Despre cum se vede antologia…

Antologia „Dansând pe Marte şi alte povestiri fantastice” stârneşte polemici pe Cititor SF, este menţionată pe site-ul personal al lui Ionuţ Bănuţă şi cel al Ştefanei Czeller, dar şi în versiunea electronică a ziarului regional evenimentul.ro. Mai este menţionată pe site-ul personal al Veronicăi Mircea, pe twitter-ul lui Mircea Pricăjan, în formatul electronic al ziarului brăilean Obiectiv, sau eFinance, fără a mai pomeni blogul lui Michael Hăulică, sau site-ul editurii Millenium Press.

Singura tratare amplă, cea de pe Cititor SF, este din păcate una mai degrabă negativă. Autorul recenziei nu apreciază cu adevărat decât o singură povestire, cea a lui Marian Coman, povestire elogiată aproape unanim. Domnia sa crede că şi textul lui Florin Pîtea ar avea ceva valenţe, dar nu pregetă să-i găsească o serie de scăderi, pur subiective în opinia mea. Restul textelor sunt considerate cel mult simple dovezi de talent, fără însă a fi meritat cu adevărat să vadă lumina tiparului, sau chiar producţiuni lipsite de orice valoare literară.

Aş mai avea de spus numai că unele din criticile dure din cadrul atelierKULT aduse catorva din textele antologate de Michael Hăulică au drept semnatari personaje cu state vechi între oamenii de condei ai fandomului românesc, iar aceştia conchid că respectivele texte întrunesc condiţiile minimale pentru a putea apare pe hârtie, pe câtă vreme recenzia de pe site-ul Cititor SF e semnată de un pseudonim deocamdată fără identitate. Cel puţin pentru mine.

Departe de mine gândul că „Dansând pe Marte” e la paritate cu Dozois. Acolo e vorba de scriitori consacraţi şi de spuma povestirilor lor. Aici e vorba mai mult despre debutanţi pe hârtie, cum bine observa Horia Nicola Ursu într-unul din comentariile sale la recenzia pomenită din pagina „Cititor SF”-ului. Riscând să fiu subiectiv, aş afirma totuşi că distanţa între consacraţii români antologaţi aci de Michael Hăulică şi cei înseriaţi în volumele Dozois nu este nici pe departe intergalactică şi că, măcar în parte, debutanţii sunt meritorii, iar unii dintre ei chiar promiţători.

Anunțuri

One Response to Despre cum se vede antologia…

  1. […] a fost catalogată de domnia sa la „banalităţi”. Apoi mă citează, reproducând un fragment de pe blog-ul meu, în care ziceam că, pe atelierKULT, unele din textele antologate de Michael […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: