Trei mărţişoare nautile

Începând cu luna martie 2012, prima din cel de-al 3-lea an scifient, nu vom mai face o singură cronică pentru toate povestirile care apar în decurs de o lună, ci vom consacra fiecărei publicaţii un articol aparte. Ele vor fi afişate, de regulă, până cel târziu la finele primei duminici din luna următoare, cu excepţia cazurilor în care… Ştiţi, domniile-voastre… 😦 …Nimeni nu e perfect… (sănătos)… Şi în plus, „Moş Drăcilă ne pândeşte”, ca să cităm o celebră replică dintr-un celebru film cu nu mai puţin celebrul Bruce Willis.

Spre a păstra ceva din mai vechile obişnuinţe, prima cronică va fi consacrată povestirilor publicate de…

…care deschide extrem de bine cu povestirea „Învăţătorul”, de Mircea Liviu Goga. Cronologic, textul e probabil o restituire, căci a fost scris în 1984. Deşi dificil de conformat unui anumit areal de ficţiune speculativă, amănunt prin el însuşi edificator în privinţa calităţii, constructul poate fi încadrat, cu toate riscurile ce decurg de aici, în nişa socio-SF, fundament pe care autorul mixează polifonic mai multe idei de mare amplitudine. Inedita versiune a temei contactului (ce are loc, de astă dată, între două zone culturale umane foarte diferite, fără nicio implicare extraterestră) aminteşte de „Ţinutul uitat de timp” („The Land That Time Forgot”), romanul de aur al lui Edgar Rice Burroughs, ecranizat în 1975, în regia lui Kevin Connor. Ca şi în lumea imaginată de romancierul american, ideea că omul natural, total integrat mediului său, este eminamente bun, pe câtă vreme omul civilizat, foarte grăbit să stăpânească totul prin forţă, nu e, la urma urmei, decât un lamentabil monument de ignoranţă hărăzit [auto]distrugerii pare mai mult decât evidentă.

Întregul eşafodaj de idei şi trăiri este susţinut în chingile unei scriituri robuste, lipsită de excese stilistice, amintind de procedeele naraţiei clasice. Socotim lucrarea un model. Am citit-o cu plăcerea pe care o aveam sorbind povestiri ştiinţifico-fantastice în vremea adolescenţei. Motiv pentru care mulţumesc autorului şi bunei reviste nautile.

Despre „Bumerangul lui Zeeler”, de Marian Dumitraşcu, în articolul „Ficţiuni în miez de vară” (1 august 2010), apreciam că „realităţile vieţii lui Bob, personajul său central, se amestecă în maniera în care Philip K. Dick mixează lumile din capul lui Bob Arctor, în romanul „Substanţa M”. Narcotizat, vine vremea în care Bob aude voci. Nici televizorul dat tare nu le mai acoperă. Televizorul acela ciudat, care difuzează filmul vieţii celui ce priveşte. Celui ce se priveşte murind şi renăscând într-o altă viaţă. Un remix al propriei vieţi, pe care ar fi frumos să şi-l poată regiza el însuşi. În orice moment. Şi n-ar fi nevoie decât să strige „Tăiaţi!”. Apoi să reia scena. Şi să fie bine…”

Recitind-o pentru a treia oară (am descoperit-o mai întâi aici, la SFera Online, pe 11 iulie 2010, apoi aici, în Gazeta SF, numărul din noiembrie 2011), găsesc în povestire frecvenţe compatibile şi cu atmosfera din romanul „Ubik”, al aceluiaşi Philip K. Dick, mesajul „eu sunt viu, voi sunteţi morţi” fiind, în ambele lucrări, cât se poate de elocvent.

Şi a doua piesă nautilă de mărţişor merită toate mulţumirile. Totuşi, ne-am bucura să primim din partea domnului Marian Dumitraşcu şi alte dovezi de măiestrie scintificţională. 🙂

„It’s a long way to Kathmandu”, de Gheorghe Recheşan, mi s-a părut a avea ceva din atmosfera suprarealistă a romanului „Casa cu o mie de etaje”, a scritorului de origine cehă Jan Weiss. În ambele cazuri, suntem proiectaţi într-o stranie experienţă onirică a unui personaj aflat la limita dintre viaţă şi moarte, motiv pentru care am plasa povestirea de faţă în nişa realităţilor (universurilor) paralele, fără a-i nega o anumită polifonie tematică, motivată mai ales de existenţa elementelor distopice dintr-un viitor relativ apropiat, în care sunt uşor de recunoscut tiparele evolutive ale corporatocraţiei contemporane.

Deşi consistentă ca teme şi ideaţie, construcţia ficţională nu este una suficient de împlinită, şi credem că vina o poartă din nou acea precipitare de care dau dovadă mulţi dintre autori, foarte grăbiţi să-şi vadă numele în revistele de gen. Febrilitatea e vizibilă mai întâi în neglijenţa cu care sunt uneori folosite timpurile verbale. În frazele ce urmează, de pildă, timpul verbului subliniat (prezent) e nepotrivit în context, fiind intercalat între două verbe în perfect simplu, „ieşi” şi „pendulă” (de la a pendula): „Jurgis ieşi, clătinîndu-se nesigur pe tălpile bocancilor scîlciaţi, cu ochii încă împăienjeniţi din cauza leşinului. Uşa roşie scîrţîie din nou, închizîndu-se în urma lui, iar mingea aurită pendulă uşor cam la cinci palme deasupra creştetului său.” Avem, aşadar, o primă acţiune petrecută în trecutul apropiat (ieşirea lui Jurgis), apoi o acţiune consecutivă ce are loc în prezent (uşa scârţâie) şi, în fine, o ultimă acţiune petrecută, nefiresc, iarăşi în… trecutul recent (pendularea mingii aurite de deasupra uşii).

Tot pe seama arzătoarei dorinţe de a da gata textul s-ar putea pune şi unele enunţuri descriptive care îşi pierd firul, cum este cazul în „Avea mai puţin de cincizeci-cincizeci şi cinci de inchi, era cocoşat ca-n romanele franţuzeşti de duzină, iar capul chelbos, icteric, dotat cu un nas de tapir împăiat, pleoape de ţestoasă îi tremura continuu cînd se îndreptă şchiopătînd cu mîna întinsă în direcţia lui.”, ca şi o serie de erori mărunte, în general izolate, din care manţionăm: „basketball”, „înafară de”, „deformat de rădăcinile vînjoase sicomorilor.”, „contra-alto” (contralto), „îi ură în gînd émecherului” (şmecherului?), „gogoşi unsuroşi [??] (gogoşi unsuroase – substantivul e de genul feminin) umpluţi cu gem”, „a cărui apetit” („apetitul” e al doamnei Gecko, aşadar al cărei apetit), „Ce le păsa celor [din] comisia senatorială de sănătate publică” etc. Acestora li se alătură o virgulă (izolată) uitată unde nu trebuie: „Şmecherul care i-o vîndu, îl asigură că…”.

Scriitura trădează un autor cu har, căci reuşeşte destule imagini interesante („timpul se scurgea ca un pîrîu nămolos printre bălăriile orelor”), între care se strecoară însă şi unele formule de vădită stângăcie („moţăind proptit între cocoaşe, legănat de mersul legănat al Perlei), pe care le-am pune tot în seama slabei dorinţe de a rescrie.

Cu niţel mai multă răbdare, cu ceva mai multă aplecare pe detaliu, Gheorghe Recheşan ar putea să fie un condei fantastic dintre cele mai argintate. Mai rămâne să-şi dorească şi domnia-sa asta.

Mulţumim încă o dată, pe final, revistei NAUTILUS, pentru cele trei mărţişoare ficţionale şi tragem nădejde că abordarea prozei de ficţiune speculativă pentru fiecare publicaţie în parte nu constituie o surpriză neplăcută pentru cititori.

Reiterăm precizarea că aria de monitorizare este aceeaşi ca în precedentele douăsprezece luni, adică NAUTILUS, SRSFF, HELION ON LINE şi Gazeta SF, în locul SFerei Online introducând SUSPANS.ro (proza scurtă de autori români).

Sperăm că până în prima duminică a lui april să avem toate cele cinci articole publicate.

Vă urez numai bine! 🙂

Anunțuri

6 Responses to Trei mărţişoare nautile

  1. Foarte bună alegerea revistei SUSPANS!
    Chiar o vedeam alături de restul ziarelor de gen. Mă bucură alegerea dumneavoastră… are şi Gazeta un contra-candidat haraşo!

  2. oliviu craznic spune:

    Felicitari pt introducerea Suspansului sub lupa. Si pt tot restul:)

  3. danrec spune:

    thank’ s scifi, foarte utilă recenzia ta.nu e vb de arzători dorinţe de postaci doar de timp.timpul ăla care pt Jurgis curge mîlos printre bălăriile orelor la mine e torent nemilos.dap, voi rescrie cîndva poate pt o antologie toate textele de pe nautilus, cine ştie poate vor avea cititori la fel de atenţi şi interesaţi de anabasisul lent al unor situaţii fiction şi nu numai!

    • mirco67 spune:

      Lăudabilă intenţia de a rescrie textele lansate pe NAUTILUS. Şi mai bună ar fi fost rescrierea înainte de publicare… 😉 Oricum, ar fi păcat să nu fie redactate corespunzător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: