineri, în trenul cu care m-am înapoiat acasă, în faţa mea stătea o tânără domnişoară blondă, care purta mărgele verzi… Apoi am aţipit… Dar nu vă spun mai mult… 🙂

Dincolo de ineditul tabletei (pe care o socotesc fantastică, dar nu destul de speculativă, aşa că o voi încadra la texte de graniţă), identificând în text, de două ori, forma flexionară „aşează”, am tresărit. Plăcerea lecturii nu s-a topit însă din atâta lucru, fireşte, fiindcă Andra Pavel nu e genul care să comită astfel de gafe. E pură întâmplare. Cu toţii greşim…

Nuveleta „7 seri”, de Narcisa Stoica, se încadrează foarte bine la suprarealism, deşi suntem proiectaţi pe rând, mai întâi într-o lume fantastică în care zilele săptămânii sunt rafinat personificate, iar apoi într-o alta, şi mai fantastică, înrămată în prima, unde păsări-bibelou prind miraculos viaţă, sub efectul unor incantaţii meşteşugite. Plăcută la lectură, cu pasaje descriptive împlinite, căpătând şi ceva tensiune pe finalul poveştii din poveste, piesa îmi pare că rămâne însă la nivelul unui exerciţiu de compoziţie, reuşit, din fericire. Cele câteva derapări de tastatură, manifestate prin formule distorsionate („la linia se inserţie”, „mai vorbea din când în când le oferea hrănea şi adăpost sub taraba ei”, „stăpânul său îi indica ce coliviile să ia în braţe”) sau accidente de punctuaţie prin omisiune („Livia, o bună cunoscătoare a păsărilor a sesizat o oarecare reţinere din partea lor” – mai trebuia, evident, o virgulă după „păsărilor”), sunt cu totul secundare.

O mai aşteptăm, cu drag, pe Narcisa.

Aflată aproape de limita povestirii foarte scurte (1000 de cuvinte), tableta „Nopţi în tenebre: Ecouri din trecut”, de Paul D.Adrian, este una moralizatoare, în pofida atmosferei sumbre, morbide: micului Dan Claiborne i se plăteşte cu aceeaşi monedă pentru plăcerile sale sângeroase, rod al unui comportament deviant ce poate fi, la fel de bine, patologic sau metafizic. Împachetată într-o scriitură cu nuanţă de reportaj, povestioara pare să sufere uneori, prin existenţa unor formule descriptive incerte („Un peisaj primordial care pândea flămând din bezna deasă.”) sau mici ciobiri de tastare grăbită („înafara”, „şi în ziuă de azi”). Fără a mai izbuti să se egaleze pe sine (impresia lăsată de „Fantasma eternităţii”, publicată la SUSPANS.ro în martie, anul curent, a fost una mult mai puternică), Paul D. Adrian rămâne totuşi în atenţia noastră ca un autor cu idei, pe care le poate concentra în construcţii literare compacte, cum este şi cazul de faţă.

Deşi comparabilă ca dimensiuni cu predecesoarea, schiţa „Crimele plăcerii”, de Alin Dărângă, e cu mult mai puternică, ecoul său (moralizator?) având ceva din discursul lui de Sade. Cu o scriitură cuceritoare, care nu dezamăgeşte nici de această dată, Alin Dărângă se menţine cu lejeritate în tonurile literaturii de foarte bună densitate. Noi îl socotim, de luni bune, unul dintre jucătorii de urmărit. 🙂 Cu toate că piesa de faţă are toate atributele celui mai curat realism.

Mai vechea noastră cunoştinţă Aurelia Chircu (am întâlnit-o pentru prima dată în Gazeta SF) îşi continuă lucrarea-foileton „În ştreang”, oferindu-ne cea de-a II-a parte. În stilul obişnuit (se pare că autoarea preferă proza de mai mare întindere), faptele par să se lege din ce în ce mai strâns, iar personajele se dezvăluie treptat, într-un ritm cât se poate de potrivit. Discursul povestitoarei pare şi el a se cristaliza tot mai vizibil într-un stil de nuanţă clasică, la care însă ar mai fi de lucru. Găsim de pildă în text sintagma „literele boldite”, recunoscând aci un termen din argoul calculatoarelor, referitor la formatarea stilului, folosit de toate procesoarele de text: scrisul cu caractere îngroşate se zice, în engleză „bold”. În româneşte însă, „boldit” (regionalism) înseamnă „holbat”, „căscat”, sau „zgâit” şi se poate referi la ochi sau la privire. Sensul atribuit de autoare nu există la noi, iar introducerea unui termen argotic din domeniul IT într-o povestire de atmosferă medievală creează la nivel imaginativ un hiatus mai mult decât vizibil. Mai există în text şi câteva mici neatenţii, cum ar fi virgula rău intercalată (prin omisiune – era necesară o alta, după „prieten”) din „Orologiul de pe peretele opus, vechiul său prieten îşi făcea în continuare neobosit munca”, dar acestea par izolate şi cu totul nesistematice, neavând darul să ştirbească prestigiul gramatical. Una peste alta, autoarea creşte frumos, lucru care nu poate decât să ne bucure. Îi vom urmări şi pe mai departe traiectoria…

Karel Cispic împlineşte şi el oferta SUSPANS.ro, cu o nouă picătură de destin, desprinsă cu pricepere din actualitate: „Iunie”. Expusă într-o montură realistă, povestea campioanei triste nu are decât discrete rezonanţe de sfânt miracol, care fac şi ele parte din cotidian, dar numai pentru cine are ochi să vadă şi inimă să vibreze. Iar Karel Cispic, ne dovedeşte din nou, are cât să dea şi la alţii.

Cu „Omul de dincolo”, Mihai Hafia Traista ne poartă într-o călătorie fantastică prin ţinuturile atemporale ale veşniciei, propunându-ne o compoziţie articulată în registrul paranormal fantasy. Izul ei de stranie poveste rurală cu stafii, în care autorităţile comuniste se confruntă cu oameni înviaţi din morţi şi distorsiuni cronospaţiale, mi-a amintit de copilăria mea, fiindcă ascultam adesea astfel de istorii, povestite de oameni din generaţia bunicului. Buneii de azi nu mai sunt aşa decât prin sătuce uitate, unde basmele mai coboară printre oameni, ca în vremile vechi, când feţii-frumoşi se alegeau dintre vonicii cei cu suflet curat. N-avem a zice nimica de forma în care autorul îşi turnă povestea. Câteva mici accidente („dumneata şti, „dacă ai cârtii, „era însurat demult – apare şi formula corectă „aşa cojoc la noi nu se mai poartă de mult), aruncate pesemne din goana tastaturii, nu izbutesc nicicum să năruie visarea. Negreşit, îl vom mai aştepta pe domnul Mihai Hafia Traista, şi nu doar fiindcă am călcat ţinutul miraculos al obârşiei sale în şapte dintre vacanţele de vară mai recente, desluşind istoriile locurilor ca pe nişte semne lăsate pe pământ de oameni înrudiţi cu îngerii şi zeii, ci mai ales fiindcă domnia-sa scrie. Chiar scrie.

În fragmentul de roman propus de Cristi Lavin, „Vikingul roz”, realismul e încrustat ici-colo cu trimiteri mai mult sau mai puţin directe către tărâmul magiei, dar nu putem şti care este, până la urmă, nota dominantă a piesei, citind numai segmentul de faţă. Ceea ce se poate totuşi distinge este stilul cursiv al autorului şi uşurinţa cu care brodează faptele pe ecranul imaginaţiei celui ce se pleacă asupra textului. Vom socoti piesa una de graniţă, doar de dragul categorisirii, fireşte, fiindcă un autor împlinit, iar astfel te naşti, căci nicio şcoală nu te poate transforma în Shakespeare dacă eşti lipsit de coarde, nu poate fi încorsetat atât de uşor în chingile unei etichete de raft. Ne-ar putea interesa romanul… În versiunea românească, desigur, fiindcă în limba franceză nu citim decât ocazional, şi numai atunci când n-avem de ales… 🙂 Româneasca fragmentului este însă una cât se poate de robustă, în care accdientele („Este celebrul cazul…”) sunt cu totul izolate.

Nota de realism domină selecţia lunii iunie a rubricii de proză de la SUSPANS.ro până la final, căci „Testul Rorschach”, de Bogdan Onin, ca şi penultima ieşire la rampă, fragmentul despre care abia ce-am spus câteva vorbe niţel mai sus, conţine numai câteva trimiteri, puţine, dar suficiente ca să reţină atenţia, către planul magiei negre de sorginte africană, pomenind de temutele practici Voodoo, ce revin în cuprins, transformându-se într-un fel de laitmotiv. Finalul, oarecum prevezibil, scoate la suprafaţă drama importantului om de afaceri al cărui noroc a scăpătat, aducându-l pe magnat în zona disperării fără de întoarcere. Voodoo devine astfel motivaţia fragilă a unui act sinucigaş, săvârşit sub imperiul resemnării şi al neputinţei de a accepta noua realitate. Gestul tehnicianului Scott, de a închide fereastra, devenită ad-hoc platformă de decolare către nicăieri, fiind un fel de lăsare a cortinei peste spectacolul mărunt al vieţii individului, în vreme ce marele show, viermuiala imperturbabilă a societăţii, trebuie să continue.

Nu ni s-au părut importante cele câteva mărunte greşeli („cât era meritul sucului de struguri și cât a noii propuneri”, secretarea îi răspunse”), peste care trecem cu lejeritate, fiindcă textul combină în vibraţia sa câţiva din regiştrii fundamentali ai naturii umane, şi asta ne pare mult mai important.

Una peste alta, iată-ne la final. Deşi mai puţin acorată în zona speculativă, rubrica de proză a lunii iunie promovată de SUSPANS.ro continuă să fie o colecţie de texte cu valoare antologabilă, dovedind, încă o dată, că în zona fantasticului literar de la noi se scrie cu evidentă simţire. Paleta abordărilor este una universală, fiindcă autorii îşi aleg personajele din cele mai diverse colţuri ale lumii, pe noi bucurându-ne însă mai cu seamă istoriile desprinse din realitatea românească, prin care ne simţim noi înşine ridicaţi la rangul de cetăţeni ai lumii.

Ne mai cerem încă o dată iertare de întârzierea poate nepermis de mare. Dar nu mai avem vârsta entuziasmului fără margini, iar viaţa ne scoate în cale, pe neaşteptate, cum altfel?, cernitele cărări ale celui de-al doilea versant al existenţei. Tocmai ce am înţeles că ne coborâm agale de pe piscurile cucerite mai ieri cu avânt, bizuindu-ne din ce în ce mai mult pe experienţă, şi din ce în ce mai puţin pe forţa şi vitalitatea tinereţii. Păstrăm însă, în adânc, intact, sufletul copilului care am fost. Nu vom înceta să-l iubim niciodată. Din acest unic motiv scriem, încă scriem, rândurile de faţă.

S-auzim de bine.

Anunțuri

11 Responses to SUSPANS.ro de cireşar

  1. bogdan spune:

    mulțumesc mult pentru semnalare și încurajare.

  2. auroredenevers spune:

    Multumesc frumos. O singura obiectie: dupa ce/am debutat in Faleze de piatra, am aparut in Suspans si apoi in Gazeta sf. 🙂

    • mirco67 spune:

      La acea vreme, eu nu citeam SUSPANS. Îl socoteam un magazin de nişă, asociindu-l cu literatura policier. Încet-încet, am conchis că nu-ichiar aşa. Azi socotesc revista una din cele mai închegate publicaţii virtuale de ficţiune speculativă de la noi.

  3. […] Scifientland on part II Share this:Like this:LikeBe the first to like this. De auroredenevers • Posted in TEXTELE MELE 0 […]

  4. Domnule Mircea, randurile scrise in finalul acestei cronici au avut asupra mea un efect puternic. Nu sunteti inca la varsta la care sa traiti din amintiri sau sa va lasati cuprins de nostalgii. Toti cei care va urmarim suntem incantati de forta si luciditatea cu care disecati fiecare text in incercarea, reusita pana acum, de a ridica standardele autorilor. Sunteti o motivatie pentru noi, va rugam nu va pierdeti in regrete. De asemenea, va asigur ca va stau la dispozitie, cu toate resursele medicale ale Dispensarului SF, daca aceste greutati la care faceti voalat referire sunt de cauza medicala.

    • mirco67 spune:

      Cât costă elixirul tinereţii la numitul dispensar? 🙂

      Vă mulţumesc pentru ofertă. Deocamdată suntem în probe cu niscai tratamente. Dau semne c-ar fi bune.

      S-auzim de bine!

      • Ma bucur mult sa aud ca semnele ar fi bune. 🙂 Daca as poseda elixirul tineretii si as avea doar cateva doze va asigur ca una ar fi a dumneavoastra. 🙂

  5. Victor-Nicuşor spune:

    Domnule Coman, sunt mâhnit că proza mea „Echilibratorii” o consideraţi un plagiat.”Inspiraţia”mea din cartea cu pricina este limitată la o singură frază- de început.Restul este ceva dezvoltat original. Nu are nicio legătură cu alte surse. Chiar şi stilul cronologiei este un exerciţiu stilistic.
    Cu respect,

    • mirco67 spune:

      Domnule Dragomir, e adevărat că n-aţi plagiat decât foarte puţin 😉 , dar nici nu e nevoie de mai mult, căci, în instituţia plagiatului, cantitatea nu prea contează. V-aţi însuşit, oricum, o frază care nu vă aparţine. Iar comentariul de faţă nu-şi are locul aici, ci la alt articol, cel care vă vizează direct.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: