Tripleta unui număr dublu

Rubrica Laborator SF a recentului număr HELION ON LINE (21/martie/aprilie, anul curent) se deschide, zicem noi, inspirat cu povestirea „Pedagogie, dragoste şi hetaire”, semnată de Emilian Marinescu. Deloc uşor de catalogat (semn că autorul stăpâneşte universul temelor şi ideilor Spec-Fi, pe care le mixează neaşteptat), piesa pare să se încadreze cel mai bine arealului soft-socio-SF, având puternice irizaţii erotice, deşi nu lipsesc nici elementele caracteristice călătoriei în timp. Complexitatea tematică e dublată de o scriitură sigură şi eficientă, cele câteva greşeli de tastare fiind simple accidente.

Nu vom spune mai mult, lăsându-vă plăcerea de a descoperi singuri calităţile textului…

Cea de a doua filă a jurnalului de Laborator SF este „Toate componentele moşului”, a domnului Bogdan Cazacu, povestire ce lămureşte, într-un fel, alegerea juriului concursului de proză scurtă Helion 2011. Spunem într-un fel fiindcă povestirea este lesne de subscris arealului science fiction, căci suntem proiectaţi, prin intermediul ei, într-un viitor în care abordarea medicală sistemic-materialistă pare să fi ajuns la performanţe uluitoare, permiţând reciclarea fiinţei umane pe componente. Ceea ce rămâne totuşi în suspans este motivul pentru care nu s-a acordat, totuşi, locul I la sus-pomenitul concurs, întrucât, între „Marioneta” lui Felix Tzele şi povestirea de faţă sunt diferenţe vizibile, fireşte, în favoarea celei dintâi, ca şi argumentele care au stat la baza premierii la pachet şi a celeilalte lucrări semnate de domnul Bogdan Cazacu, „Conversaţie între doi gîndaci de bucătărie”.

Nu ne rămâne decât să credem că nu greşim dacă încadrăm lucrarea în nişa cyberpunk, fiindcă elementele de protezare şi reconstrucţie medicală a omului ne dau, până la urmă, acest drept, şi să sperăm că, pe viitor, departajarea în deja faimosul concurs anual de proză scurtă SF Helion se va face după criterii mai clare…

În încheiere, la rubrica Arhiva, HELION ON LINE ne propune nuveleta „Sumbra poveste a Erei Sumbra”, de Lucian-Vasile Szabo. Construită din secvenţe concepute jurnalistic, unele din ele conţinând scurte comentarii de autor, strict privitoare la tehnica narativă, lucrarea pare eşafodajul unui roman social plasat la limita dintre realism şi anticipaţie. Mi s-a părut interesant mai ales modul în care izbuteşte autorul să dilueze graniţele dintre realitatea ficţională şi cea cotidiană, ca şi camuflarea abilă a proiectării acţiunii în viitor, căci elementele futuriste sunt strecurate discret, cititorul riscând să treacă peste ele fără a le sesiza semnificaţia (Stavropaulis, de pildă, îşi primeşte de la Vonica răsplata pentru izbânda avocăţească în bancnote de o mie de euro noi-nouţe, în realitate, cel mai valoros bilet de bancă UE din zilele noastre fiind cel de cinci sute de unităţi de cont). Dificil de circumscris unei anume categorii consacrate de ficţiune speculativă, considerăm că nuveleta se încadrează cel mai bine în nişa pe care am numit-o soft-socio-SF, având în vedere viitorul (apropiat) în care se derulează faptele, ca şi elementele de ficţiune politică, asezonate cu scene picante, cu iz de mahala balcanică.

Bucata face parte din volumul „Seninul cerului de sticlă”, apărut la Editura Amarcord, Timisoara, 2000, aşa încât publicarea sa la HELION ON LINE poate fi considerată ca o restituire către publicul internaut.