A sosit vremea dezgheţului şi pentru…

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

…care deschide seria de mărţişor cu capitolul IV din romanul Lenea, de Victor Martin. Pe măsură ce se acumulează, părţile publicate lasă să se vadă polifonia tematică, firească pentru o producţie de asemenea dimensiuni. Dacă în primele două capitole tema de evidenţă era cea a realităţilor multiple (universuri paralele), în ultimele două (cu precădere în cel de-al IV-lea) textul capătă valenţe de satiră socială cu fundal SF, ironia conturându-se uneori în dialoguri cu iz de comedie absurdă, ca în unele filme din anii ’80, pe care le urmăream semiclandestin, în nopţi video studenţeşti („…atât de mult s-a tras de acest punct de vedere, că s-a făcut linie. / – Au legat punctul de vedere al oamenilor cu o ață și l-au târât pe nisip până s-a făcut o linie? / – Corect, spuse ospătărița. Văd că ai înțeles. Cum cea mai scurtă linie între două puncte e linia punctată, au recurs la aceasta.”). Nu putem vorbi de greşeli, care se rezumă la infime accidente, ca în „aratând spre marea se scaune” (de scaune). Putem să conchidem însă că cititorul dornic să evadeze din realitatea cenuşie nu pare să afle, în lucrarea de faţă, cea mai potrivită dintre soluţii.

„Legenda Aeternumului”, de Aurelia Chircu, un fanatsy de rezonanţă istorică autohtonă, căci recurge la elemente de mitologie geto-dacă, suferă, din păcate, chiar de la fraza de atac, unde ni se spune: „Firicelul enervant ce i se prelingea pe ceafă, căzând apoi cu zgomot surd pe hârtia din poală…”. Imaginea e una dificil de proiectat pe ecranul minţii, fiindcă nu-i lesne de înţeles cum de ajungea în poală fluidul prelins pe… ceafă! Nu c-ar fi imposibil, dar e greu de imaginat. Primul lucru la care m-am gândit a fost că personajul are capul răsucit mortal, aşa încât ceafa a ajuns să-i steie dinainte, iar apa de ploaie prelinsă pe rotunjimea tigvei ajunge în poala sa, udând hârtia pliantului… Mi-am dat seama în secunda doi 😉 că nu asta e explicaţia. O hârtie ţinută pe genunchi e menită cititului, dar numai dacă ai capul pe umeri cum trebuie. Căci dacă ochii sunt la spate, cum ai putea citi cu dânşii hârtia de pe genunchi?… Hmm… Şi nu-i nici pe departe singura stângăcie a autoarei. În „Curând ajunseră la vâltoarea ce străjuia cele două şiruri de stânci cu forme omeneşti, ce însoţeau drumul spre insulă.”, lucrurile par cumva nefireşti, căci, cred eu, mai degrabă stâncile cu formă omenească se potriveau a străjui vâltoarea, şi nu invers, ca să nu mai vorbim de repetarea neliterară a „ce”-ului subliniat în citat… Avem parte şi de alunecări preţioase, fie de canţelarie („Băuturi, muzică, tot ce-i pe placul hedonistului Dapix.”), fie de-a dreptul emfatice („Diadema de pe fruntea-i lată poseda şi ea tot flori de camelie”), de gestionări deprimante ale virgulei (ca în „Omul rămase mut de uimire şi convins fiind că băiatul trebuie să fi fost vreun vrăjitor ceva, scuipă în palme…”, unde ar fi cel puţin o virgulă lipsă după „şi”, necesară pentru intercalarea precizării sau, de-a dreptul fatal, ca în „zămislirea lui aproape planetară, a făcut din ea un oraş atipic”, unde o găsim strecurată chiar între subiect şi predicat) şi, în fine, de câteva „delicate” eufonii („Stânca care, „să înţeleagă că ce). În ciuda unei remarcabile dorinţe de afirmare (povestiri ale sale apar luna aceasta în SUSPANS.ro, SRSFF şi Gazeta SF) şi a câtorva frumoase idei de pornire, abilităţile sale stilistice rămân, din păcate, mai degrabă neconvingătoare. Păcat.

Remarcabilă în multe privinţe este nuvela „Ziua care va veni”, semnată de Adrian Vlad, pe care SRSFF ne-o oferă în luna lui mărţişor feliată în 3 episoade consecutive: 1/3, în 23 martie, 2/3, în 24 martie şi, în fine, 3/3, în 25 martie. Autorul (destul de posibil să fie vorba de mai vechea noastră cunoştinţă Adrian Vlad Vicenţiu, semnatar al roman-foiletonului „Jocul Zeilor”, ale cărui capitole de la I la IX au fost publicate la SFera Online, începând cu luna iunie 2010 şi terminând cu noiembrie 2011) dovedeşte o bună abilitate în privinţa ştiinţei acumulării, ca şi în privinţa folosirii tehnicii suspansului. Mare păcat că lucrurile nu stau la fel şi în ce priveşte stăpânirea normelor limbii, a construcţiei personajelor şi uneori chiar a scriiturii, fiindcă toate aceste neajunsuri coboară sensibil nivelul piesei.

Aşezăm înainte de toate gafele de punctuaţie, dintre care vom menţiona aci doar două cazuri, extrem de grave din păcate: „Cel cu care discuta, își continuase la rândul său argumentarea…” şi „Zgomotele obișnuite ale dimineții, fură sparte de un scârțâit puternic de roți…”. Destul de gravă ni se pare şi scrierea (repetată) în formă greşită a unor expresii în care intervine pronumele interogativ (relativ) „ce” („Spune-mi cei cu tine”, „Mai bine mi-ai povesti cei cu sunetele acelea”, cei drept”) sau folosirea în formă greşită a verbul auxiliar „a fi”, în formarea perfectului condiţional-optativ („dacă mai fi întrebat”), ca şi o serie de dezacorduri ale adjectivului demonstrativ („aceiași limbă”, „aceiași reacție”).

Referitor la personaje, în ciuda consistenţei pe care o ating, ele se comportă uneori nefiresc, amuzându-se când nu e cazul (la masă, când atmosfera devine tensionată, cearta fiind gata-gata să izbucnească, sau în discuţia de final, când copila îl întreabă pe tatăl ei unde lucrează de fapt, acesta fiind amuzat de curiozitatea ei – „Abia se abținea să nu râdă.”). Tot de nefiresc e vorba şi în unele dialoguri. „Știi prea bine că igiena matinală menține sănătatea noastră, a fiecăruia”, spune ficei sale o mamă ce pare desprinsă dintr-un (nereuşit) clip pubicitar pentru pastă de dinţi.

În cele mai multe privinţe suferă scriitura, căci textul e spuzit cu foarte multe alăturări cacofonice (ca cineva” – de mai multe ori, „să cunoască cauza”, „răcorească cu, „Parcă confundasem”, ca cea pe care”, „întoarcă către”, ca cele” – de mai multe ori, ca celor”) sau alunecări nefireşti de enunţ, cum este cazul în „Instantaneu, în mintea mea, își făcură loc cuvintele adresate-mi invariabil de tatăl meu la orice înmormântare la care participam…”, unde exprimarea sună artificios, „Cum poți măsura ceea ce ţii cel mai mult pe lume?” (cum poţi măsura la ce ţii cel mai mult pe lume…), „suficienți de pregătiți” sau „după momentul în care ai ultima amintire cu mama”. Destul de supărătoare e şi prezenţa unor expresii de limbă deformate hilar, cum este cazul la „marile aglomerații urbane”; sensul de bază al substantivului feminin „aglomeraţie” este „îmbulzeală”, aşadar, când ne referim la oraşele suprapopulate spunem „aglomerări urbane”.

N-aş încheia fără să menţionez şi o flagrantă scăpare de logică: după ce apa devenise fatalmente vâscoasă, asistăm la o crimă prin înjunghiere şi constatăm uimiţi că sângele încă şiroia, în condiţiile în care acesta nu-i altceva decât o soluţie plasmatică de tip sărat, foarte complexă, ce-i drept, dar conţinând circa 50%… apă.

Nuvela de faţă mi-a pricinuit o consistentă satisfacţie de lectură, pe de o parte, dar şi o mare dezamăgire, pe de altă parte, căci dacă autorul ei ar fi acordat o mai mare atenţie formei am fi avut în faţă o piesă de valoare absolut antologabilă.

Celelalte texte din oferta de mărţişor de la SRSFF fac obiectul concursului e-Text şi vor fi tratate separat.

Mulţumim bunei redacţii pentru deschiderea pe care o arată autorilor încă neconsacraţi, din care se pot ivi, cu siguranţă, condeie de viitor.

Anunțuri

4 Responses to A sosit vremea dezgheţului şi pentru…

  1. vlad adrian vicentiu spune:

    multumesc pentru comentariu

  2. […] aprecieri şi despre acest fragment. Ca şi în capitolul precedent, de care am făcut vorbire în cronica povestirilor publicate de SRSFF de-a lungul lunii martie, găsim că nuanţa satirică pe fundal SF […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: