Întoarcerea din neguri

Stau câteodată seara şi mă gândesc, mai cu seamă înainte să mă ia somnul, la cum era făcută lumea asta. Era făcută altfel? Ba parcă nu. Tot aşa era. Apele erau tot ape, pământurile erau tot pământuri, iar pădurile erau tot păduri. Numai că pământurile erau parcă mai pline de ierburi, apele erau mai cristaline, iar pădurile erau mai adânci şi mai întunecate, mai pline de făpturi stranii, care nu se ştie bine de unde veneau. Poate că nici nu veneau din lumea aceasta. Poate că undeva, în adîncuri, pădurile se atingeau cu alte lumi şi, acolo unde se atingeau, sufletele celor de dincolo se prelingeau peste marginile lumilor, cum se preling stropii de rouă pe frunze, dimineaţa. Şi, odată ajunse aici, sufletele acelea căpătau forme nebănuite…

Aşa credea şi bunicul meu, Gheorghe-a’ lu’ Bucătaru, pe care-l purtase războiul până hăt, departe, în inima Crimeii, de unde se-ntorsese pe jos, la destulă vreme după ce regimentul său de vânători de munte din Aiud revenise nimicit în ţară, pentru refacere.

Ruşii rupseseră oştile germane şi se prăvăliseră peste noi ca o urgie. Rămas singur, el mersese noaptea, ascultând glasurile bufniţelor plecate după hrană, ocolind satele, ca să nu stârnească vreun câine costeliv, încolăcit dinaintea vreunui bordei. Se ferea de lumină ca de îmbierea Satanei. Şi trăia ca o făptură de umbră. Ca una din făpturile acelea prelinse peste marginile lumii. S-a furişat mereu, ca un hoţ singuratic, deşi singura furăciune pe care-şi dorea amarnic s-o făptuiască era să-şi şterpelească propria lui viaţă. Pe-asta voia el s-o fure-napoi. Pe-asta dorea el s-o înşface, de-şi purta cărările numai la lumina stelelor, dormind ziua iepureşte, prin coclauri neumblate, pe care le împărţea cu păsările speriate de vuietul războiului.

Şi când nu-l mai aştepta nimeni, după ce Olga, nevastă-sa, rămasă pe cap cu două fete, îi făcuse deja şi pomenile după cum cerea rânduiala, hop! şi el, seara, intră în curte cu barba nerasă din cele potoape, ogărît şi cu vederea slăbită, îmbrăcat în zdrenţele unei uniforme care nici nu se mai ştia cărei armate-i aparţinuse. Olga s-a speriat tare când l-a văzut venind încet către casă. În prima clipă, a crezut că-i vreun vagabond criminal, care-o va omorî pentru nimica. Dar l-a auzit schelălăind pe Tarzan şi a cuprins-o mirarea că nu-l lătra pe străin. Abia atunci a luat seama mai bine la el. I-a căutat ochii, pierduţi prin stuful sprâncenelor neîngrijite şi i-a găsit lucind de drag, în vreme ce lacrimile se topeau în barba câlţoasă.

– Tu eşti, Gheorghe? a îngăimat ea şi glasul i-a tremurat, că era convinsă că nu-i el aievea, ci numai duhul lui, rătăcind neîmpăcat prin lume.

Dar el n-avea putere să zică nimic. N-avea putere să-şi descleşteze gura. Se uita aşa, lung, şi se topea de drag. Şi-i mulţumea lui Dumnezeu că-i dăduse zile să-şi mai vadă încă o dată nevasta şi casa.

Olga stătea împietrită de frică, dar el nu ştia. El, duhul, s-a apropiat de ea cum se apropie omul de femeia lui, de care stătuse despărţit nefiresc de multă vreme. Şi când a luat-o de mâini ea a simţit că e făcut din carne caldă, că ardeau mâinile lui. Şi i-a venit inima la loc. I-a venit dintr-odată. Şi a simţit-o cum i se zbate în piept, ca o turturea speriată.

– Tu eşti, Gheorghe!… Tu eşti, Gheorghe!…

Şi-l căuta cu mâinile, ca şi când ea însăşi l-ar fi adus din neguri înapoi, iar acum se străduia să nu-l scape, să-l ţină, să nu-i dea iar drumul şi să-l mănânce bezna din care singură îl ridicase, cum l-a ridicat şi Cristos pe Lazăr, cel înviat din morţi…

Anunțuri

4 Responses to Întoarcerea din neguri

  1. L.D. spune:

    Pe vremea aceea era mai mult senin în durere.

  2. L.D spune:

    Ehe,până la mântuire e cale luuungă…
    Sau poate veni pe neaşteptate, dar de fapt, după o îndelungată pregătire prin… suferinţă.

  3. […] sufletului, amintindu-mi vremea când ascultam vrăjit poveştile istorisite de bunicul meu, cel întors din neguri, finalul mi-a părut un pic „alergat”, ca într-un alegro ma non troppo pe care, copii fiind, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: