Dilemă

mai bine să uităm prezentul,
să ne întoarcem în trecut
spre-a ne convinge cum pieriră
saurienii dintr-odată,
ori ca să cercetăm pedanţi
moartea lui Poe, tare suspectă,
ori dispariţia în neant
a lui de Saint-Exupery,

să ne întoarcem, să ne-ntoarcem
la serile de altă dată,
în care încă nu uitasem,
şi mai ştiam să fim copii.

aşa vă spun, vă strig, vă conjur
dar cine stă s-asculte ruga
preocupaţi de banul-zeu,
slujind nestinsa-i liturghie?
Poe? cine-i Poe? Exupery?
ce-mi trebui’ toate astea mie?

dar oare cine mai sunt eu?

18 decembrie 2010

Anunțuri

10 Responses to Dilemă

  1. Poezia e singura cratie pe care nu o comentez, doarma las patruns de mirajul ei.
    PS: Cand o sa avem o parere la restul povestirior din coltisoarele netului de luna trecuta ;;)?

  2. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  3. Mircea, vezi ca „dintr-odata” se scrie „dintr-o data”, iar „alta data” se scrie „altadata”, intrucat este un adverb cu sensul de „odinioara”…
    Si mai ai probleme cu semnele de punctuatie: pui virgula intre verbul „nu uitasem” si conjunctia „si”.
    Cat despre poezia ta, incearca sa eviti constructiile de genul:
    „ori ca să”, poezia mizeaza pe limbaj concentrat, tocmai prin aceasta caracteristica se diferentiaza de proza. Acolo puteai sa folosesti direct conjunctivul.
    Un alt exemplu de constructie stangace: „în care încă nu uitasem(ce nu uitasem?),
    şi mai ştiam să fim copii.” As prefera: cand mai stiam sa fim copii (suficient)
    In rest, remarc inclinatia catre poezie, nu este prima oara cand sunt placut surprins de sentimentele profunde, exprimate destul de clar. Multam pentru gandurile tale si pentru poezie.

  4. mirco67 spune:

    Domnule Cargea, dicţionarul ortografic din 2002 vă dă dreptate în privinţa formei „dintr-o dată”. DOOM2, din 2005, consfinţeşte însă, după câte ştiu, forma „dintr-odată”. La fel stau lucrurile şi în privinţa lui „altă dată” şi „altădată”. Noile norme , consfinţite de gramatica de la Academie (de prin 2005, pare-mi-se, două volume, totalizând cam 1700 de pagini), au reuşit să transforme limba română într-un teritoriu incert şi plin de capcane. Îmi sunt antipatice multe din noile reguli, iar pe unele le consider adevărate blasfemii. Cazul scrierii cu „â” în loc de „î”, bunăoară. Dar Academia Română (care, în treacăt fie spus, a adoptat „â”-ul printr-un vot al întregului for, deşi cei doi lingvişti prezenţi au votat, după cum ne spune regretatul Pruteanu, unul împotrivă, iar celălalt cu abţinere, adicătelea cu un vot mai mult „politic”) face, până la urmă, legea.

    În privinţa limbajului poetic, avem moduri diferite de a vedea lucrurile. Felul dumneavoastră „chirurgical” în care judecaţi problemele de punctuaţie în versificare limitează, după umila mea părere, direcţiile simbolice. Eu văd limbajul poetic într-o formă mult mai spontană, mai fluidă, dacă vreţi, mai viscerală. Dumneavoastră sunteţi un raţionalist, care iubeşte şahul, iar din textele pe care le scrieţi transpare o anume afinitate pentru un soi de algoritmizare a esenţelor adânci. Eu am preferat întotdeauna iubirile la prima vedere, erupţiile spontane şi spiritualitatea de agapă, între colegi cu duh.

    Poezia este de o infinitate de feluri. Nimeni, niciodată, nu va reuşi să găsească destule reguli pentru ea.

    Vă mulţumesc pentru observaţii. 🙂

  5. Multam de precizarile cu Doom-ul, inseamna ca limba romana se duce pur si simplu dracului! Poezia o judecasem dpdv critic, cand o scriem o scriem spontan, sub influenta sentimentelor, dar cand o analizam trebuie sa o facem detasat, dupa alte norme. O sa fiti surprins, eu sunt berbec si scriu intotdeauna exploziv, la sentiment, aproape inconstient, dar mi-am format si deprinderea critica, aceea de a analiza textul, subtextul si multe alte detalii tehnice ce tin de critica literara. Din cate stiu, sper sa nu ma insel, se accepta ambele forme in privinta diacriticelor, este o chestie de alegere pana la urma. O discutie constructiva as spune. Multumesc inca o data si sunt nerabdator sa mai citesc si alte poezii!

    • mirco67 spune:

      Soţia mea e absolventă de filologie. Română-franceză. A terminat în vremile bune, în care se cânta „Gaudeamus igitur” din toţi boşogii la absolvire, iar „academia” era „academia”. Ea însăşi rămâne uimită când, obligată de împrejurări să cerceteze sfintele dicţionare, găseşte în ele reguli ale noii gramatici academice pe care le socoteşte în totală opziţie cu ceea ce era considerat, nu cu mult timp în urmă, academic.

      În privinţa lui „altă dată” din „Dilema” mea, am ezitat mult dacă să scriu în forma veche sau cea nouă. Până la urmă, nici nu mai ştii cum să iei o expresie! Când spui „altă dată”, înţelegi „în altă împrejurare” („în alte împrejurări”) şi este locuţiune adverbială, după cum precizează bunul „Dicţionar ortografic al limbii române”, ediţia 2002. „Altădată” este adverb, iar înţelesul său se referă la un moment de dimp din trecut, nu foarte clar localizat. Eu am optat pentru înţelesul „în alte împrejurări”, adică într-o altă lume, trecută, şi care nu va mai veni. Cel puţin, nu prea curând.

      În materie de critică, cei ce se ocupă la modul serios cu asta abordează lucrurile în foarte multe feluri. După părerea mea, critica profesionistă seamănă tot mai mult cu economia, despre care un dascăl al meu spunea că este ştiinţa în care eu emit o teorie spunând numai adevăruri, iar dumneata mă combaţi în toate, spunând, la rândul dumitale, numai adevăruri. Revenind la poezie, până la urmă, contează cum este receptată curgerea ei de către cititor. Contează dacă place sau nu. Iar chestia cu plăcutul e relativă. Unii văd sensurile vocabulelor într-un fel, alţii în altul. Vorba poetului: „nimeni nu ştie prin ce fel de mijloace ajungi să fii un porc sau o persoană respectabilă”. 🙂

  6. pasadia spune:

    mai bine să uităm prezentul,
    să ne întoarcem în trecut

    -sa ne intoarcem in trecut… cam pleonastic (in context, desigur).

    -cum pieriră saurienii dintr-odată,
    -să cercetăm moartea lui Poe
    -dispariţia lui de Saint-Exupery
    Suna a propuneri de activitate pentru un cerc de…, sau cenaclu… -:) Cu siguranta trebuie construit suportul poeziei, dar nu trebuie pierdut din vedere fiorul poetic pe care, in mod evident, il simtiti din plin (dupa cum se vede mai jos).

    -ori CA să cercetăm pedanţi

    Nu, nu mewrge. Dupa parerea mea distruge cursivitatea, o anume sonoritate a textului. Daca in strofa doua versul trei ati introdus adverbul -inca- (desi costructia versului are de suferit) tocmai pentru a asigura fluenta, de ce nu ati face corectia necesara si aici -ar castiga un oarece la… muzicalitate; in text, exista o astfel de tendinta.

    Consider nefericita ideea de a combina versuri fara rima, cu versuri cu rima. Sunt si ceva argumente, dar eu nu cred in ele. Imi inchipui ca in functie de subiect, de cea ce vreau sa spun (sa sugerez) imi aleg, construiesc, propun o anume tehnica poeticeasca, pe care firesc ar fi sa o folosesc pe tot parcursul poeziei. Sigur, daca ar fi in mod zdrobitor in avantajul poeziei…

    Altminteri, domnule Coman, aveti o inclinatie catre poezie (si catre poezie) care ar merita pusa in valoare.

    Cu simpatie!

    • mirco67 spune:

      Vă mulţumesc pentru critica necruţătoare! 🙂 Şi pentru vizita neaşteptată. La fel de mult.

      Versificaţia mea… eh! Scriam prin liceu poezele mai… poetice. 🙂 Aveam un alt fel de a vibra atunci. Mai curat. Nu mă năclăise mizeria asta de mediu social în care ne bălăcim dedicaţi, adulţi fiind. Când citesc unele dintre ele, îmi pare că nici nu le-am scris eu. Oricum le-aş privi însă, parcă tot se vede „spontanismul” şi lipsa de şlefuire, căci n-am scris niciodată poezie cu adevărat. Doar am… lăsat-o să iasă… După care…

      Pusă în valoare? 🙂

      Se mai citeşte azi poezie în afara unor cercuri relativ închise?… Şi cui i-ar plăcea neghinele mele şchioape… Căci tehnicile poeticului nu fac parte din bagajul meu de cunoştinţe…

      Oricum, vă mulţumesc tare! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: