Cântec de cuşcă

Stau înghesuit în cuşca vieţii mele. Mă zgâiesc la cer printre zăbrele. Cerul e departe, sus. Poate c-ar fi cu mult mai bine să nu mai gândesc aşa despre mine, dar viaţa s-a cam dus.

Ştii, eram cândva un tip metafizic, subţiratec, sfios, nu prea macho la fizic. Nici n-aveam atâţia ani… Problema e că mie, tata, mi-a lăsat moştenire prea mult suflet de gata. Prea mult suflet şi prea puţini bani.

Să nu-nţelegi că-i port de asta pică. Aşa a trăit el. La o adică, eram mândru că era aşa… Acum însă am înţeles prea bine că metafizica, în cuşcă la mine, nu face vreo para…

Eram trei băieţi. Şi cântam din chitare. Toţi trei aveam părul cam mare. Ne credeam beatlesmani. Numai că nimeni nu se isteriza. Aplauda fiecare din cuşca sa. Nici vorbă de faimă şi bani…

Nu-ţi face probleme pentru timpul ce vine. Vei avea într-o zi, doar pentru tine, o cuşcă a ta. Vei fi hrănit, vei trăi foarte bine, alţii vor gândi pentru tine. Iar tu îi vei vota.

Şi dacă ai impresia că zilele toate seamănă parc-ar fi fabricate, totul e spre binele tău. Când vei ajunge în rai are să ţi se pară că trăieşti totul pentru a doua oară. Nu se schimbă decât Dumnezeu.

Anunțuri

4 Responses to Cântec de cuşcă

  1. L.D. spune:

    Eu aş zice că uşa e descuiată. Deci, se poate deschide. Şi, mai sunt unii care n-au nici cuşcă. Iar în SF, cât o mai fi, totul e liber! Aşa că, metafizica ar putea crea o poartă în pereţii cuştii.Cu ieşire spre Exterior. Şi Beatles se mai cântă şi acum. Cine vrea bani când cântă de plăcere? Chitara poate fi mânuită oricând.
    Iar cei care ne reprezintă viitorul, se pare că se simt bine în cuşcă.
    Dacă vă uitaţi mai bine, e totuşi o nişă, mai greu de observat. Pe acolo se întrezăreşte…o altă lume.

    Acesta a fost un alt unghi.
    ?

  2. Bravo, ai scris o poezie frumoasa.

    Problema e că mie, tata, mi-a lăsat moştenire prea mult suflet de(-a) gata.

    Este bine sa te deschizi si sa explorezi liricitatea interioara, daca ii pot spune asa.

  3. mirco67 spune:

    În sudul României se foloseşte foarte frecvent, în limba vorbită prin destule oraşe şi orăşele, expresia „haine de gata”, adică fabricate, sau gata croite, neajustate perfect unei anumite persoane, cum face croitorul când coase haine exact pe măsurile tale. Aci, în erupţia asta lirică, „suflet de gata” e o expresie, însemnând „suflet cu sensibilitatea gata croită”, adicătelea „sensibilitate înnăscută”, şi nu e nicidecum o agramaţiune, cum se pare că v-aţi dus cu gândul. 🙂

    Mulţam de apreciere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: