e-Text, la borna a 5-a

Etapa de mărţişor a concursului e-Text începe la 19 martie, cu piesa „Făt-Bionic şi Ileana-Androida”, de Victor-Nicuşor Dragomir. Autorul recurge de astă dată la o construcţie ramificată în trei direcţii narative, insuficient conectate, elementul de legătură cel mai solid rămânând lumea în care cele trei poveşti se desfăşoară, fundal ce ne este descris, în prealabil, într-o amplă expoziţiune. De la eşecul lamentabil al operaţiunii de desant desfăşurată de purecii inteligenţi în blana motanului regal sărim drept la audienţa pe care conducătorul o acordă reprezentantelor ordinului înaripatelor – un soi de lider sindical, desemnat să aducă la cunoştinţa puternicului jupân un număr impresionant de revendicări, care mai de care mai ilare. Pe nepusă masă, regele delegă pe unul din supuşi să se ocupe de petiţia galinaceelor, căci tocmai sosise la curte fiul său, cu veşti importante. Abia de aici începe istorisirea cea adevărată, care pare să fi împrumutat o serie de elemente din „Povestea lui Harap Alb”, de Ion Creangă: mârţoaga se preface în falnic armăsar (cu propulsie nucleară, în povestea de faţă), Păsări-Lăţi-Lungilă devine un ciborg telescopic, Telescop-Lungilă, foarte devotat stâpânului său etc. Autorul reuşeşte la tot pasul să arunce fine irizaţii ironice către unele aspecte paradoxale ale lumii noastre (conducătorul, de pildă, pune mai presus bucuria reîntâlnirii cu fiul său decât îndeplinirea unei sarcini de stat – audienţa reprezentantei galinaceelor), ceea ce ar îndreptăţi aşezarea lucrării în categoria satirelor cu fundal SF. Din păcate însă, găsim în text şi câteva dezacorduri („îi atrase atenţia frânturile”, „preocupat de piciorul său stâng căruia i se blocase comenzile unui servomotor”, „Paşi fermi, […], îl făcu…”, „încercările ce va să vină”, „un cilindru din al cărui parte superioară” sau „se închină în faţa prinţesei şi al tatălui ei”), mai multe utilizări defectuoase ale virgulei (ca în „Doar va atrage atenţia şi, cine ştie, ce război ai mai putea isca.” – folosire excesivă – sau în „doar părul bogat purtat peste umerii metalici, mai amintea de Făt-Frumos”, unde este plasată între subiect şi predicat), alăturări cacofonice („pisica căzută”, „însoţească către”) şi cuvinte scrise greşit („smolatec”). Cu bunele şi relele sale, autorul pare hotărât să progreseze, iar asta e cât se poate de bine.

Pe 20 martie intră în competiţie povestirea „Oky”, de Rene Tinescu, o construcţie sensibilă, pe care aş încadra-o în arealul paranormal fantasy. Nu sunt multe de spus despre text. Scriitura economică, eficientă, croită preponderent din enunţuri scurte are totuşi unele căderi, mai ales când vine vorba de concordanţa timpurilor verbale. „Oky zâmbi scurt și o melodie veche s-a făcut auzită dintr-un colț al camerei”, ne spune autorul. Observăm că se succed în enunţ două acţiuni, în această ordine: „Oky zâmbi” şi „o melodie […] s-a făcut auzită”. Timpurile verbale sunt însă alese neconform cu succesiunea acţiunilor, căci primul verb e la perfectul simplu (acţiunea fiind începută în trecut şi terminată foarte aproape de momentul vorbirii), iar al doilea la conjunctiv, trecut, în diateză pasivă (acţiunea fiind începută şi finalizată în trecutul mai îndepărtat, deci anterior momentului final al celei dintâi). Este una din greşelile cele mai frecvente pe care le fac autorii nedeprinşi cu disciplina scrisului literar. Dincolo de micile neajunsuri, piesa domnului Rene Tinescu are voce, reuşind să transmită cititorilor vibraţii dincolo de înţelesul sec al cuvintelor.

Cu adevărat reuşită este povestirea „Secrete”, de Adrian Sand, o piesă fantasy ce pare să facă parte dintr-un angrenaj mai mare, lesne de intuit mai cu seamă prin intrarea in medias res şi prin finalul lăsat într-un suspans cu iz de va urma. Cu o scriitură de bună calitate, autorul condensează tablouri mici pe care le asamblează caleidoscopic, într-o ordine potrivită legăturilor cauză-efect. Densitatea denumirilor de rase, ghilde, locuri etc. face însă textul mai greu de urmărit, creând totodată o anume senzaţie de déjà vu. Greşelile sunt puţine, constând numai în mici accidente, gen „linişte de mormânt se aşternu printre lotrii (trebuia, evident, lotri). Stilul suferă foarte puţin, mai cu seamă prin prezenţa unor cratime inutile, având rolul de a sugera o rostire fluentă niţel forţată, cum e cazul în „se şi-apucă”, „asta-am priceput-o”, „se şi-arde coca” etc.

Deşi nu s-au înscris în concurs decât trei autori, departajarea a fost, indiscutabil, cea mai grea de până acum. Argumentele pro şi contra s-au adunat stivă în dreptul fiecărui combatant şi, într-un final (de conferinţă net), ordinea finală a fost:

1.„Secrete”, de Adrian Sand
2.„Oky”, de Rene Tinescu
3.„Făt-Bionic şi Ileana-Androida”, de Victor-Nicuşor Dragomir

Vă aşteptăm pe baricada lui april…

Anunțuri

One Response to e-Text, la borna a 5-a

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: