Post-Eclipsum

E zero şi doişpe după eclipsa totală. Golesc berea asta pe care nici n-am voie s-o beau. Eclipsa s-a dovedit un mare fâs. Unul cosmic. Am fâsâit-o noi, homosapienşii, cu înţelepciunea noastră de doi bani. Am bâjbâit cu maşina vreo treizeci de minute ca să găsim un loc în care să nu ne cotonogească priveliştea luminile gălbejite ale oraşului… Oraşului… Comunei, între timp, fiindcă un mare reformator al sistemului medical a găsit de cuviinţă să ne desfiinţeze spitalul mai vechi de o sută de ani. Acum avem vreo trei dispensare… Şi multă poluare… Vine din zare, că industria, la cât e de sublimă, lipseşte cu desăvârşire. Pâcla a-nvăluit poalele cerului. Numai atât cât Luna să-şi piardă aproape de tot strălucirea, iar eclipsa să fie numai un soi de iluzie. Dar m-am prins de un lucru. Cu binoclul meu de şaizeci de lei m-am prins. Măreşte de zece ori, dar e destul ca să te prinzi dacă eşti băiat deştept. Iar eu sunt deştept, nu mai încape nicio îndoială. Doar am rămas în România, nu? Şi dacă tot am rămas, caut şi eu o eclipsă ca lumea, una totală, s-o privesc drept în ochi şi să mă dau ciumeg pe blog. Băi, ce tare sânt! Mă dedei cu eclipsa, băăăă! Şi mă prinsei că Luna e sferică, tati. Adică nu-i tipsie. E 3D. Pe bune…

Cu chiu, cu vai, găsirăm o locaţie destul de întunericită. Trecurăm liniile de cale ferată prin gara de marfă, şi ne oprirăm în beznă, pe drumuşorul către Slătinic, un sătuc ce se lasă spre sud, ca Ţările Calde. Că mă leagă de el nişte calde amintiri. Luna era pitită în tufele pâcloase de la poalele ceriului, luptându-se cu umbra de i-o arunca Pământul peste oceanul de lumină de vine din soare. Dar ce să vezi prin pâcla aia? Mai nimic. O lună palidă, niţel sângerie, pe care umbra venea mai degarbă ca o mântuire, decât ca o năpastă. La unşpe şi doişpe se făcu eclipsa maximă. Ridicai din umeri. Doamna de-mi poartă numele de familia se minuna de stelele lucind pe parte ailaltă a cerului. Eclipsa nu era decât un pretext. Doamne, ce bine că nu m-am însurat cu ea degeaba!

La unşpe şi vreo şaişpe minute, întorserăm ditai Matizul pe drumul îngustuţ, da’ io reuşii din trei mişcări, ca la şcoala de şoferi, chiar dacă fu noapte cu eclipsă (şi poluare), şi când plecarăm spre urbe, ce să vezi. Se pusese bariera! Licăreau luminile ălea roşii, de zicei că jucăm în „Întâlnire de gradul III”. Un mărfar se scremu să plece din linia doi, şi cât trecu el, pasagera lăsă scaunul din drapta pe spate, la maxim, şi zise că se poate dormi în Matiz mai bine ca-n cort. Pentru cele cincizeci de kile ale ei, e cât se poate de adevărat. E aşa de adevărat că aproape s-o fure somnul până-şi trase namila coada de pe macazuri. Când se aprinse albul clipitor, tresări. Cătă pe cer luna. O furaseră arborii pădurii din Lunca Banului. O furase umbra Pământului. Luna nu mai era. Eram eu, doar eu, ţinând de volan şi trecând precaut peste craterele lunare din asfalt.

Acum scriu toate astea colea. Nu prea ştiu nici eu de ce.

Sper că luna scăpă cu bine din chingile eclipsei.

Oi vedea-o mâine. Dacă nu o da iar vreo ploaie, cu fulgere. Ori numai fulgerele, că aşa se întâmplă pe la noi.

Se termină şi berea… Şi alunele…

Cred că e cazul să… intru în eclipsă. Parţială… Că mâine începe o altă zi… În care vârcolacii şed la pândă să muşte din ce-avem mai drag… ‘Tu-le America lor de vârcolaci!…

Anunțuri

10 Responses to Post-Eclipsum

  1. lili3d spune:

    Ieşirăţi, domnu’ Mirco din eclipsă?
    Vă doresc o zi cu soare nearzător!

  2. balinferi spune:

    Felul tău de a vedea lucrurile, dragă Mircea, este absolut fascinant!

  3. Imi si imaginez tancurile din Myst iesind in fata Matizului. Finalul acela de nota 10 pe muzica serafimilor Lisei. Imi plac craterele lunare din asfalt. Chiar acolo se termina povestirea. Nimic in plus. Public-o! Sau daca nu, ti-o public eu la Sfera.

    • mirco67 spune:

      Prefer să rămână pe post de împeniţare, domnu’ Ionuţ. Mulţumesc de ofertă. Mă tot duc cu gândul, de ceva vreme, să vă trimit o neghină de-a mea la SFera Online. Dar mai sefe, aşa. Că asta e niţel prea „mainstrim”… 🙂

  4. Mihaela spune:

    Mie imi place locatia destul de intunericita. 🙂 Imi plac si craterele din asfalt fiindca mi-au conturat o alta imagine. Una in care se face intuneric si Mircea chiar ajunge pe Luna. De fapt realizeaza mai tarziu unde a ajuns, adica sotia lui isi da seama prima, fiindca nu s-a casatorit degeaba cu ea. 🙂

    • mirco67 spune:

      Am auzit prima dată cuvântul „întunericit” din gura fratelui lui Nicolae Ceauşescu, generalul, audiat la procesul de după ’90, reţinut pentru vina că avea acelaşi nume cu „ăl mare”. M-a distrat cumplit vocabula, socotind-o dovadă de analfabetism. A mai trecut ceva vreme până ce am descoperit că e acceptată în fondul lexical oficial al limbii române, figurând în unele dicţionare. Mi-am spus atunci, pentru a doua oară: „Ştiu cu ce ar trebui să înceapă o campanie mondială de alfabetizare!… Cu mine…” Apoi m-am căsătorit. Ea absolvise deja filologia…

      • Mihaela spune:

        Mie imi place pentru ca asa se spune in zona in care am petrecut multe din vacantele copilariei. Dupa ce reveneam dintr-o vacanta mai lunga ma pomeneam ca scriam sau vorbeam asa. Pe general nu l-am auzit niciodata vorbind.
        Comentariul nu a fost nici pe departe ironic. De altfel, e de asteptat ca a se intunerici, intunericit sa se formeze de la intuneric.

      • mirco67 spune:

        N-am luat comentariul ca pe o ironie. Răspunsul meu era însă unul autoironic. „Întunericit” e un regionalism pe care îl găsesc azi „cu lipici”, ca vorbele bunicului. A fost o vreme când habar n-aveam că e o vocabulă românească neaoşă. L-am folosit ca să dau împrejurărilor poveştii un aer „de la ţară”, că aşa e pe-aici. Ca la ţară. Numai că eu iubesc meleagurile astea cu sălbăticie, aşa cum sunt ele. Cu oamenii locului e mai greu. Uneori mă amuză naivitatea lor. Dar în alte dăţi simt cum neştiinţa lor mă trage în jos. Avem, totuşi, aspiraţii şi preocupări foarte diferite, iar Mama UE (a nu se folosi doar sigla!) vine peste noi, impunându-ne reguli pe care nu suntem pregătiţi să le respectăm.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: