„Antigrafomania”

Grafomanul este, conform definiţiei de dicţionar, o persoană care are mania scrisului, dorindu-şi în acelaşi timp, cel mai adesea cu ardoare, ca lumea să afle despre nobila sa preocupare şi să-l preţuiască pe măsura sârguinţei sale. Uneori, atunci când insul suferă în plus şi de mania persecuţiei, exercitându-şi neostoit dreptul la petiţiune, domnia-sa se revarsă public printr-un val de reclamaţii depuse pe la instanţe de judecată ori pe la registraturile diverselor instituţii şi companii publice care, îi pare lui, l-au lezat fundamental. Acesta este reclamagiul profesionist pe care-l ştim cu toţii, fiindcă nu se poate să n-avem prin apropiere pe vreunul. Dar nu el face obiectul observaţiilor noastre. Noi, cei care ne îndeletnicim cu şlefuitul cuvintelor, suntem interesaţi cu precădere de spiţa grafomanilor literari.

De cele mai multe ori, grafomanul scrie într-un mod grandilocvent, spunând până şi cele mai banale lucruri în termeni suficient de preţioşi ca să stârnească cititorului avizat nedumerirea. (Să fie aici o dorinţă tainică de a sufla cu poleială propria existenţă sau stare intelectuală, pe care o simte, în forul său interior, mică, fragilă, inacceptabilă?). Dar el nu cade numai în păcatul argintării banalului. El, se vede cât de colo, nu are nici simţul expresiei, alegând cuvintele numai după criterii vagi (şi niciodată suficiente) dar inteligibile lui în clipa „creaţiei”. Tocmai de-asta izbuteşte să scrie savant în împrejurări sensibile ori romanţios despre sentimente sintetice, mumificate, pe care le protejază în carcase bombate şi vopsite strident, cu grija cu care îşi ocrotesc retardaţii păpuşile scălâmbe. Dacă de migăloasa emfază ai putea să zâmbeşti, chiar să râzi, când dai peste dovezile şocante ale sărăciei sufleteşti, surâsul îţi îngheaţă. Te simţi obosit. Cum o fi ajuns sufletul ăsta atât de beteag? De ce-şi doreşte el, biet adult subdezvoltat, să fie ca oamenii mari? Din teamă? Din spleenul concurenţei perpetuale, bănuindu-se şters din privirile strălucitoarelor doamne şi aruncat la marginea haitei în călduri, dimpreună cu sămânţa lui inutilă de pechinez?

În lucia sărăcie a trăirilor, grafomanul caută cu orice preţ să fie original. O face cu disperare. Nici nu-şi dă seama când textul său a devenit mai întâi ceţos, apoi greu de urmărit, iar la final ininteligibil, socotind cu entuziasm că toate astea sunt semne ale genialităţii în sfârşit dobândite, cu trudă, ori graţie inspiraţiei divine. Oricine poate! Oricine! Prin sârguinţă şi prin voia muzelor, vai!, atât de capricioase.

Fără a avea vreo pretenţie de tratarisire exhaustivă, am lăsat mai la urmă trăsăturile fundamentale ale grafomanului: puterea de muncă (ooo! da! scrie monumental!), consecvenţa (nu renunţă decât cu mare greutate şi, mai ales, nu întrevezi în succesiunea edificiilor sale „literare” niciun progres – e al naibii de conservator) şi cerbicia cu care-şi apără reduta (căci se socoteşte, mai presus de orice îndoială, un geniu neînţeles).

Acestea ar fi, cred eu, semnalmentele definitorii ale grafomanului. Ele s-ar putea constitui într-un soi de portret robot pe care redacţiile publicaţiilor l-ar putea utiliza (în această formă ori într-o versiune mult îmbunătăţită, fiindcă loc este) pentru a nu scăpa între consacraţi pe unul dintre ei. Fiindcă „arta” lor nu e nici pe departe literatură. Iar ficţiune speculativă încă şi mai puţin. Semnele de creştere pe care le-a dat în ultima vreme „spec-fi”-ul autohton reclamă neîntârziat o acţiune sistematică de îngrădire a grafomaniei. Mai târziu va fi mult mai greu. Chiar dacă s-ar înregistra, la început, o scădere a numărului de texte publicate, calitatea ar creşte. Iar noi toţi am avea numai de câştigat.

Anunțuri

6 Responses to „Antigrafomania”

  1. Nu ştiu dacă ar trebui să mă simt vizat de acest articol, dar citindu-l îmi dau seama că în anumite puncte mă intersectez cu acest grafoman virtual, mai ales când vine vorba de căutarea unor idei originale… Însă nu-mi consider micile povestiri inafilibile şi nici nu mă cred persecutat ori caut motive de scandal. În ceea ce mă priveşte ştiu că este o luptă cu mine însumi şi că în cele din urmă voi reuşi să descătuşez ideile ce roiesc prin mine…

    • mirco67 spune:

      Între „chemare” şi „manie” există unele asemănări, dar deosebirile sunt, în cele din urmă, fundamentale. Căutările vocii proprii îl pot devia pe condeierul adevărat, cufundându-l pasager în tot felu de excese. Diferenţa esenţială face ca el să-şi poată găsi drumul singur, prin forţele sale, lucru de care grafomanul nu va fi niciodată capabil. Dezbărarea de excese este, în fapt, un test pe care scriitorii îl trec, iar grafomanii nu.

      Bogăţia de idei e minunată. Greutatea constă în a le turna firesc în timparele limbii. Pentru asta e nevoie de cunoaşterea cât mai exactă a regulilor de scriere şi vorbire, care se pot deprinde prin studiu, şi de simţul firescului, cu care ne naştem sau nu, iar dacă nu ne-a fost hărăzit, nu-l vom dobândi niciodată.

  2. Stefana spune:

    Efortul de a citi multe texte lunar se vede aici. In ultima vreme, eu n-am mai urmarit tot ce apare in spatiul literar virtual, asa ca m-am protejat intr-un fel. In schimb, cu reclamagiul de profesie ma intalnesc tot mai des pe la instante. Am cautat si o parte buna a unui asemenea personaj, dar inca n-am reusit s-o gasesc.

    • mirco67 spune:

      În câteva rânduri, cotropit şi de alte multe şi mărunte neplăceri, m-a bătut gândul să renunţ. Să ies din scenă, să şterg blogul, şi gata. Cineva mi-a spus că astrele sunt favorabile acum ăstui fel de depresii. Bizuindu-mă pe priceperea sa astrologică, deşi sunt inginer de formaţie, am rămas să împing la carul sefist. Cel puţin până în 2012. 🙂

  3. lili3d spune:

    Deşi cred că este foarte greu şi, uneori, plictisitor, sunteţi, cum am mai spus, un reper.
    Aşa că, mai staţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: