Nostalgie de vineri, în amurg

Sunt obosit. Soarele coboară atât de încet că abia dacă vezi ceva. Aşa de încet trece timpul. Trece viaţa. Sunt obosit.

N-am să apuc să scriu nimic azi. Muzica plânge. Sunetele, ca nişte lacrimi, curg pe obrajii serii. Fericirea e clipa aceea pe care-o aştept de o viaţă. Va veni? Va veni în această seară? Ca o femeie încă tânără, pe care ai iubit-o fără să ştii, fără să vrei. Va veni. Sigur va veni.

Eu sunt numai un suflet pe care Dumnezeu l-a uitat în lume. Poate singurul suflet. În rest, nimeni nu mai foloseşte aşa ceva. Totul e digital, perfect, echilibrat şi mecanic. Eu îmi amintesc serile în care alergam, mulţi, călcând iarba câmpului. Ne strecuram unduios printre crengi lăsate în cale. Foşneam printre ele, abia atingând frunzele, ca nişte adieri, ca nişte respirări. Toţi aveam suflete.

Acum stăm în borcanele acestea şi ne hlizim la cer. De mişcat se mişcă numai mecanismele care ne-au furat chipul, şi care-şi spun pe nedrept oameni. Nici măcar animale. Tigrii de Bengal se preling prin frunzişul rar, visând umbra mustoasă a junglei de altă dată. Elefanţii caută apă, caută verdeaţă şi nu găsesc decât oasele mirate ale altor elefanţi. Păsările migrează pe neaşteptate rute. Le afli unde nici nu te aştepţi, sau doar le vezi plutind pe mările unor emisfere străine, obosite, căzute, aşteptând nimicul ca pe o binecuvântare.

Lumea e obosită. Cerul ei însă zâmbeşte încă. Mai are puterea s-o facă, deşi umerii ei sunt aduşi, deşi s-a gârbovit sub povara ruşinii noastre, pe care o duce ea, fiindcă noi am pierdut-o, am aruncat-o, ca pe un nefolositor halat, decolorat şi tocit în coate.

Azi m-am întâlnit cu umbra copilăriei mele. Era o umbră mică. Hoinărea pe strada aceea pe care mi-am amintit-o dintr-odată, ca pe o tristeţe, ca pe o nepreţuită tristeţe. Umbra n-a spus nimic. A tăcut şi se pare că m-a privit atentă. Eu am tăcut şi am privit în pământ. Pământul a tăcut şi a privit în mine, aşteptând. Toţi aşteptam, şi eram umbre ale noastre, eu eram umbra mea, umbra copilăriei mele era umbra copilăriei mele, iar umbra pământului era grea, atât de grea. Şi eram închişi în tăcere, iar tăcerea era închisă în amintire.

Anunțuri

7 Responses to Nostalgie de vineri, în amurg

  1. balinferi spune:

    Frumos. Mi-am amintit de oraşul copilăriei mele, de primele iubiri, primele emoţii, de aşteptările anilor de acum şi de cerul aflat cândva mai jos, parcă pe vârful copacilor care creşteau cândva mai înalţi.

  2. L.D. spune:

    Hei, doar n-o fi dracul atât de negru!
    Scuze, dar eu nu înjur.
    Parcă a picat de-a dreptul, tot Pământul? Peste umbre? Peste toţi? La început era să zic că v-aţi inspirat dintr-o manea. Dar e negru pur şi simplu, nici măcar gri.
    Helo, lumea mai e, totuşi, de altă culoare. Şi dacă e literatură, n-o mai daţi şi altora, că-i faceţi să plângă.
    Cică literatura este vis şi visul e realitate.

    • mirco67 spune:

      Dar asta nu-i literatură, domniţă! Asta e o „împeniţare”. 🙂 Un fel de a vâna sufletul clipelor, folosind ca harpon vârful peniţei…

  3. L.D. spune:

    Şi uneori, vânarea clipelor are succes…

  4. L.D. spune:

    Mi-a venit o idee la care poate v-aţi gândit, deja. Aţi putea să adunaţi aceste ,,împeniţări” într-un volum de pagini de jurnal, sau ceva asemănător. Cred c-ar suna bine. Ar putea fi şi SF.

  5. mirco67 spune:

    Un volum?… 🙂 Dar sunt abia două texte în categoria asta… Mai e de sedimentat…

    Nu m-am gândit. Deocamdată le pun aici, ca pe nişte pietricele găsite pe plaja râului vieţii mele. Le-am găsit. Adică nu eu. Copilul din mine le-a găsit. Eu n-am făcut decât să pregătesc vitrina asta, iar el le-a pus aici, să le vadă lumea. Fiindcă nu-i place să-şi trăiască emoţiile singur…

    Şi da, ar putea fi şi SF. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: