Capriciu de april

Tradiţional, aprilie e luna cea mai capricioasă. Nu întâmplător, despre fetele nehotărâte se spune că sunt capricioase ca o lună de april. Se pare că acest adevăr nu e în general valabil doar din punct de vedere meteorologic… Dar să vedem despre ce altceva ar mai putea fi vorba…

Întâiul text nautil al lunii lui april este povestirea „Sfidarea”, de Mihail Grămescu. Textul său este, în primul rând, greu de încadrat. Vorbindu-ni-se de jurnalul apocrif al lui Pigafeta, gândul ne-ar putea duce la o istorie alternativă. Trimiterile la Fiara apocaliptică din mitul creştin aruncă şi ele săgeţi de lumină, dar înspre tema creaţionistă şi, în egală măsură, către ficţiunea speculativă de inspiraţie mitologică. Mesajul este însă unul difuz, drapat în faldurile unei scriituri poetico-filosofice. Grafia e aproape la nivelul excelent, fiindcă n-am găsit decât o mică scăpare, „de viteză”: „necavateresc” în loc de „necavaleresc”.

A doua escală nautilă o constituie un scenariu al unui film de animaţie cu temă antirăzboinică, realizat de Animafilm în 1984. Pelicula, ca şi scenariul, poartă numele „Banchetul armelor”. Textul e semnat de Dan Ursuleanu. În acest război global stilizat, dezvăluind natura umană violentă până dincolo de marginile logicii, văzul ne e din păcate şfichiut de schijele unor mărunte greşeli de scriere, trădând o redactare mult prea grăbită: „Se aude comanda ţi cercurile se materializează”; „Un ttranmdafir”, „Păsttrează”; „Aspoi, terenul”; „explloziile”.

„Interview. For a Job”, de Narcisa Stoica, a treia povestire oferită de NAUTILUS, este o producţiune de limbă engleză, peste care vom trece. Textele în altă limbă decât cea românească nu fac obiectul acestor recenzii. Nu vom conta pe ea nici din punct de vedere statistic. Credem că redacţia bunei noastre reviste ar trebui să consacre acestor povestiri o rubrică separată de proză, sau măcar o secţiune separată în cadrul celei deja binecunoscute.

A patra producţiune literară oferită nouă de redacţia dragei reviste este compoziţia „Scriitorii”, semnată de Liliana David. E o piesă şlefuită în rostiri frumoase, rotunde, aşezate într-un şirag lucitor, ca întâmplările dintr-o călătorie rituală a devenirii. Am putea întrevedea poate, prin dantelăria cuvintelor, devenirea apostolică a celui ce, prin cuvânt, are menirea de a-i învăţa şi pe alţii. De aceea cred că textul, interpretabil şi în partitura simbolică a unui suprarealism cu irizări romanţioase, este unul de graniţă.

Curăţia expresiei derapează foarte uşor în câteva (puţine) şovăieli. Formula „perioadă temporală” are, de pildă, un oarecare iz pleonastic, iar în fraza „…desigur că relativitatea în care trăiam de mult timp, ne făcea să nu apreciem corect…”, e necesară o virgulă după „relativitatea”, pentru a asigura intercalarea corectă (între virgule) a propoziţiei subordonate („în care trăiam de mult timp”). Altfel, virgula de după „timp” e aşezată cu totul nefericit, stricând echilibrul curgerii frazei. Nu mai pomenim corectura pe care autoarea însăşi o face textului său în chiar primul comentariu publicat.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

Deschizând seria lunii aprilie la SRSFF, „Microbuzul”, de Diana Alzner, mi-a amintit de „Copilul din porumb”, a lui Andrei Valachi, pe care-am citit-o în numărul al 3-lea al revistuţei „Forum SF”, publicată de Editura Forum în 1998 (povestire distinsă cu premiul II „Supernova” – Iaşi, 1994). În ciuda câtorva minuscule accidente gen „Era Flori, Dan de la socio-economic, Radu şi doi electricieni.” (unde trebuia „Erau…”), sau „Corina era la machiaj că trebuia să intre în direct într-o jumătate de oră.” (unde parcă ar fi mers o virgulă după „machiaj”), ori a unor (puţine) imagini de o plasticitate nu îndeajuns de clară („motorul eviscerat”), scriitura Dianei Alzner are densitatea cuvenită, iar tensiunea se acumulează în ritmul potrivit ca să capteze pe cititor. Textul se remarcă şi prin paleta de teme şi idei scintificţionale la care autoarea recurge în demersul său, din care amintim tema contactului (din nou a la „Horror Express”), chirurgia temporală şi realitatea multiplă, manipulată cinic de micuţa Ariela (feminizarea numelui angelodemonic Ariel, destul de răspândit în scrierile medievale, preluat apoi în literatura cultă – vezi „Furtuna”, de William Shakespeare). Una peste alta, piesa Dianei Alzner este un candidat sigur la cea mai bună producţie a lunii.

Nu cred că am mai citit până acum vreo povestire de Beatrice Badea. „Les Fleurs du Grave” m-a şocat cu atmosfera sa întunecată, morbidă, inductoare de depresie, pe care nici ideea pozitivă din final (regăsirea fiinţei iubite dincolo de marginile vieţii) n-o mai poate atenua. Găsesc potrivit să plasez şi textul de faţă în grupa producţiilor de graniţă, fiindcă poate fi la fel de bine realist şi fantastic. De asemenea, limbajul doct, încărcat de termeni de specialitate (medicină legală?), îmi pare a atinge uneori densităţi de preţiozitate. Iar „între-deschişi”, dincolo de o anume sugestie formală, inconsistentă, se scrie totuşi într-un singur cuvânt. Ca impresie generală, textul e unul puternic, brutalizând pe cititor într-un mod incompatibil cu starea mea de moment, influenţată poate de sărbătorile de Înviere. Dar pe Beatrice Badea o mai aştept…

Am găsit interesantă expunerea lui Victor Martin din povestirea sa numită „Dispariţia”. Ideea misterioasei risipiri în neant a unora din cei ce audiază cursurile profesorului Horst se dovedeşte a masca o realitate socială cât se poate de evidentă: împinşi de valurile prezentului, ajungem să trăim în realităţi diferite, paralele, adică intangibile. Bulversat de dispariţia iubitei sale, Mac Hermann se decide să urmeze şi el cursul faimosului profesor, pentru a o regăsi în universul acela paralel unde ea fusese proiectată. Interpelat, profesorul Horst, un înţelept al timpurilor de acum, spune tânărului său student: „Când nu ai unde să fugi, nu ai bani pentru avion sau nu ţi se permite să pleci, începi să dispari.” „Eu de ce nu dispar?!”, întreabă acesta. „Nu eşti în contradicţie cu societatea.”, îl lămureşte profesorul. Exersând tot mai temeinic „nonadaptaţionismul” propovăduit de Horst, Hermann izbuteşte să se proiecteze şi el în propriul său univers paralel, una din multele faţete disjuncte ale existenţei noastre. După un timp, simte că, în ciuda poziţiei sale sociale, ceva totuşi îi lipseşte. Ajunge să vadă peste tot zâmbetul prietenai sale. Căutarea filonului propriei sensibilităţi nu mai e însă decât o rătăcire într-un univers paralel, ce nu mai are nimic în comun cu vechile trăiri.

Constructul lui Victor Martin, păstrând obişnuita sa linie paradoxiană, e pistruiat ici-colo de unele mici accidente cauzate de viteza scrisului („neuro-psihic”, „Din punctul mei de vedere…”, „carte ce îi este dat înapoi fără explicaţii”, „îl prinseseră în vila din unui mahăr”) şi de o punctuaţie folosită, pe alocuri, inacdevat: în „înghesuiala de pe stradă, aşteptatul metroului, o ceartă ce cei de acasă şi câteva păhărele de rom, l-au înmuiat”, virgula de după „rom” e pusă inoportun după subiectul multiplu, chiar înaintea predicatului.

Tot Victor Martin este autorul povestirii „Autopsia”, ultima publicată de SRSFF în aprilie. Dacă în „Dispariţia” haosul ce domneşte în societatea (şi gândirea) contemporană este camuflat după tema universurilor paralele (realităţilor multiple), de astă dată, cu acelaşi scop, autorul recurge la un discurs cantonat în tema contactului. Ceea ce încetează să mai fie paradoxal, tocmai în ciuda unei astfel de expuneri, este adevărul că, la noi, orice problemă, oricât de stranie, de dramatică, de uluitoare, se diluează în flecăreala enormului cor de surzi televizat, în care cântăm cu toţii, fiecare pe vocea sa.

SFera Online

Dinspre colaboratorii tradiţionali ai SFerei Online, am recepţionat în aprilie numai… o pioasă tăcere…

HELION ONLINE

Versiunea electronică timşană a revistei Helion publică în aprilie, la rubrica Laborator SF, două fragmente din romanele „2000” şi „Enclavele timpului”, semnate de Gheorghe Săsărman, căruia îi urăm multă, multă sănătate şi putere să mai scrie încă de multe ori cât a scris până acum. Nefiind vorba de proză scurtă, cele două fragmente vor fi luate în calcul la statistica anului scifient, dar nu vor face obiectul prezentei cronici, numai şi numai pentru a fi consecvenţi cu noi înşine.

GAZETA SF

De la redacţia Gazetei SF aşteptăm, negreşit, un număr dublu în luna lui mai.

Lămurire de final

…Şi acum explicaţiile. Nu e nevoie să pomenim că SFera Online şi Gazeta SF sunt principalele motive pentru care am socotit capricios acest aprilie ficţional. În plus, HELION ON LINE evită cu eleganţă lipsa colaborărilor la rubrica sa de proză scurtă, publicând fragmentele de roman pomenite mai sus, pentru care avem a mulţumi, în primul rând, bunului Gheorghe Săsărman. Până şi Nautilus, care nu duce lipsă de colaboratori (nici de cititori), chiar şi în luna Învierii Domnului, se prinde în hora capriciilor, oferindu-ne proză în limba engleză în aceeaşi rubrică în care obişnuim să cititm producţii româneşti, ba chiar şi un scenariu de animaţie, inedită recuperare pentru mulţi dintre noi. Nu mai vorbim de textul de graniţă al Lilianei David. Singurii care ţin ceva mai sus steagul povestirii româneşti de profil sunt cei de la SRSFF. Capriciosul april s-a simţit şi pe-acolo, dar numai la nivelul temelor abordate, care trimit vădit către opintelile societăţii româneşti de azi (vezi cele două piese semnate de Victor Martin), sau către tema confruntării dintre viaţă şi moarte (vezi partitura semnată de Beatrice Badea, interpretabilă şi în manieră realistă).

Vă doresc tuturor numai bine!

Anunțuri

13 Responses to Capriciu de april

  1. L.D. spune:

    Mulţumesc pentru efortul pe care îl faceţi să simţiţi atmosfera scrierilor pomenite.
    Îmi pare rău că nu aţi găsit calitatea aşteptată. Poate data viitoare, când vor înflori trandafirii.

    • mirco67 spune:

      Pe alocuri, este şi calitate, chiar destulă… Uneori cred că şi eu sunt prea pretenţios. E mai uşor să ceri altora perfecţiunea decât s-o dai tu însuţi exemplu…

  2. Oliviu Craznic spune:

    mircea, daca imi permiti o sugestie – pe blogul moshului sf gasesti proza scurta in fiecare luna, inclusiv autori ca Liviu Radu si George Lazar, iar Narcisa Stoica are acolo o proza in romaneste superba. cum pe luna aprilie am si eu o proza acolo, sugestia mea e numai PT VIITOR- nu vreau sa se creada ca incerc sa imi fac publicitate prin asta, de altfel daca ti se pare comentariul nepotrivit poti sa il moderezi fara suparare din partea mea:) . ideea ar fi ca de LUNA VIITOARE, sa iei in considerare pt analiza ta si blogul moshului – e doar o opinie.
    inca o data felicitari pt ceea ce faci pt SF-ul romanesc.

    • mirco67 spune:

      Oliviu, am mai spus undeva, într-un răspuns către Feri cred, că nu am timpul necesar să citesc tot. Aşa că am ales o zonă din web pe care o monitorizez pentru un timp, încercând să fac o medie şi să trag (de păr 🙂 ) nişte concluzii. Sigur că mai sunt şi alte locaţii în care se publică şi îţi mulţumesc pentru direcţionare dar… M-am reorientat o singură dată asupra Gazetei SF, atunci când Pro-Scris şi-a încetat apariţia, şi asta pentru ca numărul de locaţii web din eşantion să rămână constant. Identificarea tuturor site-urilor şi blogurilor unde se găseşte proză de gen mă tem că e o treabă demnă de un portal SF de mare travaliu, nu pentru un umil cetitoriu ca mine.

      Mulţumesc pentru vorbele bune!

      • Oliviu Craznic spune:

        E normal:). Oricum, ceea ce faci e super, si
        daca ar face mai multi, s-ar putea acoperi
        toata zona:)
        Bafta in continuare!

  3. Mihaela spune:

    Beatrice Badea imi pare ca seamana cu Brid Gaea. De scris e vorba, evident.

  4. L.D. spune:

    Mai am de făcut o precizare. Asta pentru că nu îmi admit propriile greşeli ortografice sau de altă natură. Aşa că am luat câteva gramatici (mai vechi şi mai noi) şi am studiat povestea cu virgulele. Dacă virgula de după cuvântul ,,relativitatea” putea fi pusă (uneori se admite lipsa ei), cea de după cuvântul ,,timp” era necesară, deoarece izola o propoziţie.Aici v-aţi contrazis un pic.În ceea ce priveşte ,,perioadă temporală”, m-am gândit că mai există şi alte feluri de perioade. Am scos cuvântul ,,temporală” şi părea ciudat. Deci, am hotărât să-l las.
    Iar încadrarea la texte ,,de graniţă” nu mi s-a părut cea mai potrivită, pentru că e vorba despre nişte entităţi nepământene care aveau o misiune şi pe Pământ. Sau n-am înţeles eu ce înseamnă textele ,,de graniţă”.
    Îmi cer scuze pentru intervenţie, dar mi s-a părut corect să fac asta, chiar dacă este cu întârziere.
    Vă doresc zile bune.

    • mirco67 spune:

      Am avut o săptămână agitată. Scuze pentru întârzierea răspunsului meu. Să începem cu virgulele… În construcţia citată de mine („…desigur că relativitatea în care trăiam de mult timp, ne făcea să nu apreciem corect…”), virgula de după cuvântul timp e aşezată nefericit între subiectul (relativitatea) şi predicatul regentei (făcea). Deci, dacă admitem că delimitarea propoziţiei subordonate atributive nu e obligatorie, atunci corect ar fi fost să nu se folosească deloc virgula („…desigur că relativitatea în care trăiam de mult timp ne făcea să nu apreciem corect…”). În cazul în care delimităm subordonata atributivă, sunt necesare două virgule, aşa cum am precizat („…desigur că relativitatea, în care trăiam de mult timp, ne făcea să nu apreciem corect…”). Sunt admise ambele forme (mă refer la cele precizate în utimele două paranteze), dar eu înclin să cred că se cuvine să evităm virgulele, fiindcă subordonata are funcţie atributivă, iar atributul nu se desparte prin virgulă de substantivul pe care-l determină. Regula este valabilă însă numai pentru cuvinte, nu şi pentru propoziţii, fiindcă uneori, când lucrăm cu propoziţii mai ample, separarea corectă a subordonatelor (inclusiv atributive) uşurează înţelegerea enunţului, devenind extrem de necesară.

      Încadrarea unui text literar într-o anume categorie este o întreprindere subiectivă. Texte „de graniţă” înseamnă că pot fi decriptate atât în simbolica ficţiunii speculative, cât şi în cea „extraspeculativă”, căreia i se spune „mainstream”. Am socotit că textul de faţă este unul de graniţă tocmai datorită acelor fiinţe nepământene. Nepământean nu e totuna cu extraterestru. Nepământene făpturi sunt şi îngerii, dar ei sunt manifestări ale spiritelor înalte, admise de unele sisteme religioase. Textul tău are în centrul său tocmai acea mecanică subtilă a devenirii spirituale pe care o traversează iniţiaţii. Un asemenea proces de formare ar trebui să sufere, într-o societate ideală, toţi cei ce urmează a se apuca de dăscălie. Unii, mai sensibili, mai cu vocaţie, se poate să perceapă astfel chiar şi în realitate perioada liceului pedagogic. Eu însumi, deşi am terminat un liceu industrial, iubesc tare mult vremea aceea tocmai datorită devenirii mele interioare, pe care o socotesc, desigur, subiectiv, împlinită…

  5. L.D. spune:

    Sunt de acord cu explicaţiile.
    În privinţa devenirii spirituale, nu m-am gândit la dascăli, la modul general, ci la nişte fiinţe care trebuie să transmită ceva (scriitorii).
    Am observat şi eu că anumiţi dascăli, tot respectul pentru aceştia, au considerat lucrurile astfel. Dar cred că liceul industrial era un pic mai greu decât cel pedagogic. Ştiinţele exacte dezvoltă mai mult gândirea. Şi, după părerea mea, cine e capabil să înveţe la matematică, va învăţa foarte uşor ştiinţe umaniste. Invers, cred că nu e mereu valabil.

  6. Eugen Lenghel spune:

    Mircea, îţi mulţumim pentru aprecieri, şi ne străduim să fim la înălţimea aşteptărilor. Evident vom căuta cu mai mare atenţie scăpările din texte.
    În ce priveşte tema prozelor, cu modestie recunoaştem că deşi nu a fost aleasă, s-a potrivit… poate.
    O apreciere critică e binevenită pentru o referinţă constantă, iar o apreciere calificată, cu atât mai utilă.
    Mulţumim pentru timpul pe care-l sacrifici urmârindu-ne!

  7. […] în numărul din 1 aprilie – aici. Şi pentru că am vorbit deja despre ea, în articolul „Capriciu de april”, nu mai revenim. Observăm doar că, pe măsură ce activitea de publicare e tot mai intensă […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: