Al doilea an de ficţiuni: 9.SF-cyberpunk

Iată-ne încercând să reluăm firul articolelor de sinteză dedicate povestirilor acumulate în cel de-al doilea an scifient: intervalul martie 2011 – februarie 2012. Vom vorbi despre textele subscrise universului cyberpunk. În locul consideraţiilor teoretice de început, vom spune doar că cyberpunk e mai mult decât un subgen al literaturii science fiction, el consacrându-se în bună măsură ca şi curent cultural postindustrial. În ficţiunea propriuzisă, majoritatea intrigilor se desfăşoară, integral sau măcar parţial, într-o realitate paralelă construită cu ajutorul tehnologiei inteligente, numită îndeobşte cyberspaţiu, în care omul pătrunde indirect, prin intermediul personalităţii sale digitizate. Nu de puţine ori însă, avem parte de acţiuni factuale, derulate în plan real, la care participă entităţi robotice extrem de performante, vădit umanizate, sau oameni dotaţi cu extensii şi proteze capabile să le confere puteri suplimentare, demne de lumea maşinilor. Legătura cu domeniul science fiction se păstrează şi prin caracterul anticipativ al subgenului, fiindcă avem de-a face mai ales cu societăţi proiectate în viitor, pe care cei mai mulţi autori le văd oprimate, contorsionate până la dezumanizare, căpătând puternice trăsături distopice. Omul viitorului se confruntă astfel cu corporaţii puternice, care dispun de mijloace inedite de control al individului, cu inteligenţe artificiale sau cyborgi, repunând astfel, iarăşi şi iarăşi, problema radicală a transformării esenţiale a omului sub influenţa tehnologiei pe care el însuşi o creează.

Aşezam în această nişă la finele primului an scifient nu mai puţin de 12 texte (6,82% din total), remarcând diversitatea ideilor abordate de o serie de autori, între care se disting Cristian Mihail Teodorescu (semnatar al povestirii „Electronii sînt mai deştepţi decât noi”, unde suntem martori ai evoluţiei inteligenţei artificiale, care depăşeşte omul în creativitate, preluând din mers până şi rolul autorului povestirii) şi Lucian-Vasile Szabo (cu „Retronext”, povestire în care sunt mixate mai multe realităţi, cititorul fiind lăsat să mediteze la ideea că însuşi relitatea sa n-ar fi decât un folder în computerul personajului principal). Dintre ceilalţi autori, se cuvine să amintim aici în primul rând pe Felix Tzele („Sfârşitul lui Adam”, text în care personalitatea transmutată definitiv în cyberspaţiu, rămasă adică fără suportul fizic al corpului biologic, devine un fel de viaţă dincolo de viaţă, ca o versiune informatică a vieţii de apoi), dar şi pe Alexandru Negura (cu al său „John-486”, unde omul, din pure interese comerciale, e transformat în maşină sub ochii noştri, într-un exerciţiu demonstrativ de cybercorporatocraţie dezumanizantă), Ciprian Mitoceanu (semnând „O poveste perversă”, istorioară în care maşinile, roboţi umanoizi destinaţi să satisfacă dorinţele deviante ale clienţilor unui bordel extravagant – un soi de cyberprostituate – îşi rafinează treptat trăirile, vieţuind în păcat, ajungând astfel să se umanizeze) sau Cătălin Cofaru (oferindu-ne, în „Insecte”, versiunea sa de societate ultrabirocratizată în care omul nu mai are loc, fiindcă maşinile i-au devenit net superioare în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu). Am lăsat la urmă încercările domului Gheorghe Rogoz („Sentofagia” – reluând motivul SF al eliberării maşinilor de sub dominaţia umană şi „Legea I” – o nereuşită divagaţie pe o binecunoscută temă asimoviană) şi Rareş Iordache („Disfuncţionalitate conştientă: nu vreau să mă copiez” – un discurs mai degrabă filosofic despre virtualizarea conştiinţei), ca şi povestioara mea „Dad”, publicată de NAUTILUS, singulară în mănunchiul cyberpunk al primului an scifient prin ideea de psihacking.

Cantitativ, cel de-al doilea interval de douăsprezece luni supus analizei aduce 6 texte în plus, ridicând numărul povestirilor cyberpunk la 18, cu 50% mai mult ca în primul an!! În ciuda unei recolte totale sensibil mai bogate (242 de texte, faţă de numai 176 în anul precedent – cu 66 de texte mai mult, adică un spor de 37,50%), creşterea cyber se vede şi în cota procentuală, căci nişa reprezintă circa 7,44% din total, faţă de 6,82%, cât deţinuse anterior. Vom trece în revistă textele ţinând cont de locaţia unde au fost dăruite lumii şi, tributari obişnuinţei, vom începe cu…

…care contribuie la zestrea cyberpunk cu numai 3 povestiri (16,67%), între care se regăseşte (iarăşi!) şi „Sfârşitul lui Adam”, de Felix Tzele, asupra căreia nu e cazul să revenim, căci am punctat-o deja niţel mai sus. Cu „Nu am mai privit în urmă”, acelaşi Felix Tzele ne propune un cyberpunk postapocaliptic, în care lumea reală se năruie sub presiunea unei virtualizări scăpate de sub control. La fel de scăpate de sub control par să fie consecinţele virtualizării şi în „Ucigaş de sentimente”, de Flavius-Florentin Kiss, cu deosebirea că drama este, de această dată, una individuală, din păcate inconsistent motivată, căci răul pare în poveste unul pur, demonic, mai presus de orice miză.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

…are întâietate şi în privinţa contribuţiei sale la categoria cyberpunk, la care punctează de nu mai puţin de 8 ori (50%), între autori numărându-se Ioana Vişan, Diana Alzner sau Cătălin Mereuţă, ca nume deja cu ecou în fandom (ultimul dintre ei distins cu premiul „Ion Hobana” – Speranţa anului), alături de care se înscriu harnicul Costin-Florian Miron, ambiţiosul Alexandru Ioan Despina, surprinzătorul Călin Sămărghiţan, statornicul Cătălin Cofaru şi, cu voia dumneavoastră, capriciosul semnatar al rândurilor de faţă. Cea mai valoroasă povestire din oferta SRSFF ar putea fi lucrarea Dianei Alzner, „Pelerina”, o istorie cu miză, cu tensiune, aşezată cu meşteşug (à la Philip K. Dick) pe montura unei lumi dramatic influenţate de tehnologie şi droguri. Deloc departe de această primă piesă aş plasa povestirea „Şase ore de viaţă”, de Călin Sămărghiţan, căreia îi găseam frecvenţe comune cu cele ale romanului „Ubik” (iarăşi Philip K. Dick), mai cu seamă prin procedeul păstrării subiecţilor umani în stare criogenică psihosupravegheată, ca şi povestirea Ioanei Vişan, „Navigând prin ceaţă”, surprinzătoare pri asocierea între IA şi imobilele de locuit, clădirile devenind astfel entităţi inteligente, mobile, aflate într-o permanentă luptă pentru relocarea într-o poziţie cât mai avantajoasă, urmate îndeaproape de „TOVARĂŞULMEU.RO”, de Costin-Florian Miron, piesă în care facem cunoştinţă în virtual cu un personaj mai puţin obişnuit: o aplicaţie web umanizată. Personalizarea inteligenţei artificiale este abordată şi de Cătălin Cofaru („Doar un robot”) şi chiar de subsemnatul („Eve”), în vreme ce Cătălin Mereuţă şi Alexandru Ioan Despina recurg la proiecţii combative, primul în cyberspaţiu („Luptătorii virtuali”), iar cel din urmă într-o realitate ficţională bulversată de un conflict militar tenebros, în care luptătorii roboţi par a fi vinovaţi fără vină („Robotul”).

SFera Online

SFera Online, publicaţie conjugată între timp numai la trecut, nu punctează nici la capitolul cyberpunk, cum nu a făcut-o nici în cazul anticipaţiilor distopice. Cu un an înainte, subgenul în discuţie era reprezentat prin cele două povestiri semnate de Rene Tinescu, „Fabrica de vise” (în care personajul central alege să fie substituit în viaţa reală de o clonă, spre a-şi trăi liniştit viciul în cyberspaţiu) şi respectiv „Jocul” (cu intriga sa derulată în spaţiul unui ciberjoc fatal), prin cele două piese ale lui Gheorghe Rogoz, „Sentofagia”, respectiv „Legea I” şi de „John-486”, de Alexandru Negura, pe care i-am menţionat deja oleacă mai sus. Asta revine că 5 din cele 12 texte subscrise arealului cyberpunk proveneau atunci din spaţiul generos al SFerei Online. Un motiv în plus să regretăm ieşirea din scenă a revistei. Dar toate au un sfârşit…

HELION ON LINE

HELION ON LINE contribuie în nişă cu numai un text, dar unul premiat, căci „Phygmalion”, de Coralia Ţăranu-Hofnar, a obţinut o binemeritată menţiune la concursul de proză scurtă SF Helion 2011, reluând în versiune cyberpunk unul din motivele „Metamorfozelor” lui Ovidiu, pe care ne-o oferă feliată experimentalist, într-o construcţie secvenţializată, convingându-ne că are instincte bune.

GAZETA SF

Tributari obişnuinţei, am lăsat la final cele 6 texte cyberpunk apărute la Gazeta SF, unde au semnat 4 autori. Cel mai consistent contributor a fost Alexandru Despina, oferind trei părţi ale unui început de foileton cu temă războinică (una din favoritele sale din câte se pare), „Atacul I, II, III”, întreprindere abandonată însă pe parcurs. Obişnuită a genului fantasy, mai cu seamă în variantele sale urban, paranormal sau dark, Raluca Băceanu contribuie oarecum neaşteptat la zestrea ăstui fel de povestiri de la Gazetă, semnând „Game Over”, un cyberpunk clasic, în care entităţi virtuale manipulează societatea reală în folosul propriu. Ioana Vişan contribuie şi ea cu bine construita „Alergând după o rază de soare”, o tabletă cu final neaşteptat, întru totul demnă de spiritul adevăratei ficţiuni speculative în formă foarte scurtă. Piesa cea mai consistentă mi s-a părut însă „Moartea muzelor”, cu care Ioan Claudiu Todoran debuta, în noiembrie 2011, la generosul fanzin sucevean. Straniul amestec de fantastic al piesei se cere citit şi recitit, în ciuda câtorva stângăcii de stil, inerente oricărui început. Deşi conştient că opera contează în primul rând, 😉 apariţia lui Ioan Claudiu Todoran rămâne din păcate singulară în peisajul spec-fi de limbă română.

Greu de tras o concluzie în privinţa nişei pe care tocmai am trecut-o în revistă. Cantitativ, s-ar putea crede că oferta de profil ar fi în creştere. Cel puţin în aspectul lor sec, cifrele asta spun. Ideatic însă, anul precedent mi s-a părut mai consistent, mai bine ancorat în spaţiul generos al temelor şi ideilor cyberpunk, şi chiar mai solid în privinţa reprezentativităţii autorilor.

În ce ne priveşte, vom încerca să fim şi pe mai departe atenţi la cum va evolua fenomenul. Şi poate că vom găsi resurse să spunem şi altora cum vedem noi lucrurile.

Multă sănătate şi o vacanţă cu folos.

Anunțuri

6 Responses to Al doilea an de ficţiuni: 9.SF-cyberpunk

  1. […] Mircea Coman a postat pe blogul domniei sale un nou episod din firul articolelor de sinteză dedicate povestirilor acumulate în […]

  2. […] Duminică pe Scifientland, au apărut câteva rânduri despre o povestire mai veche de-a mea. O poveste perversă. Cine e de ajuns de obsedat, poate să-şi încerce talentul de… cititor aici. […]

  3. Daniel spune:

    Ce fain ar fi daca toate aceste texte ar fi reunite intr-un volum anual de SF & F romanesc care poate fi si e-volum daca nu e cu suparare 🙂

    • mirco67 spune:

      A existat un asemenea proiect. Millennium Books a dorit să scoată pe hârtie un prim volum, cochetând cu ideea unei întregi serii BestNet.ro. Începusem să contactez autorii, căci Horia Nicola Ursu îmi oferise onoarea să fiu editorul lucrării. Unele probleme personale m-au forțat însă să abandonez, iar cei de la MB nu au dorit să facă treaba fără mine.

      Nu toate dorințele se împlinesc!…

  4. Ioan Todoran spune:

    multumesc pentru comentarii si aprecieri, domnule Coman! Scriu, dar din pacate scriu incet 🙂 o povestire (fantasy) noua mi-a aparut in numarul 35 al revistei Tiuk!, ca urmare a concursului organizat de editura Casa de pariuri literare.

    http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2194

    toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: