April nautil

…ne obligă să parcurgem mai întâi „Timp de împrumut”, de Gustavo Bondoni (Argentina), în traducerea Antuzei Genescu. Deşi o recomandăm călduros pentru lectură, căci piesa este, în opinia noastră, un model, pentru care avem a mulţumi deopotrivă traducătoarei şi prea bunei reviste, n-o vom contabiliza, fiindcă am promis să ne ocupăm strict de povestirile autorilor români. Ajungem astfel la…

…întâia povestire românească de ficţiune speculativă din oferta nautilă de april, „Stăpânul castelului”, semnată de Teodora Matei. În ton cu o anume tendinţa actuală a publicaţiilor electronice de gen din România, este vorba, în fapt, de prima parte a unei piese mai ample, probabil o nuvelă (nuveletă). Lectura s-a dovedit în general plăcută, şi aş remarca faptul că scriitura este una cu voce, reuşind, în general, să transmită acea vibraţie evocatoare, cu iz medieval, sugerată de substantivul castel, folosit în titlu. Totuşi, în curgerea zicerii, sunt prezente câteva mici accidente de expresie, mai ales sub forma unor figuri de stil uşor avariate. „Băutura cobora abrupt pe esofag ca zgârietura unei femei geloase.”, ne spune, de pildă, la un moment dat, autoarea. Incapabili să ne imaginăm cum ar putea izbuti o femeie, fie ea şi extrem de geloasă, să zgârie esofagul gelozitului, găsim comparaţia neverosimilă. Tot la comparaţii neizbutite s-ar putea încadra şi [halatul] „Era mare, cald şi protector ca mantia pentru invizibilitate.”, fiindcă nu ne e clar de ce o mantie pentru invizibilitate trebuie să fie caldă şi protectoare? Nefiind un obiect cu corespondenţă în lumea reală, el poate fi iamginat de cititori în moduri foarte diferite şi, odată sesizat acest aspect, descrierea devine confuză. Din punctul de vedere al greşelilor de limbă, nu credem că se cuvine să discutăm, micile imperfecţiuni (dezacordul din formula „prieteni de-al lui” sau virgula inoportună din expresia „S-a gândit conducerea, ce s-a gândit”), nesistematice, părând involuntare şi scuzabile accidente de tastare.

Motivul crimei multiple învăluite în mister şi posibil eronat rezolvate de sistemul judiciar pune asupra lucrării o primă amprentă de horror. Rămâne de văzut dacă valabilitatea încadrării se va menţine până la final: autoarea a reuşit să ne trezească atenţia suficient de mult încât să ne dorim să aflăm deznodământul. Suntem pe recepţie… 🙂

Următoarea pe listă este tot o autoare, Ioana Vişan, prezentă în rubrica de proză nautilă cu o povestire [post]apocaliptică ecologistă, cu influenţe din mitologia creştină: „Seminţe de înţelepciune”. Fără a excela în privinţa scriiturii, piesa nu beneficiază nici de tensiunea unei mize puternice, dar are, cu toate astea, darul de a lăsa cititorului un firav dar persistent sentiment de speranţă în viitor. Publicată în preajma Sărbătorilor de Înviere, pare o piesă de sezon, plasabilă, oricum, în zona de calitate supramediană, aşa cum, de altfel, autoarea ne-a obişnuit.

„Planeta cimitir”, de Sorin Coadă (autor foarte prezent altădată în rubrica de ficţiune a SFerei Online), lasă o vie impresie 😉 că nu e, de fapt, decât un fragment de povestire, vorbind despre o societate umană viitoare extinsă în spaţiu, în care coexistă străvechi nelinişti religioase şi tehnologii avansate de prelungire a vieţii, cei dornici de un sfârşit tradiţional fiind obligaţi să recurgă la antreprenori galactici de servicii funerare, administrând ţintirimuri de dimensiuni planetare. Cititorul devine astfel martor la un conflict de idei între generaţii, expus prin mijloacele unei scriituri cu sclipiri prozodice, dar insuficient consolidată la nivelul sensurilor şi normelor gramaticale, căci punctuaţia este adesea gestionată precar („inhibitorii de serotonină, îl determinau s-o asocieze cu nefericirea”, „acea conexiune, care prin sinapse nevăzute le inducea gânduri comune nu făceau decât să-i îndepărteze” sau „izvorul acelei linişti, era adevărata cunoaştere…”), iar unele enunţuri devin neclare, cum e cazul în „ea se îmbăia acasă citindu-i povestiri vechi” sau, şi mai evident, în „Tatăl le considera simple coincidenţe, iar fiului descoperea cum acele cărări imprimate de experienţă îi provocau sentimentul obişnuinţei, de care nu dorea să se debarasezeze.” Ca şi în alte ocazii, Sorin Coadă lasă impresia unui autor cu instincte estetice bine reliefate, dar foarte conservator, din păcate, în privinţa nivelului de aprofundare a unor reguli care n-ar trebui să ridice atâtea probleme.

Acestea fiind zise, să vedem cum vor arăta rubricile de proză ale celorlalte publicaţii, căci NAUTILUS îşi apără, iată, cu onoare, blazonul. Până atunci, să dea Domnul sănătate, că-i mai bună decât toate! 🙂

Post-Scriptum

Întâmplarea face ca acesta să fie articolul cu numărul 200. Sărbătorim deci prin muncă atingerea unei cifre jubiliare, după doi ani, patru luni şi douăzeci de zile. 🙂 Ritmul a crescut în ultimul timp, dar până să ajungem la frecvenţa altor bloguri din arealul ficţiunii speculative româneşti (vezi Moşul SF, de departe cel mai vizitat), mai e tare mult. De altfel, nici nu ţintim asemenea poziţii, fiindcă suntem capabili să ne vedem lungul nasului. Fiecare face atât cât poate… Numai să fie bine! 🙂

Anunțuri

One Response to April nautil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: