Al doilea an de ficţiuni: 7.SF-apocalipsa

Primăvara trecută, încadram într-o categorie aparte de SF povestirile abordând viaţa postcatastrofică sau modul de reacţie al individului (societăţii) în cazul catastrofelor cu caracter global. Număram în nişă nu mai puţin de 13 texte (7,39%), unele dintre ele de cea mai bună calitate, căci, se cuvine să amintim, se regăseau aici titluri ca „Suspendaţi într-o rază de soare”, de Ben Ami (la ora când scriu aceste rânduri, textul deţine încă titlul de cel mai citit articol pe site-ul SRSFF – apropiindu-se de 8000 de vizite!!! – dovada că atunci când am socotit-o cea mai bună povestire a perioadei nu m-am înşelat; prin comparaţie, blogul meu a înregistrat, în cursul anului trecut, cam 16.000 de accesări), sau „Chariboria”, de Adrian Buzdugan, piesă ce face parte din volumul „Capela Excomunicaţilor” (Editura Humanitas), câştigător al Concursului de Debut Literar UniCredit (secţiunea proză scurtă), ediţia a III-a, 2010, alături de care am aşeza şi alte suficient de bune contribuţii, ca „Pâcla” Dianei Alzner, sau „Ambuteiaj pe autostrada minţii”, de Adrian Rusnac‭ şi ‬Costin Simion.

Sub emblema temei apocalipsei (catastrofei globale), aşezăm acum 20 de texte literare, acoperind o cotă procentuală de 8,26% din recolta celui de-al doilea an scifient. Trebuie să ţinem seama însă că nu mai puţin de 5 din cele 20 de „puncte” sunt… părţi ale unei lucrări de mai mare întindere… Una peste alta, creşterea cantitativă reală (socotind numărul de titluri), ar putea fi considerată, la urma urmei, de numai 3 lucrări. Cu un spor în cotă procentuală de sub 1%, am putea să conchidem că, în palierul catastrofic, din punct de vedere cantitativ, nu s-a schimbat mare lucru. Dar să nu ne grăbim şi să luăm lucrurile pe rând.

Consecvenţi cu noi înşine… 🙂 Exact! Vom începe cu…

… care contribuie cu 6 texte. Începem derularea cu Ioana Vişan, singura autoare care punctează de două ori, mai întâi prin „Uriaşii”, a cărei intrigă este plasată într-o lume postapocaliptică ruralizată, cu climat excesiv, miza fiind valorificarea surselor de energie inepuizabilă ale epavelor unor roboţi de luptă uriaşi, şi apoi prin „Culori şi umbre”, istoria unei excursii cu final nefast într-un muzeu-oraş de pe un Pământ postatomic. Continuăm cu „Copacul”, de Liliana David, radiografiind o lume în agonie, dominată de un biotop bipolar, om-copac, apoi cu „Săracul Ben”, de Răzvan Ionescu, povestea omului rămas cu desăvârşire singur pe Pământul întreg, „Dezgheţ”, de Marian Dumitraşcu, abordând, într-un text de mici dimensiuni, motivul catastrofei glaciare, şi „Homunculi de lut”, de Gheorghe Recheşan, plasată într-o lume aridă, ca-n „Moartea Pământului”, a lui Rosny Ainé.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

Tot cu 6 texte participă şi SRSFF, care punctează prin „Feralis cena”, de Aurel Cărăşel, o „răsturnare” avocăţească a apocalipsei ( 🙂 deci, dacă te ştii păcătos, ia-ţi un avocat frumos), prin ecologista „Faundtele”, de Mihail Grămescu, incert-secvenţiala „Praf”, de Costin Florian Miron, „Satelitiştii”, de Victor Drăghicescu, piesă ce ne-a atras atenţia prin structură şi tensiunea transmisă, dovezi că autorul are har, „Particula lui Bohnem”, de Claudia Gehl, un avertisment în tuşă hard-SF asupra pericolelor presupuse de insuficienta înţelegere a legilor naturii şi, în fine (dar nu în ultimul rând), „NOxigen 17.95”, de Eugen Lenghel, povestire pe care am apreciat-o şi pentru că, în pofida plasării intrigii într-o lume aflată în colaps ecologic, reuşeşte un final pozitiv, găsind loc unui grăunte de speranţă.

HELION ON LINE

Contribuţia revistei HELION ON LINE constă într-o singură povestire, „Realitatea după cutremur”, de Alexandru Marinescu, pe care am găsit-o însă bine scrisă şi încărcată de simboluri alese, iar acum o socotesc între lucrările cele mai reuşite ale anului scifient.

GAZETA SF

Deşi cifrele ar indica drept câştigătoare la productivitate (iarăşi) pe Gazeta SF, suntem obligaţi a face menţiunea că 5 din cele 7 texte cu care punctează aceasta sunt părţi ale unei nuvele publicate în foileton. Este vorba de „Vremuri tainice”, de Aurelia Chircu, o construcţie ficţională de clară influenţă (imitaţie?) nord-americană. Alături de ea mai stau numai două titluri, şi anume „Agonia”, de Florentin Ionuţ Haidamac, un eşantion de sfârşit de lume fără nicio speranţă şi „Spiritul Timpului”, de Cătălin Cofaru, în care evitarea sfârşitului ţine de alegerea unei alte ramificaţii de timp (cronochirurgie).

În loc de concluzii…

…avem a remarca faptul că NAUTILUS, SRSFF şi Gazeta SF participă în cote aproape egale pe acestă poliţă, că HELION ON LINE a punctat o dată şi bine, că SFera Online nu are, din păcate, nicio contribuţie în această nişă şi că au rămas de împărţit 🙂 exact 140 de povestiri, ce urmează a fi distribuite pe 8 direcţii…

Dar despre toate astea în articolele viitoare.

Anunțuri

One Response to Al doilea an de ficţiuni: 7.SF-apocalipsa

  1. […] Al doilea an de ficțiuni: 7.SF-apocalipsa […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: