Dacă bibliografia lui Brunner uimeşte, nici biografia sa legată de literatură nu e cu nimic mai prejos. Reţinem că, prin 1940, el descoperea deja literatura science fiction, citind faimosul roman al lui H.G. Wells, „Războiul Lumilor”. Născut în 24 septembrie 1934, avea pe atunci doar şase ani, o vârstă la care cei mai mulţi pământeni abia dacă silabisesc sau chiar nu ştiu încă să citească. Descoperind litera atât de timpuriu, nu trebuie să ne mirăm că primul roman SF („Galactic Storm” – 1951) îi apare la şaptesprezece ani, publicat sub pseudonimul Gill Hunt. Tot sub pseudonim (John Loxmith) Astounding îi publică în 1953 prima povestire SF: „Thou Good and Faithfull”.
În pofida înclinaţiei native către literatura de speculaţie ştiinţifică, devine scriitor profesionist abia în 1958, după ce slujise timp de doi ani (1953-1955) chiar şi în Forţele Aeriene Regale.
O mărturie a nemaipomenitei prolificităţi a autorului poate fi găsită aici. Descoperim pe pagină o impresionantă listă de romane (şaizeci şi opt, între care şi cele trei din seria „Empire”), cinci antologii de autor, şaisprezece colecţii de povestiri precum şi treizeci şi trei de antologii de povestiri scurte în care John Brunner este prezent. E uimitor, în aceste condiţii, că britanicul a găsit timp să şi militeze activ pentru o lume mai bună (ca membru emblematic al mişcării britanice împotriva armelor nucleare), să se şi implice foarte mult în susţinerea fenomenului science fiction (a scris multe articole, majoritatea neplătite, cu precădere pentru fanzine, dar şi articole care i-au apărut în reviste profesioniste), ba chiar să-şi trăiască viaţa personală (a fost căsătorit de două ori, prima dată cu Marjorie Rosamond Sauer, din 1958 şi până la moartea acesteia, în 1986 şi cu Li Yi Tan, din 1991 şi până în 1995, ultimul an al vieţii autorului).
Aceste realizări ar trebui să dea de gândit unora dintre aspiranţii de pe la noi, care cred că li se cuvine cea mai largă recunoaştere numai după câteva încercări, şi acelea nu se ştie cât de reuşite. Şi am să le mai spun că, deşi a muncit enorm, găsind cu cale să facă de multe ori din proza sa un avertisment pentru viitorul planetei, Brunner n-a obţinut prea multe premii literare. A fost nominalizat de patru ori la Hugo, la secţiunea roman (1965 – „The Whole Man”; 1966 – „The Squares of the City”; 1969 – „Stand on Zanzibar” şi 1972 – „Dread Empire”), adjudecându-şi trofeul o singură dată, în 1969. A mai fost nomilazat, tot la secţiunea roman, de trei ori la Nebula (1969 – „Stand on Zanzibar”; 1970 – „The Jagged Orbit” şi 1973 – „The Sheep Look Up”). A mai obţinut în două rânduri British Scinece Fiction Award (BSFA), prima oară în 1969, pentru „Stand on Zanzibar” şi a doua oară în 1970, pentru „The Jagged Orbit”.
Am reţinut dintre amănuntele fugare ale vieţii sale două crâmpeie care îl apropie pe John Brunner de România. Prima scânteie vine tocmai de la un personaj al său cu origini „carpatine”, Tinescu, pe care îl aşază în vârful leadership-ului B.R.C. (Biroul pentru Relaţii Culturale de pe Terra), în romanul „Răbdarea timpului”. Vădind o inteligenţă vie, naturală, dublată de un caracter temperamental bine tuşat de autor, el îşi injură pe româneşte subaltenii care încearcă să i se opună, dar are pentru ei o grijă aproape părintească. Nu ştiu dacă a fost în intenţia lui Brunner, însă Tinescu pare să aibă ceva din tătucul de sorginte sovietică, patetic şi exigent, abil în arta conducerii, dar mai ales în cea a descâlcirii iţelor birocratice. Prin bunătatea sa, extinsă dincolo de asprimea cu care îşi exercită funcţia, iertând repetatele scăpări ale lui Roald Vincent, Tinescu scapă din chingile unui portret stalinistoid, căpătând caracteristici cât se poate de umane. Vestea morţii sale, pe care autorul o strecoară în epilog, a reuşit să găsească prin labirintul sufletului meu calea spre porţile compasiunii.
A doua scânteie e chiar participarea sa, ca invitat de onoare, la EuroCon-ul de la Timişoara, în 1994. Am respirat atunci acelaşi aer, căci încă orbitam, invizibil fir de praf, în câmpul consistentei gravitaţii culturale a Timişoarei, ca proaspăt absolvent al Politehnicii „Traian Vuia”. „All those years ago…”
Un an mai târziu, la WorldCon-ul de la Glasgow, John Brunner, în vârstă de 61 de ani, avea să cadă la datorie. A suferit, în cea de a doua zi a lucrărilor, un accident vascular cerebral. De atunci, lumea science fiction a fost silită să meargă înainte fără el…
a fost si „Oile orivesc in sus” – RAO
Mă bucur că m-am înşelat… 😉
S-a tradus şi „Călător pe unda de şoc” ( The Shockwave Rider), Editura Domino 1997, traducere de Corina Macovei, a fost primul volum din colecia SF Nicolae Constantinescu, tirajul a fost însă unul foarte mic, iar ulterior, ( cred că editura Domino a devenit editura Lucman deoarece forma colecţiei a rămas -sigla SF într-un pătrăţel dreapta sus, stânga sus autorul, apoi titlul cărţii şi într-un pătrat mare pe centru o imagine care se dorea a fi reprezentativă pt carte- ) la editura Lucman numărul 1 a devenit Rătăcitor în Spaţiu a lui Asimov.
şi „Oraşul Ca Un Joc De Şah” ( The Squares Of The City)
Editura Ovidiu, 1994.
Poate mai sunt şi altele, dacă îmi mai amintesc ceva revin 🙂
„Sa prinzi o stea căzătoare”, ( Catch a Falling Star) Editura Fahrenheit, Grup Editorial Rao, 1998, traducerea lui Mircea Opriţa
„Infinitivul de la GO”, editura Militară, 1995
şi „Victimele Novei”, editura Du Style, 1996
Până acum sunt 9/108, adică 8,33%. Poate că, raportându-ne la opera sa, traducerile acoperă esenţialul. Având în vedere unele dintre tiraje, foarte reduse, continui să cred că Brunner este insuficient cunoscut la noi.
Mulţumesc tare mult, Feri, pentru amabilitatea cu care ai dat aci toate informaţiile/completările astea. Mă bucur să aud că un asemenea autor n-a trecut chiar nebăgat în seamă de fandomul nost. 🙂
Biblioteca mea e însă destul de săracă în Brunner. Am să mă străduiesc mai mult. În limita resurselor pe care ni le mai lasă prin buzunări BOC-ET-co… 🙂
Dragul meu Mirco, eu mă învârt destul de des în zona anticariatelor Bucureştene şi aş fi mai mult decât bucuros să te cadorisesc cu oarece cărţi care te interesează. Aşa că spune ceva titluri şi pe cât posibil ( mai sunt şi cărţi care nu se găsesc deşi le caut de ani de zile) fac rost de ele şi ţi le trimit ( dacă vei avea curajul să-mi dai adresa)
🙂 Ai cumva antecedente penale, dragă Feri? Duminica mergi la slujba religioasă, joia şi vinerea baţi anticariatele, iar în rest codoşeşti niscai spărgători de locuinţe, prin provincie? 🙂 Nu văd însă ce ar putea să ia din modesta mea locuinţă… Din tot ce am, cel mai mare preţ îl pun pe fiul meu. Pe el sigur îl va fura cineva, când va veni vremea. Şi cred că respectiva domnişoară nu va face o alegerea proastă. Dacă preţuieşte omenia. Dacă e iubitoare numai de aur, mă tem că va sfârşi prin a fi dezamăgită…
Mulţumesc tare mult de ofertă, dar, există totuşi un „dar”, îmi place tare mult să cumpăr eu însumi cărţi, să le aleg îndelung, să le cântăresc. E una din bucuriile mele mărunte, nu atât de frecventă pe cât mi-aş dori, iar tu, în mărinimia ta, vrei să mi-o răpeşti? 🙂
Nu dragul meu, nicidecum. Îţi rămâne bucuria răsfitului căci nu-ţi interzic să bântui în continuare localurile îmbibate de mirosul cernelurilor şi a hârtiei proaspete…eu spuneam doar că mă ofer pentru postul vacant de Moş Crăciun preumblăreţ în orice lună şi cum tu obişnuieşti să fii cuminte te cadorisesc cu oarece copaci morţi dacă îmi spui din care specie preferi. 🙂
Antecedente am. Nu-s penale, dar există. Numai cele penale se contorizează, cele penibile nu?
La furat de fii-tu o trimit pe fii-mea? E iubitoare de cărţi şi haine. Ordinea se tot schimbă.
Inca o traducere, intr-un tiraj infim insa, in colectia de hardcovere print-on-demand de la RAO/Fahrenheit, a fost „Nisipuri miscatoare” („Quicksand”), in 2000. Iar la Dacia ar fi trebuit sa mai apara „Total Eclipse”, care e gata tradusa si asteapta intr-un sertar vremuri mai bune.` Si uite-asa ne-apropiem de 10% 🙂
De o parte dintre aceste carti m-as desparti eu, cu bucurie, daca le vrei, da-mi un semn.
Trebuia să botez articolull „Abia trei stropi din Brunner…” 🙂
Am să trimit un mail pe adresa care însoţeşte mesajul ăsta. Mi-ar plăcea să primesc o listă cu ce-ar fi disponibil din Brunner.
Mulţumesc!
John Brunner-Valurile Timpului (The Tides of Time,1984) Editura Nemira, Colectia Nautilus Nr. 95
Timpuri Nenumarate (Times without Number, 1969) Editura Vremea, Colectia Super Fiction
Un Labirint de Stele (A Maze of Stars, 1991) Editura Lucman, Colectia SF Nr. 2
Orbita Periculoasa (The Jagged Orbit, 1969)Editura Lucman, Colectia SF Nr. 16
Ştiam că era imposibil să nu se fi tradus ceva din el şi înainte de ’89. Sau greşesc…
Brunner a publicat cartea în ’84 , la noi a aparut în ’96 , în traducerea Cameliei Budişteanu.
Singura de care stiu eu ca a aparut la noi inainte de ’89 este The Long Result (Rabdarea Timpului) la Editura Univers (1981), in Colectia Romanelor Stiintifico-Fantastice Nr. 10, Traducere de Vladimir Colin si I. Pascal
Deci greşesc… 🙂
[…] februarie Mircea Pricăjan. Despre Suspans, știri, concurs etc. Mircea Comean/Scifientland. Abia un strop din Brunner Michael Haulică/Colierul de perle al bunicii. Madia Mangalena pe Amazon.co.uk Nemira Blog.Marian […]