Luna cadourilor… ficţionale

Peregrinarile lui Tuf

Peregrinarile lui Tuf - George R.R. Martin

Am considerat povestirile oferite pe parcursul lunii decembrie în media electronică de profil ca pe nişte cadouri către iubitorii de gen. Motiv pentru care am apelat la bunăvoinţa stimatului Rudi Kvala, dorind să dăruiesc şi eu, după putere şi pricepere, celor ce vor găsi de cuviinţă să-şi cheltuie timpul pe rândurile mele. Şi dorinţa mi-a fost împlinită. „Grădina Yasminei”, foarte scurta mea povestioară, a apărut în rubrica de proză pe decembrie a prea bunei reviste. Mai mult, NAUTILUS m-a şi răsplătit, trimiţându-mi pe mail codul cu care am putut comanda un volum, la alegere, de la Librăria Nemira. Am ales „Peregrinările lui Tuf”, de George R.R. Martin, carte a cărei copertă e reprodusă şi în imaginea de alături.

În spiritul sărbătorilor de iarnă care se apropie, nu vom spune decât cuvinte frumoase despre cadourile oferite nouă, tuturor. Să le trecem în revistă deci, spre a le mulţumi.

Liliana David debutează în paginile nautile cu „Virus”, vechea poveste a risipirii paradisului. O societate perfectă, al cărui echilibru se extinde fericit şi asupra ecosistemului, recade în pizmă şi violenţă, pentru ca, la final, decăzuta planetă Verra să ajungă a se numi (oare de ce nu ne mirăm?) Terra. Povestea atinge mai ales prin mesajul său, pe care-l găsim cumva potrivit atmosferei Crăciunului. Preocuparea aproape exclusivă pentru nevoile materiale şi neglijarea aproape totală a devenirii spirituale ne îndepărtează de paradis, de absolut. Vestea cea bună e că revenirea la adevăratele valori stă, totuşi, în puterile noastre. Cheia e voinţa. Numai că şi aceasta poate să devină insuficientă, depăşită de propria noastră lăcomie materială.

Să mulţumim Lilianei David pentru cadoul pe care ni l-a oferit şi să-i transmitem cuvenitele încurajări.

Deşi numele pare să fie în ton cu proza Lilianei David, a treia povestire nautilă a lunii, o piesă propusă de Aron Biro, „Paradisul pierdut”, e un fel de „District 9” autohton.

Nu voi spune mai mult. Voi adăuga doar că e vorba de un cadou consistent, care chiar trebuie citit. Să-i mulţumim călduros autorului.

A patra povestire nautilă este un alt debut. Deşi pe autor l-am mai întâlnit şi pe SFera Online, în luna octombrie. Numele său e Alexandru Ioan Despina (în SFera Online semna cu D. Alexandru Ioan) şi, sub titlul „17 Octombrie”, el ne propune o poveste tristă, postapocaliptică, zugrăvind o omenire decrepită, căutând în canibalism calea de a supravieţui războiului global.

Îi mulţumim şi lui şi remarcăm că, în pofida apropierii sărbătorilor de iarnă, nota dominantă a primelor patru povestiri nautile e una gravă, sumbră, lipsită de lumina optimismului care ar trebui să ne învăluie în asemenea împrejurări. Tristeţea povestirilor vorbeşte de la sine despre o starea de spirit aproape generală…

Trag nădejde că, totuşi, zurgălăii colindătorilor ne vor face să uităm de presimţirile sumbre şi ne vor aduce măcar un strop din bucuria cea fără de seamăn a iernii. 🙂

Almanah Anticipatia 1989Medalion Ioan Groşan

Almanah Anticipatia 1989 şi medalionul Ioan Groşan

A doua zi după Moş Nicolae, pe 7 decembrie, Balin Feri aduce prima rază de senin cu povestirea „Descoperirea secolului”, o satiră înspicată cu filoane de umor, de mărime potrivită. Mulţumim şi lui Feri, care ne-a probat şi de astă dată harul său de povestitor.

Pe 8 decembrie, NAUTILUS ne oferă prilejul reîntâlnirii cu proza Ştefanei Cristina Czeller. Povestirea „Interviul” e o construcţie literară robustă, pentru care autoarea merită toate felicitările. Însă, în ciuda finalului pozitiv, şi această piesă consacră mare parte din substanţa narativă tonurilor sumbre, construind lumi ostile sau plonjând în abisurile întunecate ale naturii omeneşti. Să mulţumim cu plecăciune autoarei moldave pentru cadoul său literar şi să-i spunem că vom aştepta de la domnia sa numai lucrări cel puţin la fel de reuşite ca şi aceasta de faţă. Fiindcă de la condeiul său deja avem pretenţii. 🙂

La 10 decembrie, fragmentul cu titlul „Cum ne-a salvat Vasile de la invazia extraterestră”, purtând semnătura unui alt nume nou în paginile nautile, Dan Ninoiu, pare să înveselească, şi el, întrucâtva, atmosfera. Deşi Dan Ninoiu debutează în revista NAUTILUS, el a fost deja publicat pe hârtie, fragmentul oferit acum făcând parte din volumul „Povestea lui Maximillien şi alte povestiri”, apărut la Editura Karograf, chiar în cursul anului 2010. Textul mi-a amintit de absolut delicioasa lucrare parodică „Epopeea spaţială 2084 (Foileton ştiinţifico-fantastic)”, semnată de Ioan Groşan şi publicată în ALMANAHUL ANTICIPAŢIA 1989. Un cadou agreabil.

Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy

3 decembrie este data la care SRSFF publică pe site-ul său povestirea „Înger noroios”, semnată de Ben Ami. E o altă piesă dominată de aceeaşi atmosferă sumbră, pe care-o remarcam şi la multe din prozele nautile, deşi finalul aruncă, în acest caz, peste umăr, o lucire. Ar fi poate interesant de ştiut că povestirea a fost mai întâi trecută prin furci în cadrul Atelier Kult prin martie 2004. Tot în acelaşi an, 2004, la începutul lunii august, o versiune timpurie a sa a fost postată pe câteva forumuri frecventate la acea vreme de autor. Versiunea publicată de SRSFF este, probabil, o revizuire recentă. Să-i mulţumim lui Ben Ami şi să-i spunem că-l mai aşteptăm.

„Un an în abis” este numele celei de-a doua povestiri oferite de SRSFF chiar de Moş Nicolae. Poartă semnătura lui Costin-Florian Miron, pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Îl salut pe această cale şi-i urez mult curaj şi multă putere în „abisul” fandomial. 🙂 Să-i mulţumim şi lui pentru povestirea cu care ne-a cadorisit în luna sărbătorilor. Şi să remarcăm apetitul său tot pentru atmosfera sumbră, pe care aici o găsim în varianta ei sacrificială. Te mai aşteptăm şi pe tine, Cosmin-Florian Miron.

Calde mulţumiri se cuvin şi maestrului Mircea Opriţă, pentru fragmentul de roman publicat de SRSFF la data de 9 decembrie, sub titlul „O călătorie în Lună”. După cele citite, romanul se anunţă o satiră virulentă a multor obiceiuri capriciene, popor pe care, în urma lecturii, am rămas cu impresia că-l ştiu destul de bine. Scriitura mi-a amintit de irlandezul Johnathan Swift, autorul „Călătoriilor lui Guliver”, dar bucata face mult mai multe trimteri, care de care mai acide şi mai pline de umor. Într-o lună dominată de povestiri triste, acest fragment de proză are darul să descreţească, preţ de câteva clipe, frunţile. Trebuie citit!

La 21 decembrie, spre bucuria multor cititori, Ben Ami recidivează oferindu-ne povestirea „Suspendaţi într-o rază de soare”, piesă pe care o consider una din cele mai reuşite ale anului 2010. Merită cu prisosinţă să facă parte dintr-o antologie. Citiţi-o! Nu vă va lăsa indiferenţi!

„Acolo unde merg stelele” e o mică piesă de ficţiune speculativă, care împrumută ceva din atmosfera de Crăciun. Dar autorul, Cătălin Cofaru, răsuceşte spiritul sărbătorii către un final apocaliptic. Totuşi, lumea va renaşte prin copiii strămutaţi în alt univers.

SFera Online

Portalul sceptruit de mărinimoşii întru literă Marian Ţarălungă şi Ionuţ Caragea reia, iată, în luna decembrie, publicarea de proză speculativă. În ordinea afişată în lista de primă pagină, reintrarea se face cu producţiunea lui Cătălin Hidegcuti numită „Locul pierdut”. Remarcăm la autor ceva progrese faţă de anterioara noastră întâlnire cu încercările domniei sale. De lucru mai este, şi încă nu puţin, dar nu ne îndoim că ideile expuse pot da naştere unor construcţii epopeice, îngemănând în aceeaşi lume elemente de space opera, fragmente distopice, rămăşiţe postapocaliptice. Înainte de a-i mulţumi, vom cere imperios autorului să-şi strunească interesanta ideaţiune în frâiele bine strânse ale gramaticii, fiindcă pare să aibă ceva consistent de spus şi ar fi mare păcat să n-o facă tocmai din această banală cauză.

Vom mulţumi în continuare şi lui Sorin Coadă, pentru cele trei mici scântei argintate cu care ne-a dăruit în zilele lui decembrie, sub numele de „Pescarul la apus”, „În tren” şi „Cărăuşul”, chiar dacă fantasticul său nu e totuna cu acela pe care noi îl aşteptăm. Continuăm să sperăm că ne va face până la urmă onoarea de a încerca şi ceva mai făţiş fantasy, sau, cine ştie, poate chiar un science fiction adevărat.

Întâlnirea cu textul lui Paul Boncuţiu, „Molecula Vieţii de Apoi”, constituie pentru mine o reală surpriză. Se vede grija cu care autorul s-a aplecat asupra producţiei sale, înainte de a o oferi publicului. Îi vom spune şi lui că, faţă de anterioarele încercări, se află într-un real progres. Dar încă mai este de lucru. Ca şi în cazul confratelui Cătălin Hidegcuti, destul de mult şi de apăsat. Strădania, însă, pare să dea roade.

„Secretul” este a doua povestire cu care Alexandru Ioan Despina, de astă dată sub varianta de nume D. Alexandru Ioan, ne cadoriseşte mărinimos. Textul său mi-a adus aminte de „Între bariere”, a lui Doru Stoica, şi, mai mult, de fantasticul lui Nicolae Tiţa revărsat în povestirea „Deasupra lui, furtuna”. Desigur că tânărul autor de care facem acum vorbire mai are vreme să ajungă la densitatea scriiturii numiţilor confraţi. Ne bucură însă evoluţia sa. Îi mulţumim şi îi dorim să nu slăbească vigilenţa în privinţa limbii române.

HELION ONLINE

Rubrica „Laborator SF” a magazinului online timişan ne dă prilejul să mulţumim şi a doua oară Ştefanei Cristina Czeller, de data asta pentru povestirea „Încotro pedalezi, tovarăşe Vasilescu?”. E un text amuzant până la urmă, deşi finalul e… hmm… izbitor. 🙂

GAZETA SF

Secţiunea de proză a noului fanzin sucevean e deschisă de povestirea „Zece la istorie”, semnată de Iulian Iamandi. E un text de plumb, care se lasă pe fundul sufletului şi apasă. E un text care mă face să mă-ntreb de ce nu-l vedem pe autor publicat mai des? În ciuda atmosferei postnucleare a poveştii, trebuie neapărat să mulţumim lui Iama pentru cadoul literar pe care ni l-a făcut. Şi să-i spunem şi lui că-l mai aşteptăm.

„Africa vrăjită”, a doua povestire din tânăra gazetă SF moldavă, este un plonjon în universul fantastic al lui Ovidiu Bufnilă. Sub presiunea realităţii extins vălurite ce irumpe din text, lumea se destramă, străbătută de vrăji îngemănate din cioburile celor patru zări. Proza inconfundabilă a autorului este imposibil de citit doar cu ochii. Dacă nu reuşeşti să te laşi purtat de valurile vrăjite ale glăsuirii, ţesătura de vorbe rămâne opacă. Lasă-te vălurit, fură frecvenţa şi, dacă reuşeşti, alte şi alte pământuri ţi se vor deschide, cu tot cu cerurile lor. Mulţumiri calde, maestre! Ne e deja dor să simţim briza pe ţărm, la Adamville.

Dincolo de titlul „îngheţat” al celei de-a treia povestiri propuse de proaspătul fanzin, am găsit o lume ca o promisiune. Ca un „va urma”, inevitabil. „Muntele îngheţat al morţii” nu e nici îngheţat, şi nici măcar al morţii. E o mică piatră de turmalină lucind rozalie din montura nichelată a unui eşapament. De motocentaur. Să mulţumim atlantykronautului Felix Moga. Îl mai aşteptăm.

Concluzie:

Recolta lunii e una cât se poate de consistentă. Presiunea constantă şi necruţătoare asupra textelor publicate pare să dea roade, sporind strădania multora dintre autori. Anul care vine are de pe-acum semne frumoase.

La mulţi ani, tuturor!

Anunțuri

22 Responses to Luna cadourilor… ficţionale

  1. Sagy, spune:

    La multi ani si multe recenzii!!!
    Multumesc pentru comentarele privind povestirile din Gazeta SF. Iti pot promite ca o sa mai ai ce recenza 😛

  2. Stefana spune:

    Multumesc pentru atentia consacrata textelor mele si pentru cuvintele bune. Un an nou cu cat mai multe impliniri, in care sa poti continua aceasta munca de critic atent si exigent, dar si pe cea de creator de lumi fictionale.

    • mirco67 spune:

      Eh… cam mult spus „critic”. Până la nivelul elementar, adicătelea „genunchiul broaştei”, cum ar zice Nică, se poate vorbi de exigenţă. De-aia aş zice că isprava asta a mea e mai mult… „dojană literară”, decât critică. Dar pentru mulţi din cei ce-s la început, bună a fi şi dânsa.

      Muţam de urări! Numai împliniri şi ţie, cu toţi cei pe care-i ai la inimă!

  3. doru stefan spune:

    Extraordinara aceasta trecere in revista, am citit-o pe nerasuflate, si n-am cum sa nu fiu de acord, desi mi-ai vandut si proze care mi-au lasat un gust neutru. Am remarcat „Grădina Yasminei”, „Paradisul pierdut”, „Descoperirea secolului”, „O călătorie în Lună” si fenomenala povestire „Suspendaţi într-o rază de soare” care, daca ar fi fost roman, ar fi ridicat sf-ul romanesc din necaz. Avem nevoie de cat mai multe asemenea lovituri valoroase si sunt sigur ca trebuie doar un pic mai mult curaj.
    La multi ani si sa ne traiesti!

    • mirco67 spune:

      Sunt cât se poate de recunoscător pentru vorbele bune. Gustul neutru vine de la aceea că, de sărbători, am lăsat-o mai moale cu „purecatul”. Am zis că poveştile sunt toate ca nişte colinde spuse după puterea fiecăruia, într-o serbare plină de inimi deschise. Şi parcă, de astă dată, sărbătorile au avut un gust ca de mere dăruite cu bucurie, pe-o urare şi-un colind.

      Multă pace şi un „La mulţi ani!” plin de căldură!

  4. ben ami spune:

    Mirciule, nu’s ce ai cu mine, zau! 🙂 apar cu link pe 2 site-uri de sf, al tau si al lui dan marius, si pe un site de… razboi. mai sunt 45 de site-uri si bloguri de SF unde nu-s mentionat si tu spui despre mine lucruri care ma magulesc extraordinar.
    Uneori ma gandesc ca nu merit, alteori ca nu are sens sa-mi inchipui ca sunt unii carora le place ce scriu, daca majoritatea tac, si alteori ma surprind zambind la gandul ca macar scriu pentru cativa oameni deosebiti… care ma inteleg!
    Esti foarte amabil cu mine si-ti multumesc.
    Multa sanatate si un an…
    bun-mai-bun-foarte-bun-cel-mai-bun!

    • mirco67 spune:

      La mulţi ani, Ben! Şi cred că nu sunt chiar aşa de puţini cei cărora le-a plăcut „Suspendaţi într-o rază de soare”. Numai că unii nu vor să recunoască…

  5. A. Buzdugan spune:

    ”ar fi ridicat sf-ul romanesc din necaz” 🙂

    • mirco67 spune:

      Nu ştiu alţii ce cred, dar eu parcă aş tinde către concluzia că SF-ul ăsta al nostru începe încet-încet să se ridice.

      La mulţi ani! Şi mulţam de vizită! 🙂

    • ben ami spune:

      pfff, asta n-am vazut!
      multumesc, dom’ doru!
      da’ cum ziceam… mai am multe de invatat!

  6. […] (2010) Mircea Coman/Scifientland. Galileo, un cadou consistent Mircea Coman/Scifientland. Luna cadourilor… ficţionale FanSF. La mulți ani […]

  7. […] prieteni şi un an nou mult mai bun. Şi a început bine. Prima surpriză au fost  recenziile lui Mircea Coman, alături de alte povestiri, au fost puse sub lupă şi povestirile din Gazetă. M-am simţit […]

    • mirco67 spune:

      Băgaţi cărbuni cu Gazeta! Şi lasă corăbiile pline cu deşert să se ducă, frate! Azi admiram culorile unei după-amieze vesele şi-mi spuneam că, dacă aş fi pictor, le-aş picta, iar dacă aş avea bani destui, mi-aş lua un Nikon adevărat şi aş aduna toate culorile alea în calculatorul meu, apoi le-aş arunca în lume, ca să se bucure oricine le găseşte. Viaţa asta e minunată! Şi o spun după un an încărcat cu destule necazuri. Care însă m-au făcut să pun preţ bun pe fiecare clipă…

  8. Liliana David spune:

    Mulţumesc, cu întârziere, pentru comentariul încurajator.Chiar vroiam să aflu părerea unui avizat. ,,La mulţi ani!”, în continuare. Observ o renaştere a SF-ului, nu neapărat tânăr. Salutare, de pe Verra!

    • mirco67 spune:

      Şi eu mulţumesc pentru urări. Şi eu am impresia că se mişcă, pe ici, pe colea, câte ceva, prin părţile esenţiale, în ficţiunea speculativă autohtonă. Nu neapărat tânără pe dinafară. 🙂 Dar mereu tânără înlăuntru. Şi, de fapt, asta contează…

  9. Liliana David spune:

    Mulţumesc pentru aprecieri şi încurajări. Sper să mă stimuleze în creaţie.

  10. […] uitat! Frate, ce bâtă sunt! Deci, am uitat! Şi în numărul de debut al Gazetei SF, eh… Dar mai bine să-l copy+paste pe Mircea Coman, cu un fragment din cronica sa lunară despre ce se ma…: Secţiunea de proză a noului fanzin sucevean e deschisă de povestirea „Zece la istorie”, […]

  11. Despina Alexandru Ioan spune:

    Și eu vă mulțumesc pentru atenția acordată și îndemnuri.
    Trebuie însă se recunosc că mi s-a părut cam prea sumară această trecere în revistă.

    Cu întârziere vă urez un an 2011 cât mai împlinit.

    • mirco67 spune:

      Eşti nerăbdător, prietene! 🙂 Aceste povestiri au apărut de sărbători. Să nu fim atât de pedanţi!

      Un an bun şi ţie! Şi să n-ai nici măcar o grijă! Am să te urmăresc… 🙂

  12. […] SFera Online, la 17 decembrie 2010 (iat-o), iar noi am spus câteva cuvinte despre ea în articolul „Luna cadourilor ficţionale”. Într-un comentariu la acel post, autorul şi-a exprimat nemulţumirea că m-aş fi rezumat atunci […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: