Câteva consideraţii…

…pe seama recentului editorial din NAUTILUS

Indiferent de pe ce este citit, textul are aceleaşi efecte asupra minţii cititorului. Fie că e citit de pe hârtie, de pe gard sau de pe papirus, el se adresează gândirii creative, pe care o stimulează, obligând pe cititor să construiască mental propriul film al celor citite. Scriitorul britanic de SF Jeff Carver spunea că niciun studio de efecte speciale nu e mai bun decât imaginaţia, deci „filmul” mental va fi întotdeauna atât de bine făcut pe cât de creativ e cititorul. Odată ce ai descoperit asta, se cheamă că ai prins şpilul plăcerii intelectuale a lecturii. Adică te numeşti cititor. Vei descoperi cu uimire că, de fapt, cartea şi filmul nu sunt într-o reală concurenţă, fiindcă se deosebesc radical. Cartea te introduce activ în lumea ficţiunii, implicându-te cu ajutorul propriei tale imaginaţii. Filmul îţi oferă viziunea echipei de realizare asupra poveştii, rezervându-ţi un rol mai degrabă pasiv, în care gândirea creativă este solicitată mai puţin. Lectura te face să pătrunzi în poveste. Filmul doar ţi-o arată. (Asta nu înseamnă că filmul e o experienţă mai puţin intelectuală. E altceva. Pur şi simplu. Nu se pot suplini. E ca şi cum ai spune că, atunci când simţi cu ardoare dorinţa de a bea o bere, te satisface în egală măsură şi dacă poţi mânca o portocală.) Din aceste motive cred, cu toată convingerea, că filmul şi cartea nu se vor anihila vreodată.

În condiţiile unui consumism restricţionat de împuţinarea drastică a multor resurse neregenerabile, cartea electronică pare singura alternativă viabilă. Fie că vorbim de reproducerea electronică a textelor pe displayuri, de tipărirea cu tehnologie e-ink sau de alte procedee tehnice, încă nearuncate pe piaţă, cărţile tipărite pe hârtie vor fi tot mai puţine. Nu cred că-i cazul să ne facem probleme în legătură cu dispariţia lor. Ar fi pierdere de vreme. De-a lungul istoriei, oamenii au scris pe nisip, pe pereţii grotelor, pe lespezi şlefuite, pe tăbliţe de lut şi aşa mai departe. Rând pe rând, toate aceste forme de stocare a informaţiei au devenit desuete. Textul tipărit pe hârtie a rezistat mult. Şi probabil va mai rezista. Dar tendinţa e clară. Citeam undeva că Amazon ar fi avut anul acesta vânzări de carte în format electronic mai mari decât în formă tipărită pe „copaci morţi”. Acum trei-patru ani, un “e-book reader” era un dispozitiv cu totul exotic în România, pe când azi se oferă la vânzare, e drept, la preţuri încă mari. Dar dacă piaţa de carte electronică se va mişca în România aşa cum a făcut-o cea de telefonie mobilă, lucrurile vor lua o turnură cum nu se poate mai bună. Editurile pot face mult în sensul ăsta, subvenţionând (nu ştiu din ce resurse, e-adevărat, şi s-ar putea isca şi un pui de gâlceavă pe tema asta!) o parte din preţul unui cititor de cărţi electronice, aşa cum au procedat şi încă procedează reţelele de telefonie mobilă cu aparatele lor. Un e-book reader suficient de bun se oferă azi pe la 700 de lei, ceea ce e cam jumătate din preţul unui netbook (minilaptop). Fiind un dispozitiv aproape dedicat lecturării de text electronic (se mai poate folosi eventual şi la ascultarea audio-cărţilor sau muzicii, chiar şi la scrierea – anevoioasă – de mici texte, slujindu-te de tastaturi miniaturale), preţul, prin comparaţie, este încă neperformant. Cred însă că editurile întreprinzătoare ar putea solicita fabricanţilor de asemenea echipamente producerea unor „cititoare” cu preţ scăzut, cu ajutorul cărora piaţa de carte electronică s-ar putea accelera. În momentul de faţă, cred că un „cititor” ar fi considerat acceptabil la un preţ nu mai mare de 200 de lei. El ar trebui să poată gestiona în primul rând formatele uzuale de text electronic (txt, rtf, doc, pdf, odt, abw, html etc.), apoi codec-urile audio mai răspândite (mp3, wma, ogg cel puţin), şi, foarte important, ar trebui să poată încărca mai multe softuri dedicate unor anume formate, special proiectate la cererea editurilor care doresc să-şi protejeze în acest mod drepturile asupra lucrărilor. Cititoarele actuale au memorie internă suficientă (am văzut o ofertă la Germanos pentru un „cititor” având o memorie proprie de 2G) şi sunt prevăzute cu slot pentru carduri de memorie (SD, micor SD etc), care pot deja ajunge la zeci de giga. Se pot căra în borsetă biblioteci întregi!

În ce mă priveşte, cred că şi lecturile mele sunt în proporţie de peste 50% în format electronic. Aş simţi nevoia unui „cititor” ieftin, pentru că şi oferta de text electronic este tot mai mare pe internet. Dar încă nu consider achiziţionarea lui o prioritate. Mai sunt multe lucruri de citit pe hârtie, iar în călătoriile mele, destul de multe, nu-mi lipseşte niciodată o carte. Când preţurile vor scădea însă la niveluri acceptabile, nu văd de ce nu mi-aş cumpăra o asemenea adorabilă jucărie. Cu condiţia să fie cel puţin cât un caiet A5 (jumătate de coală obişnuită) şi să se poată modifica mărimea caracterelor, fiindcă, asta e, am început să port ochelari de citit. Deocamdată de zero-cinci. Dar promit că am să fiu cuminte şi am să-mi cumpăr alţii, şi alţii, tot mai mari. Şi probabil tot mai scumpi… Iar dacă s-ar putea cumpăra cărţi electronice mai ieftine, poate, cumva, ar fi ca o compensare a costurilor bătrâneţii mele…

Anunțuri

8 Responses to Câteva consideraţii…

  1. Aspoiu spune:

    Elou Mircea,
    sa zic si io citeva consideratii despre consideratii… 😀
    – comparatia e-reader netbook e un pic fortata, sint doua lucruri cu scopuri clar diferite
    – asa cum numele sugereaza e-readerul nu e pentru scris (unele mai destepte permit adnotari… si cam atit)
    – pentru ca ai mentionat telefonia mobila, smartphones permit instalarea de aplicatii pentru citit e-books (eranul e cam mic, dar se poate)
    – e-readerul ideal exista deja, dar nu la 200 ron
    Cam atit.
    PS Ah, „preţul… este încă neperformant”, eventula necompetitiv, neatragator 🙂

    • mirco67 spune:

      evident că sunt două dispozitive diferite! le-am alăturat dorind să spun că un minilaptop îţi permite totuşi mult mai multe lucruri decât un e-book reader ca să se justifice un raport între preţuri de circa 2 la 1.

      scrisul pe e-book reader e la fel de comod ca şi redactarea unui SMS. peste 160 de caractere devine obositor. aşa cum spui, merge numai pentru adnotări. scrierea pe asemenea dispozitive e o funcţie numai bună de menţionat la „eventual”. 🙂

      nu ştiu dacă Nokia E51 se clasifică la „smartphones”, 🙂 dar se pot citi câteva tipuri de fişiere, chiar şi pdf. ecranul e însă atât de mic încât chiar că n-are rost. întâmplarea face că asta deţin io acum pe post de mobil. telefon de serviciu, că n-aş fi dat oricum atâţia bani ca să-mi cumpăr un telefon căruia nu-i folosesc nici 5% din funcţii.

      e-readerul ideal nu poate fi unul „low cost”. 🙂 io voiam ceva chiar monocrom. am pus un link la cel de pe Germanos. acela e monocrom, citeşte txt, pdf, doc, redă mp3, wma, ogg dar costă cât juma’ de minilaptop care, cum spuneam, te lasă să te mişti. aşa că la ce bun să iei la banii ăştia un e-reader când există varianta netbook.

      aş fi curios care e oferta de readere prin North America. exclus Mehico, ăf coors. 🙂

  2. Aspoiu spune:

    O sa fac un post 🙂

  3. Sagy, spune:

    Eu imi foloseam PoketPC-ul ca si e-book reader.
    Mi-a fost mana cereasca in calatoria pe care am facut-o in Fed. Rusa, si sincer, din punctul meu de vedere, asta este viitorul 🙂

  4. mirco67 spune:

    după ce învăţ să pun un Linux pe Poket PC, poate fi o soluţie. 🙂 în windows nu mai am de mult încredere. eu folosesc Linux de destulă vreme ca să nu mă mai întorc la soluţiile corporatiste. preţul e oricum mai mare ca al unui e-book reader, care se poate găsi la noi chiar la mai puţin de 500 de lei. e drept, oferă mai mult decât un „cititor”, dar mai puţin decât un netbook. netbook-urile sunt mai tari decât laptop-urile de acum 5 ani, iar în gama low-cost bat cam tot ce mişcă între device-urile mobile. numai să nu vrei să-l foloseşti ca telefon, că atunci devine mai dificil. dar, probabil, deloc imposibil. viitorul poate fi al poket pc-urilor. dar şi „cititoarele” vor avea nişa lor. literaţii nu sunt, în general, plini de bani şi nici mari amatori de „gadgetărie”. preţul va fi definitoriu. deci e-book readerele low cost se vor vinde, negreşit. chiar şi în România.

    • sagy spune:

      Da, just!
      Eu cand mi-am luat poketul, la super oferta, chilipir curat, l-am luat expres pt. a-mi citi biblioteca digitala in alte situatii, mai mobile. Abia dupa am descoperit ca mai poate face si alte lucruri 🙂

      • mirco67 spune:

        şi cam ce ştie să facă? 🙂 hai, că nu se consideră reclamă! poate ne convingi să marcăm banul. 🙂

  5. Sagy, spune:

    Pai cam tot talcamul, organizator, xcell, calendar, intalniri, solitare (asta e tare)… poti instala programe. Un PC in miniatura 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: