„e-Text” contraatacă

(Articolul reproduce textul publicat de SRSFF la data de 1 iunie anul curent.)

La 7 mai, cea de a 7-a etapă a concursului e-Text, iniţiat în noiembrie anul trecut de SRSFF, începe cu piesa domnului Victor-Nicuşor Dragomir, „Dominator, Războiul Raselor”, un space opera militar (cu intruziuni şi din tema realităţilor multiple), construit în tablouri secvenţializate cronologic. Aşa cum ne-a obişnuit, autorul dovedeşte încă o dată că nu stă deloc rău cu imaginaţia, deşi, în lucrarea de faţă, influenţele din ciclul „Războiul stelelor” (bătălia între noomi şi terrani mi-a amintit, într-o oarecare măsură, încleştarea din „Războiul clonelor”, iar în recuzita de gadgeturi avem chiar şi faimoasele săbii laser) sau din saga unui celebru joc, de curând reinventat – „Starcraft”, de la Blizzard – (luptele nesfârşite pentru resurse au loc între trei rase evoluate tehnologic) sunt, în opinia mea, cât se poate de evidente.

Departe de mine gândul de a-l acuza pe autor de vreun plagiat (e la modă, mai cu seamă în dezbaterile politice). Fie şi numai fiindcă problmele textului său, deloc puţine, sunt de cu totul altă natură.

Aş începe cu stângăciile de compoziţie, punctând mai întâi câteva fraze descriptive preţioase („În câteva clipe, uriaşa cameră, sărăcită de vitalitatea funcţiei sale principale, îşi dezvălui penuria, încărcând retinele vizitatorilor cu imaginea unei structuri metalice impresionantă doar prin cantitate.”; „continuă generalul imediat ce poziţia sa fizică deveni o verticalitate aproximativă”; „Noomii,oamenii şi astronii au încercat să impună,rând pe rând,prin campanii conflictuale nesfârşite, supremaţii care şi-au dovedit inutilitatea printr-o lipsă constantă de fiabilitate, transformând, totdeauna, rasa câştigătoare în perdantă şi apropiind, de nenumărate ori, cele trei neamuri de nivelul demografic care indica extincţia.”), încărcate uneori cu amănunte inutile, având darul de a sufoca firul narativ principal, cum e cazul în „Colonelul Katherinne Prashy se grăbi să-şi comande skateboard-ul către separatorul energetic,locul unde trebuia depozitat exoticul mijloc de locomoţie, folosind comanda mentală.” (în economia intrigii, amănuntul – pe care se inisită în pasaj – că skateboardurile trebuiau depozitate lângă separatorul energetic – nu se dovedeşte important).

Alte vizibile dificultăţi ţin de vocabular, autorul păcătuind prin folosirea eronată a unor cuvinte („Am pierdut câţiva zeci de agenţi şi foarte multă tehnologie…”; „am sacrificat agenţi şi tehnologie – termenul corect este tehnică, eventual tehnică de luptă, întrucât tehnologie înseamnă ştiinţa de a face cu ajutorul mijloacelor tehnice; „continuu spaţiu-timp”), sau chiar prin introducerea unui termen – „smolatic” (trecut prin diverse stadii flexionare) – inexistent în lexicul românesc, şi tocmai de aceea incert semantic („dungi smolatice”, „smoliciunea orizontului”, „cerul smolatec”). Dar cea mai mare stângăcie lexicală mi s-a părut cea din enunţul „În spatele lor, bizare maşinării, sub forma unor arahnide generoase, îşi începeau marşul grăbit către aceeaşi locaţie…”, unde sunt astfel descrise maşini de luptă păşitoare (ambulatori).

N-ar trebui să trecem cu vederea nici virgulele gestionate precar („lucrurile încep uşor,să evite siguranţa, prin instalarea treptată a speculaţiilor”, „continuă sec maiorul ridicându-şi un picior, peste parapetul metalic”, „bătrânul grizonat cu urechile neobişnuit de mari, părea o statuie”), dezacordurile („Se auzi nenumărate boom-uri”, „urmele extraordinarilor contramăsuri”), greşelile de tastare („Bineânţeles”) sau cacofoniile („ridică capul”, „epoca combustibilului”), toate acestea dezvăluind că textul a fost scris cu febrilitate şi revizuit precar, apoi trimis, cu mare nerăbdare, spre publicare.

Vom reţine totuşi povestirea, mai ales pentru atmosfera tensionată a secvenţelor de luptă şi pentru valenţele sale moralizatoare, căci, aidoma basmelor, ea pare să ne spună că binele învinge întotdeauna.

În data de 10 mai (de Ziua Regalităţii) intră în concurs cea de a doua povestire, „Dilema”, de Nicolae Dobre, un space opera de vacanţă, pe care l-aş aşeza în categoria satirelor cu fundal SF. Fără să exceleze stilistic, şi fără să conţină puzderii de greşeli de limbă, lucrarea pare a încerca să ridice problema incompatibilităţii culturale, care poate crea situaţii conflictuale mai ales atunci când nu este cazul.

Între greşeli, cea mai de soi pare să fie o virgulă rebelă (caz izolat), uitată unde nu trebuie („faptul că nava era una de agrement, elimina practic orice risc.”). Ar mai fi un cuvânt folosit cu sens eronat („Stelele răzlețe clipoceau timid”) şi o construcţie evident pleonastică („În fond și la urma urmei”), folosită însă, în general, în enunţuri ironice.

Sincer, povestioara mi-a iscat un zâmbet fugar (funcţionează, carevasăzică!), amintindu-mi de unele tablete cu iz ştiinţifico-fantastic din vechile almanahe 😉 „Urzica”. 🙂 Nu e rău, domnule Dobre!

Cea de a 3-a povestire, „Căderea Gawdan”, de H.C.Andrei, intră în competiţie abia pe 22 mai. Ca şi prima participantă în concurs, ea este tot o lucrare space opera militară, mai puţin influenţată de eposul din „Războiul stelelor” (apare la final, între armele redutabile, celebrul tun ionic, din „Imperiul contraatacă”, şi, fireşte, nu doar de acolo, căci armamentul ionic a devenit comun în ficţiunea space opera), dar la fel de înspicată cu greşeli de tot felul. Predominante sunt greşelile de gramatică, între care la loc de cinste stă folosirea sistematic în dezacord a articolului posesiv-genitival: „fotoliul de comandă a navei”, „reprezentări a fiinţelor”, „nivelele de jos a bisericii”, „nivelul de alertă a întregului Roi”, „labirintul de coridoare a preoţilor”, „blindate puternice a căror ţevi”, „nave amiral a Roiurilor”, „vasul amiral a Roiului”. Probleme la fel de grave întrezărim şi în privinţa gramaticii verbului („vrea să fi acolo”, „Vom întării patrulele”, „Doar fi pregătită!”, „Omul povestii exact ce se întâmplase”), a folosirii virgulei („Soldaţi purtând însemnele bisericii, o conduseră printre coloanele de piatră”, „cineva a folosit din nou, armele de distrugere în masă”, „prima navă medie gauwdan fu ruptă în două, de proiectilele superaccelerate”) sau a ortografiei unor cuvinte („O dată demult”, „era puţini”, „va hotărâ”, „menţiinându-se”, „vre-o civilizaţie”, „nave inamive”) unele părând, ce-i drept, simple greşeli de tastare. Dacă la capitolul stil stăm ceva-ceva mai bine, avem de-a face totuşi şi aici cu unele enunţuri fragile („adversar redutabil pentru necunoscuţi care se autodenumesc Noul Imperiu”, „Destule generaţii au călătorit spaţiul ca şi vagabonzi.”, „fusese sterilizată cu capete atomice”, „sistemul de baştină a gauwdan”, „o serie de cabluri de date semimetalice făceau legătura”, „numărul mare de nave inamice făcea greu ţinerea lor departe de vasele arcă”) şi câteva cacofonii cu totul spumoase („să restabilească casta”, „aşa că, căpitanul aşteptă ca cele patru vase”), iar unele nume proprii sunt gestionate neglijent, cum este cazul celui al Profetului Opylani, care devine mai întâi Olypani, apoi Olypnai, dar numai o singură dată, pentru a reveni, pe final, la… Olypani.

Şi în cazul de faţă, avem parte de un text bazat pe o idee remarcabilă, pusă însă în operă destul de neinspirat, din care nu vom reţine decât tensiunea şi izul de va urma cu care ne-a lăsat la final, căci parcă-parcă mi-aş dori să aflu ce s-a întâmplat mai departe cu navele gawdane scăpate din încercuirea nimictoare a imperialilor.

Două zile mai târziu, intră în scenă cea de a 4-a povestire a lunii, „Stejarul din Mamvri”, de Alexandru Şchiopu, o lucrare dificil de încadrat într-o anume categorie Spec-Fi. Personal, aş aşeza-o în zona science fiction de inspiraţie mitologică, fiindcă are ecouri asemănătoare cu „Luntrea sublimă”, a regretatului Victor Kernbach. Redactat într-o limbă corectă (puţinele greşeli, „rgeneral” sau „înşeală”, părând simple erori de tastare şi, în orice caz, cu totul nesistematice), textul suferă totuşi de o anume monotonie, nereuşind să se desprindă, până la final, din undele crepusculare ale mitului creştin. În câteva rânduri, autorul introduce enunţuri bizare, cum este cazul în „bătrânul le rostise apelativul cu majusculă” (??) sau în formaula „normalitatea bunului simţ comun”, pe care am cataloga-o ca mai mult decât pleonastică.

De remarcat totuşi că, literar vorbind, lucrarea de faţă a domnului Alexandru Şchiopu este, totuşi, în vizibil progres faţă de anterioara sa încercare, „Evocare”, cu care a intrat în concurs în etapa a IV-a, din februarie, anul curent. Am vorbit despre ea în cronica „e-Text”, Sesiunea IV – rezultatul concursului.

Stabilirea ierarhiei de final este şi de această dată o întreprindere cât se poate de dificilă. Între cele patru texte aflate în concurs, două se află în situaţia de a fi de valoare simţibil egală: e vorba de piesele space opera semnate de Victor-Nicuşor Dragomir şi respectiv H.C. Andrei: În plus, atmosfera lor le diferenţiază net de celelalte: în ambele există tensiune, miză, dramatism, răsturnări de situaţie. Ambele sunt însă redactate neglijent, necesitând o revizuire atentă. Superioară la capitolul redactare este, fără nicio îndoială, tableta satirică semnată de Nicolae Dobre, care are, ce-i drept, şi o tentă de space opera. Numai că piesa este sensibil mai puţin dramatică şi oarecum previzibilă, neavând forţa primelor două. Într-o situaţie oarecum asemănătoare pare să se găsească şi ultima povestire intrată în concurs, purtând semnătura lui Alexandru Şchiopu. Acestea fiind concluziile, prima poziţie în clasament pare că va trebui aleasă dintre primele două lucrări aci numite…

Cântărind atent şi comparând textele, iată ierarhia finală:

1.„Dominator, Războiul Raselor”, de Victor-Nicuşor Dragomir
2.„Dilema”, de Nicolae Dobre
3.„Căderea Gawdan”, de H.C. Andrei
4.„Stejarul din Mamvri”, de Alexandru Şchiopu

Considerăm premierea domnului Victor-Nicuşor Dragomir ca pe un gest de încurajare, care vine să răsplătească energia cu care s-a implicat de la început în acest concurs. Posesor al unei imaginaţii rodnice, domnia-sa are însă de lucru în privinţa gramaticii, iar stilul, departe de a se fi cristalizat, va trebui să fie şi el forjat cu sârg, prin exerciţiu intens şi lectură asiduă. Recomandăm în primul rând o întoarcere la clasici, între lecturi fiind musai să se numere nu doar marile producţii din arealul ficţiunii speculative, asupra cărora nu mai insistăm, ci şi povestirile lui Cehov, operele câtorva dintre marii autori români (Liviu Rebreanu, Marin Preda, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu etc.), care pot oferi oricui modele de scriitură strălucitoare, sau ale altor iluştri autori din literatura universală (Honoré de Balzac, Gustave Flaubert, Johann Wolfgang Goethe, F. Scott Fitzgerald, Ernest Miller Hemingway şi mulţi alţii). Singură, imaginaţia nu se va dovedi, până la urmă, suficientă.

La bună vedere! Şi multă, multă inspiraţie!

Anunțuri

One Response to „e-Text” contraatacă

  1. Eugen spune:

    Multumim inca o data pentru ajutorul nepretuit. Si chiar daca pare ca uneori mai lasam stacheta un pic mai jos ca sa poata sari si cei mai neexperimentati dintre noi, te asiguram ca nu-i lasam deloc sa se multumeasca doar cu atat. Ma bucur la randul meu sa observ ca in majoritate au ascultat de sfaturile tale iar evolutia este, cel putin pentru o parte din autori, notabila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: