SRSFF în miezul primăverii

3 aprilie este ziua în care SRSFF deschide prăvălia de proză speculativă a lunii trecute. Întâia povestire, „Succesul ca un ochi de sticlă”, de Victor Martin, surprinde prin modul în care este abordată tema realităţilor multiple, autorul transformându-şi personajul într-un rezonator, care pune de acord imaginaţia şi realitatea, contopindu-le. Finalul este încă şi mai simbolic, fiindcă Paul, eroul-scriitor, moare sub ochii noştri, lăsându-ne cu o mare incertitudine: este el victima propriei imaginaţii (lucrurile se petrec aidoma celor descrise în povestirea la care tocmai lucra) sau totul face parte dintr-un experiment mult mai vast, în care sunt implicaţi şi cei de la redacţia revistei cu care colaborează (fatalitatea se potriveşte şi descrierii din povestirea trimisă lui Paul prin poştă de redactorul revistei)? Cu totul accidental, în text se ivesc câteva virgule rebele, stricând ceva din senzaţia de miracol produsă de atmosfera creată (de pildă: „persoana căreia androizii i-au înscenat accidentul, era ultimul om rămas într-o societate supertehnicizată”).

Următoarele două texte apărute (la 4 şi respectiv 5 aprilie) sunt ambele fragmente (1/2 şi 2/2) din romanul „Teofil şi Câinele de lemn”, de Cosmin Perţa. Autor de proză fantastică, domnul Perţa cochetează aici cu câteva din temele scientificţionale, inserând în lucrare elemente ale călătoriei în timp şi ale realităţilor multiple (universuri paralele). Construcţia vădeşte un autor deprins cu rigorile scrisului, stăpân pe condeiul său. Cu toate acestea, am observat ici-colo câteva virgule lipsă („şi oricum în opinia sa demult trebuia dizolvată”, „dar el, Câinele de lemn era bine”) şi unul sau două enunţuri nu tocmai echilibrate, cum este cazul la Lichidul rece şi înţepător, efervescent, care i se prelingea pe trahee îl deranja…”, unde am rămas cu impresia că lichidul ingerat (e vorba de Coca-Cola) va ajunge în plămâni, fiindcă traheea e destinată procesului respirator.

La 12 aprilie, Victor Martin recidivează, cu cel de-al cincilea capitol din romanul „Lenea”. Deşi ne-am propus să ne ocupăm numai de proză scurtă, vom puncta câteva aprecieri şi despre acest fragment. Ca şi în capitolul precedent, de care am făcut vorbire în cronica povestirilor publicate de SRSFF de-a lungul lunii martie, găsim că nuanţa satirică pe fundal SF e preponderentă. Recunoaştem uşor sistemul birocratizat până la absurd, în care munca a ajuns să fie tratată ca o contraperformanţă, iar delaţiunea e pe post de liant social, căci toată lumea urmăreşte pe toată lumea. Cum spuneam şi luna trecută, realitatea ficţională nu e însă nici pe departe o evadare din cotidian, cu care are asemănări esenţiale. Aşadar, lectura poate cel mult să stârnească un zâmbet amar.

Una din cele mai faste zile ale ediţiei SRSFF de april este fără îndoială cea de-a 16-a, atunci când vede lumina ecranului (fie el de desktop, laptop sau tabletă) povestirea „Mutăţeii”, semnată de Cristian Mihail Teodorescu. Dificil de încadrat, textul trimite pe cititor în multe zone tematice, frecvenţele dominante fiind cele ale satirei cu fundal SF. Mult mai intresant ne pare însă modul în care este structurat edificiul literar, căci avem în faţă o poveste în ramă incompletă. După ce trecem pe un alt nivel ficţional, prin introducerea pe final a personajelor ce discută in cenaclu textul iniţial (din grupul cărora face parte autosubstitutul autorului însuşi), cele două realităţi ficţionale se contopesc neaşteptat: fructul iubirii dintre creatorul straniei povestiri din povestire şi frumoasa admiratoare pare să fie întâiul mutăţel. Fără să atingă nivelul incandescenţei stilistice, scriitura robustă a autorului contribuie şi ea la o povestire care, odată începută, nu mai poată fi abandonată.

SRSFF încheie seria celor şapte texte publicate (incluzând, fireşte, şi pe cele două participante la concursul e-Text al lunii) cu „Magazin Universal”, de Dan Ninoiu, o parabolă a bravei lumi noi, propagate pandemic prin reiterarea prodigioasă a unui aşa-numit model de succes. Citim în spatele perdelei de cuvinte repetabila poveste a nostalgiei după o lume ce dispare în faţa ofensivei impetuoase a noii realităţi, trecutele valori, autentice cândva, fiind rând pe rând înlocuite cu altele, de care n-ai unde să fugi, căci sunt consacrate la nivel universal. Construcţia literară este integratoare, alcătuind, de la titlu şi până la ultimul rând, un monobloc sculptural. Armonia sa este însă ciobită pe alocuri de multe erori de tastare („cele ce puteai fi discutate”, „formidabila scenă de la tutungeria dintre ovreiul vânzător…”, „acced de personalitate”, „falangsterul”, „Charles Fourüer” – ulterior transformat în „Fouriex” – o fi intenţionat??, „Când ne-am întâlnit, care seară,…”, „Licuricii spunea stelelor”, „A rămas plăcut impresionat de liniştea ei, şi mai ales de faptul că vroiau să o vând.”), enunţuri şi formule tulburi („începusem să mă satur de aceste succese şi extindere a liniei sale de magazine”, „atâţia amari de ani”, „am reavut o nouă viziune”, „imagine ce greu îmi puteam impune să o disipar de imaginaţia mea”), erori de punctuaţie (O tablă vopsită în culori obişnuite cu un scris galben pe fond albastru, indicau…” – inclusiv dezacordul subliniat), pleonasme („Intru înăuntru”) etc. Dificil de încadrat într-o nişă Spec-Fi, piesa poate fi considerată mai degrabă una (supra)realistă, căci fanstasticul n-ar putea-o consacra decât forţat în palierul istoriilor alternative.

Concluziv:

Mă bucur să observ că SRSFF pare să-şi revină. Deşi april a fost sărac pentru întrecerea e-Text, contributorii rubricii de proză lunare sunt nume consacrate în literatura fantastică de la noi. Mi-ar fi greu să aleg o povestire anume. Fiecare din ele are atuul ei. De autori, nu mai vorbesc. Să rămânem cu bucuria lecturii şi să lăsăm alegerile pentru mai târziu.

Până la urmă, scăderea de luna trecută ar putea fi legată de pregătirile pentru cel mai important eveniment al ficţiunii speculative europene din acest an: Euroconul de la Zagreb.

Să sperăm la mai bine. Fiţi scriitorenii mei! 🙂

Anunțuri

2 Responses to SRSFF în miezul primăverii

  1. […] și la 5 aprilie 2012 (aici), probabil în avanpremieră, iar noi am scris despre el în articolul „SRSFF în miezul primăverii”, apreciind atunci că avem în față un autor deprins cu disciplina scrisului, stăpân totodată […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: