Cu NAUTILUS de 1 Mai

În preambul, vom face câteva aprecieri asupra celei de a II-a părţi a piesei „Stăpânul castelului”, de Teodora Matei, o lucrare amplă (apare în foileton), construită în metrica nuvelei (romanului) şi pe care o socoteam deunăzi având conotaţii horror pe fundal policier. Iată că avem parte de-acum de o evidentă deplasare către magie, iar atmosfera de fantastic medieval se consolidează tot mai mult. Nu vom insista asupra măruntelor erori, pe care nu le socotim importante în ecoomia constructului literar, frecvenţele sale estetice fiind mult peste medie. Ceea ce avem a spune, până la urmă, este că lucrarea-i una demnă de toată atenţia.

Credincioşi crezului nostru, acela de a ne ocupa în special de proza cu mai mică întindere, ne aplecăm de-acum cu sârg asupra…

…Rubricii speciale a celui de-al 52-lea număr nautil, care vede, iată, lumina cea fără de ostoire a internetului chiar de Ziua Internaţională a Muncii. Şi începe frumos. „Tinereţe fără bătrâneţe”, sub semnătura lui Aurel Cărăşel, este o versiune inedită a celebrului basm omonim, cules de Petre Ispirescu în secolul al XIX-lea („Legende sau basmele românilor, adunate din gura poporului”, Bucureşti, 1882). Faţă de versiunea originală, varianta de faţă suferă o evidentă deplasare către spectrul fantasy, îmbogăţind pleiada tradiţională de făpturi fabuoase (zânele, scorpia) cu altele, binecunoscute cititorului de azi (elfi, gnomi, walkirii) şi răsturnând cumva intriga, fiindcă eroul porneşte la drum din împărăţia veşnicei tinereţi, la care, în final, revine, spre a-şi împlini destinul, în vreme ce calul năzdrăvan rămâne la căpătâiul fostului stăpân, ca un slujitor credincios până dincolo de moarte. Cu toată tristeţea ce ne cuprinde la final, aflând că omenirea s-a stins irevocabil, deznodământul e unul optimist, fiindcă lumea fabuloasă a eroilor şi făpturilor din străvechile legende se va înstăpâni şi peste Pământ, iar zbuciumul violenţelor de tot felul, definitorii în civilizaţia omenescului, se va fi potolit de veacuri şi veacuri.

Nu vom vorbi nici acum despre greşeli, căci ele, puţine oricum, sunt mai prejos decât atmosfera creată.

Şirul povestirilor continuă oarecum în ton, fiindcă următoarea piesă, „De sânziene”, semnată de Eugen Lenghel (căruia se cuvine să-i mulţumim frumos pentru tot ce face în mica noastră lume sefistă de limbă română), e un dark fantasy autohton. Amestecul echilibrat de vampirism occidentalizat şi magie rromani se potriveşte bine atmosferei poveştii, în care nu-i vorba, în definitiv, de sânge, ci de blesteme şi suflete fugare, migrând între trupuri şi destine. Şi uite-aşa, cu un strop de visare, lumea se umple de magie…

…Pe care n-o vom strica, nevorbind, în continuare, despre cele câteva alunecări de tastare… 🙂 Căci sclipirea textului e oricum mai presus…

Abia cu a treia piesă intrăm pe teritoriul inconfundabil al scientificţiunii. „Domnul Meher”, de Nick Sava, e o povestire cu călători în timp, oferită pe o tipsie policier şi înveşmântată în hainele alese ale unei scriituri clasice. Farmecul zicerii ne obligă, şi de astă dată, să trecem sub tăcere cele câteva mici accidente de tastare, căci autorul ştie, fără îndoială, foarte bine ce face. Vă mai aşteptăm, domnule Sava! 🙂

Povestirea de final, cea de-a patra, cu titlul „Asediul realităţii”, de Andrei Nicolae Zorila, se păstrează în domeniul science fiction, mai precis într-unul din nucleele sale: space opera (garnisită, ce-i drept, cu puţină realitate multiplă). Afară de dimensiunea sa ştiinţifico-fantastică, lucrarea încearcă şi o tentă de love story, pe care o exploatează însă destul de frugal, rătăcind-o printre termeni aparent ceţoşi, dar care, până la urmă, capătă consistenţă („Ky-Synk”, „recipient de sustentanţă” etc.). În ciuda câtorva uşoare stângăcii (le vom trece şi pe ele cu vederea), textul este unul neaşteptat. Îl socotim potrivit în seria lunii şi credem că demonstraţia nautilă este cât se poate de elocventă: e de preferat puţin şi bun.

Mulţumiri preabunei reviste!

Anunțuri

One Response to Cu NAUTILUS de 1 Mai

  1. […] tonul celei din numărul trecut („Tinereţe fără bătrâneţe”, despre care am vorbit în „Cu NAUTILUS de 1 Mai”), capătă în final dimensiuni explicative, căci ea pare să risipeacă misterul originii tuturor […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: